Un fel de fara cuvinte

 

Desen al mamei mele care in 1980 cand a lasat lumea asta nu avea de unde sa stie ce va deveni...

Generatia mea a fost crescuta cu un cult al anilor 2000. Si ce a iesit! Ceva pentru mine ca horticultor asemenea cu o lada de mere de exemplu in care cele stricate sunt pe cale sa distruga pe toate, adica de pe Pamant. Nu e chiar asa adica avand atatea clociri ale mintilor stralucite in timp de peste 2000 de ani ca sa luam doar Lumea Crestina pe axa timpului lume din care credem ca facem si noi parte vedem ca se ajusteaza pe zi ce trece dupa chipul si asemanarea aluia rau. E un moment important pentru toti, nu fac teoria chilotului murdar dar prea sunt astia de acuma cum minunat a zis Marin Preda ca rahatul de pe izmene greu de razuit si mai ales spalat. Asa sa va Ajute Dumnezeu, railor ! Despre noi numai bine cat ne lasa izmenele astea scarboase…

Umblati pe unde trabe prin Bucuresti, ce o sa vedeti, e iadul lumii! Cheltuiti, cheltuiti, cheltuiti dar de unde bre!? Traiti dar cu cioc mic se mai spune ca izmenarii fac taman vitavercea. Trenurile cu hidrogen ca astea obisnuite chiar facute unde trabe stau in gat… cate si cate. Era o vorba ca urare sa mori calcat de primul metrou din Tulcea. Nu regret miile de sobolani care au sarit ca porcii din Biblie spre Dunare la demolarea centrului Tulcii cu minunatul Bazar. Regret anii astia iata 30 si ceva in care ne-au dilit la creieri, avem mari impliniri cu droguri, derbedei mari scule pe bascule, media, cultura inculta etc., etc. si le stiti bine. Tot Marin Preda zice ca in Delta era o pasare care facea un ou, venea cumatra vulpe, halea oul si ii punea un pietroi. Pasarea il clocea pe pietroiu si il rasclocea… Savantii, baietii buni pe bune i-au pazit oul adevarat. Pasarea l-a dilit, l-a halit si a adus un pietroi si il clocea pe ala cu sarg. Amaratul asta imens ca si Nichita, Marin Sorescu ce zicea ceva de Eminescu si care acuma e lozinca a repetentilor de dinainte cum ca nu a existat dar alti neicanimeni exista cu Nobeluri si alte milioane premii... toti declasatii… astia care trabe sa dispara din romania educata cu deca, cu hectolitru’ cu ce vreti… dar vedeti cu toata IA nu se poate tot ca rahatul de pe izmene sa fie inlaturat de derbedei adica ce e normal, adevarat curat si omenesc.

In fine la rascruce de vanturi ca anii astia chiar argotic vorbind sunt vanturi ce sa ne dorim. Sa fie si astia rai ca pasarea lui Marin Preda locata in Delta mea iubita, sa ne lase sa traim cum au trait toti traitorii de secoli, fara petarde care zdrangane geamuri si celule in creieri de organisme…

O sa fie poate si bine. Cine stie !

Sa traiti, sa le supravietuiti si daca vreti sa credeti in ce ziceau aia batranii, LA Multi Ani ! Deocamdata se pare ca e valabil doar pentru aia ca pasarea deltei doar cu scoateti punga si dati-le bani ca daca nu mai aveti schimba foaia baietii de baieti cu sau fara IA !

De unde ati venit palalailor

 

Aud ca acuma exista o casta de castrati sau cum sa le spun care aduc tot felul de damblagisme in viitorul omenirii vazut de mintile lor coclite si clocite in imbuibatura si ura…

Pai voi ati trait intr-o casa unde ardea un foc in soba, ati pus cartofi in jarul acoperit de cenusa, ati vazut si auzit o pisica sau motan torcand pe langa o soba, ati iesit la o saniuseala prin curtea voastra sau mai departe pe strazile pustii ca nu erau atatea masini si soferime turbata ca nu ajunge la viteza luminii! Ati ingrijit o planta sau plante. Pai stiti voi palalailor ca taiatul arbustilor fructiferi, pomilor si vitei de vie nu e munca de calau, e arta… Ati avut satisfactia sa urmariti o fructa in curs de parguiala si sa o luati cand stiti ca e la plenitudinea maturitatii ei de… fructa! Ati pus focuri prin plantatii ca sa nu ajunga bruma sa arda fructele ramase pe plante… Ati mancat o muzicuta de pepene luata acolo in camp cum in China ne-au primit taranci ale lor cu aceeasi gumari ca si ai tarancilor noastre… alaturi cu porumb fiert, e drept mai dulceag decat cel al nostru cu dintii mai puternici dar ciocalaul mai mic! Si cate nu stiti astia care vreti sa apasati pe porcariile voastre ca sa se umple frigiderul, sa porneasca centrala termica atunci cand vreti sa ajungeti la casa de la munte… Si mai ales roboti care sa aiba grija de batrani… Pai mai nefacutilor natafletilor, omul batran sau tanar tot om trebuie sa fie. Sa aiba pe cineva sa il sfadeasca, sa il mustruluiasca, sa ii incalzeasca sufletul. Pai mai amaratilor cum puteti voi in cretinia voastra postumana sa inlocuiti casele alea pline de urmasi si ai batrani care cat au putut au facut tot ce era nevoie, iar cand au ajuns papusi stricate cum zice un folk-ist au pe cineva care sa il ingrijeasca nu degeaba ci primind respectivul ceva la schimb. Am intalnit fete batrane precum cearlica englezu care daca al batran sau batrana se incapatana sa o coteasca lasau dragostele si imbarligelele si aveau grija de mama, tata etc. Ei bine nici o minte, artificiala sau naturala nu poate sa inlocuiasca sufletele atator traitori pe acest pamant. Si nu uitati gusteri gusati si impanati ca toate s-au dus, s-au terminat dar bisericile crestinilor, sinagogile evreilor, geamiile musulmanilor si templele budiste nu au disparut… Oamenii au clocit in mintile lor sisteme religioase, militare sociale bazate pe asigurarea perpetuarii oamenilor… Acum e drept impanatii si bogatii au clocelile mintilor geniale cu care lipsiti de inima si geniu fac nefacute dar nu uitati jigodiilor ca Dumnezeu nu Kulkete, sau Alah, sau Budha sau altii. Distrugeti, inlocuiti cu mizerii futuriste si extravagante, supra perfectionate ce a fost dar nicicand unul care merge cu ceva supervitezos nu va trai placerea ce o aveam stand la geamul trenului locomotiva cu abur, falfaind langa mine perdelele cu miros de zgura… Distrugeti dar chiar daca va bazati pe ceva nemaintalnit se vede clar unde ajungeti…

Fake papatori de bani publici

 

Ma uit la stiri ca ce ai de fapt astazi mai mult fata de ala care tremura in grote de frig si frica? Ala macar stia clar si sigur ca vine peste el raul: fiara infometata, derbedeu’ setos de sange si bogatii, adica de ce gasea el acolo, o ciuta gata perpelita, un foc palpaitor, o femeie sa il potoleasca, un slugoi potential sa ii munceasca... Daca gasea mai multe bunatati aducea si alti derbedei puturosi si musculosi si trai nineaca. Ma uit deci la stiri cate fonctii pe diferite planuri: mondial, national, politician, social, stiintifican, local si… nexam in afara de umflarea cardului cu cat trabe la cine trabe pentru... nimic. Cu staif acum derbedeii pesterilor fac ce au facut cat-i ca voi dintotdeauna… Azi aflam de la mancatorii de rahat ambalat cu pompoasa denumire de stiri ca aia platitii sa depisteze fraudatorii, eludatorii de la bugete se apuca cu toate atributiile date de fonctii, fac in asa fel ca aia raii sa scape de ce trabe sa faca ca sa hie corecti si ca sa aiba si gura lor ce sa bage ca sa fie domni in invatau sa faca nefacute! Doamne unde ne-ai Adus cu leprele iesite ca capetele balaurilor din povesti horror… Si mai e unii care daca nu au nica in capatana da au fonctii si pile colea sus se apuca sa transforme capodoperele ca ale englezoaicei aleia scortoase cu 10 negri mititei care acum sunt afro americani ca ciuma rosie a luat cu arcanu pe aia de la maica lor si i-a inghesuit in corabii jegoase si decimatoare si i-a vandut in lumea lor noua sa munceasca nu sa intinda mana, apoi propavaduiesc ca aia care au stat cuminti in banca lor sunt leprele pamantului cu dreptu’ omului, bunastarea animalelor si atatea si atatea. Cu mediu te apuca rasul si apoi plansu… Lacrimi de crocodil umani, drag de tot si toate da’ baietii aia cu neamuri prin pesteri fac tot nefacute… trafic de de toate, au adus si la noi prafuri de ne facem pulbere cu toata traditia si curatenia noastra milenara. Asa sa va ajute Dumnezeu derbedei cu staif, scoboratori din monstrii grotesti ai grotelor, tot nesatuli si imbuibati de cine si cui trabe… parca este un ceva ingrozitor care nu se mai sfarseste, ba nu, ne sfarsim noi ca sa bifeze ei ce au de facut pe vremelnica lor statatura in batatura lumii asteia…

Adevaruri

Apa, focul si gura lumiinu se pot opri!
Nu cat traim ci cum traim - Ana Aslan
Cand radacinile sunt adanci nu conteaza cat de tare bate vantul.

La Multi Ani Romani Adevarati!

 

De ce la ceas aniversat de oamenii cinstiti ai tarii, leprelor cocotate le repugna Luceafarul, schelet in debaraua lor luxoasa:

Versuri din Scrisoarea a III a:

(sursa internetu’ bata-l vina)

„Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

 

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

 

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni.”

Iar o pun baietii de baieti

 

Dubai, dupa alte hogeacuri de plans temperaturile care creste ca asa trabe dar ei sigur ca vor sa scada… ca si cu ambalajurile care toaca banii ca nu o sa stea dispretuitorii care fac bani sa ia 50 de bani pe pet-uri si sticlarie marcata ca sa faca si ceva smecherasi banu. Hai la fasole cu ciolanuri si ghoilhanuri horeca… Frumos, nici usturoi n-au mancat nici gura nu le miroase dar Dumnezeu e sus si vede. Nu mai e cu clinchet de catuse dar se regizeaza taaare cum ca prostia nu i-a durut dar acuma cerniti baietii le ia imunitaturile da cu cioc mare care se va face miiic… Asta e, ar mai fi o luna ca timp pana la anul ala alegator… Voi cu cine votati, ce vreti sa fie la anu, si la multi aaani ! Scoateti punga si dati bani fraierilor!

Timpul si minciuna nu iarta

 

In 1992 printr-un examen sever am devenit ofiter de politie si responsabil cu partea vegetala la ferma Academiei de Politie Alexandru Ioan Cuza din Bucuresti… Am lucrat doi ani apoi dupa pierderea fortei de munca de baza prin renuntarea la serviciul militar in Romania am ajuns in servicii ale Directiei de Logistica a IGPR. Eram mandru si aveam cele necesare pentru productie. In ferma activa si un medic veterinar care crestea taurasi, porci uneori pasari pentru oua apoi carne. Era peste tot in gura oamenilor de acolo amintirea fratelui fostului Presedinte al tarii Andruta Ceausescu. Construise un siloz betonat in care toata masa verde de la porumbul recoltat devenea nutret pentru vite in iarna. Ceea ce nu a fost in regula era ca irigatiile si betonul erau procurate fara acte. Deci gratuit! Era seful serviciului alimente al Academiei care spunea ca cel putin la carne exista o autonomie de cateva luni pentru ca studentii sa aiba carne si o parte din cele necesare producerii hranei fara a se apela la comert. Am avut un plan de indrumare si control pe linie de alimente in tara si am constatat ca daca fiecare unitate avea personal propriu in materie de bucatarie se puteau evita multe aspecte voite sau intamplatoare de afectare a personalui MI. Incet din lipsa de cunoastere si mai ales dezinteres s-au desfiintat acele Gospodarii Agrozootehnice ale subunitatilor din tara si evident ferma Petrachioaia unde am lucrat cativa ani. Vad cu stupoare si revolta unde s-a ajuns cu o problema la fel de importanta ca inzestrarea materiala in Aparare si Ordine Publica prin cele intamplate acum la Academia de Politie a Romaniei. Este o culme a degradarii manageriale, un dispret total avand posibilitatea sa fac comparatia cu ce am gasit in august 1992. Eu faceam naveta si stateam deseori la ferma dar mai mergeam si la sediu. In primele zile am avut un instructaj la care a participat si prof. univ. dr. Dobrinoiu Vasile rectorul de atunci. A fost si cu umor spunand ca in scoala de ofiteri aveau un coleg care statea in Bucuresti. La alarme il sunau si spuneau daca raspundea mama acestuia ca a lasat la fiset usa descuiata si trebuie sa vina urgent la unitate. O data a raspuns mama colegului de mai multe ori ca acesta dormea. In ultima convorbire mama iritata a spus ca nu sunt sanatosi, ce sa scoale copilul, puteau inchide fisetul pana la sosirea lui dimineata... Partea de bucatarie, atat de mediatizata astazi devenita arta sclivisita in media implica enorm de multe aspecte si oameni pregatiti si experimentati in toate etapele producerii alimentelor. Existau retetare, exista control probe din meniu care se pastrau 24 de ore pentru control in caz de evenimente nedorite. Imaginile prezentate de media la aceasta unitate si dintr-un sistem unde am lucrat alaturi de atati colegi ma sperie in legatura cu starea mizerabila in care ne aflam... Pacat!  

Din nou in casa

 

Activia cu musli

Este o lume nebuna, nebuna, nebuna. Acuma daca astia iau de pe unde apuca 1000 de gusteri, un simpatic si drag pretin al meu le zice asa original, si din astia 999,9 zic precum ca pamantu’ e plat(ou) inseamna ca asa iasche conform sondajului de opinie… Si uite cam ce e in noi, langa noi, in lume in general si pe laturile lumii asteia turbate. E ceva de horror autentic! Citeam nu de mult ca la poale de Everest sunt mii de tone de mizerii, aduse de atatia escaladatori triumfatori… acuma e jale ce e in spatiul extrapamantesc. Mii de sateliti pensionati retairati care acuma fac rau dupa ce cine stie ce rele au facut, activi fiind!

Prin Tulcea copilariei si adolescentei mele daca se intampla si era rar sa cada cineva sau sa ii fie rau pe strada se crea agitatie, se gasea un  sau o cineva care era cu niscaiva cunostinte medicale, era chemata salvarea de la telefonul de strada care functiona sau prin gura in gura si omul el sau ea nu murea caineste in strada. Sau carat cu elicoptere bengoase la cine stie ce spital bengos... Astazi jocurile turbate in care au crescutara asta de azi au transformat imaginile din media in ceva de iad, mii de morti, rachete, uciga-l toaca e la el acasa, politicieni care vor mai multa moarte, ca acuma cadavrele e ca combustibilii de care nu mai vrea sa auda ei... care omoara mai mult e mai bengos... si mai alegaturos. Doamne unde a ajuns lumea asta in care m-am nascut in acel oras, muncipiu cu trei guri de varsare a milenarului Danubius in Pontus Euxinus... care-i pontu’!? Spilu... Cioc mic da acuma e 4 guri de varsare a milenarului si astia fara scoala si diplome se cruceste in moldoveana sau romana de ce nu e apa in Dunare... Se arunca miliardele pe toate mizeriile dar pentru astia care au facut ceva pe lumea asta nu numai umbra pamantului dar era bine sa faca numai atata astia de amu.. , adeca astia care butoneaza azi tara, lumea belicosita mu e bani... Acuma inteleg de ce nu trabe matematica, fizica, chimie, si atatea... Acuma se apara mediu cu saci de plastic??? Plini cu mizerii adunate de analfabetii sondati in sondaje daca pamantu’ e plat sau blat... Si cam asta e lumea de azi: milarde de informatii, imagini, elucubratii si de fapt mintea lumii e un umflat si gogonat plin de prostie si ura ZERO!!! Asa sa va ajute Dumnezeu derbedeii lumii care o faceti dupa chipul si semanarea voastra. Vorba unei melodii de a noastre: CE AI OMORAT, OMORARAT RAMANE! Activia cu musli ca in bancul cu doctorul la care vine unul cu arsuri la organ si doctorul ocupat il pune sa se dea dupa un paravan si sa introduca organu’ intr-un borcan cu iaurt de ala comunist de la ciuma rosie. Vine o trecuta si prin ciur si prin darmon si prin ani de viata si doftoru’ uita de ala cu organu in borcanu’ si o pune sa se dea dupa paravan sa se dezbrace sa o consulte. Iese aia disperata si ii spune ca de o viata face dragoste da’ nu stia ca asa se incarca... Doamne unde am ajuns chiar toti astia care nu stiu nimic sunt ca aia de fapt asta ne e lumea... Si nu e banc de la ciuma rosie... Activia cu musli!

Ultimul castel

Un General trimis la inchisoare se aliaza cu ceilalti detinuti pentru a se revolta impotriva sistemului juridic care i-a inchis...

Forta exploziva a vedetei se combina cu actiunea spectaculoasa in momentul in care castigatorul Premiului Oscar Robert Redford se confrunta cu un neindurator paznic de inchisoare (James Gandolfini, castigator al premiului Emmy) intr-un thriller plin de actiune. Serviciile aduse tarii il transforma intr-un erou. O singura greseala il transforma in prizonier!

Cinemagia.ro

Eu am vazut in acest film o geniala prezentare a ce inseamna armata, indiferent in ce conditii functioneaza atata timp cat are in frunte un adevarat comandant...

Luna mai e cu noi pamantenii

 

Frica pazeste bostanaria

 Din ciclul prostia nu doare...

Doamne ce fler am avut

 

Nu degeaba erau cam 20 pe loc la horticultura cand  am intrat eu la facultate! E drept acum undercover se practica cultura canepii in romania educata de cine trabe… Eu imi bat capul cu catina, cui trabe!!! Azi au zis la RRA de un profesor mare intreprinzator, ce meserie dom’le… si asta de prof... capitalismul romanesc face prosperii isteti care infloresc… da' tara o cam ofilesc; asta e... Doamne unde am ajuns… Si in doar 30 de ani atata le-au trebuit!

Ati auzit de OTI

 

Capitalistii de capitalisti au gasit odata inghetat bocna pe unul sau una OTI. Au vazut si ce bagase in stomac cand inca nu inghetase  si e o mare realizare stiintifica a lor. Dar baieti destepti ca sa isi faca traba in continuare de 30 si ceva de ani ne-au activat pe acilea la noi pe foste plaiuri mihoritice H OTI care au facut iad din Gradina Maicii Domnului… in care traiam… Asa sa le ajute Dumnezeu la toti ca tonti nu sunt! Tonti sunt aia cu oua de aur negru, alb de orice fel si mereu fac ce fac baietii buni si ii lasa fara... ioc… Asta e!

Mari vizionari istoricii astia

 

Se spune ca Traianus era "inversator" cum se cauta sa devina lumea de azi. Se bate mare tam tam ca noi sunem din Traianusul inversatus si Decebalus sinucisus. Iata de ce suntem asa de invers in toate si aclamati de cine trabe si le trabe de astia antinatura. Ce era de demonstrat da'musai ca sa aibe o bogatie imensa sub chisere se cauta asa de abitir de experimentanti. Sunt natii care cu saracie sub talpi au stiut sa faca ce au facut sa prosteasca de astia pe unde cade para malaiata in gura la natafleata... Ce mai e de demonstrat!

De la Tulcea

 

Budapesta 23 august 2023

 

Caldura mare controleur

 Azi incepe sa bage iar madam naturesco foalele in brau lu’ Bucale. Incalzire global cand zice-se una la politichie si iasa alta, la vie... care era bella, asta e. Se muta si Nea Iancu in 2023: afara cald, 36 grade Celsius pe toate ecranizarile mai urmarite de astia de azi ca Dallas si alte alea ca atuncea cand ziua se muncea si sambata... nu se hlizea tot omu’ la aparaturi… In tramvaiul cu aere, pe bune, de mare mileniu III urca o controloare. Si... sa vezi si sa crezi, ia un loc racoros, scoate scula cu miliarde de de toate si se balaceste in butoane si hlizeli. Asta e, fiecare cu ce are pe domeniu. Domn’ Goe cu sepcuta lu’ gradmamana, cocoana cu panza bleu inchis cu dungi…

Din respect

Am vrut sa fac o caricatura, harap verde (cu coarne si copite sub coada...) dar eroul minunat al marelui Creanga plagiat se vede dupa popor!!! nu poate fi intinat nici chiar azi si mai ales nu de mine! Insa setila, pasarila lat lungila, ursila (ca vor sa ucida nu stiu cati amarati ca e nevoie la pretinii inarmati si amorati de trofee...), fomila, hotila cu guler alb sau albastru, tradarila si atatia altii vorbind ca Cantemir sareacu primul care a scos din casa occidentului ce stia fiind facut chiar academician, e drept mai era cineva un fel de Marie Antoaneta a noastra care insa a adus in felul ei chimia romaneasca la culmi... si sa nu uitam de imparatu’ rosu, negru, violet, albastru, galben si atatia (sunt ajutat de ROGVAIV). Mai mult sau mai putin semnificative sunt déjà in imaginea mea, nu imaginatie ca e chiar stupid sa mai zici ca strutu ca astia nu ne-au distrus faptic, ca ei nu este! Doamne, Ajuta-ma sa apuc sa aud o data ca niciodata si eu am incalecat pe-o sa si s-a terminat o data povestea horror asta asa!!!

Tupeul naturii

 

Nici usturoi nu a mancat nici gura nu ii miroase! Asa e pe aici la noi astazi. Dupa foc a venit o ploaie ca cand eram mici cu bulbuci… Unde e ce a fost? Parca seamana cu ce fac talharii astia. Fura, belesc tara, tradeaza da’ vine ceva cu bulbuci care nu plateste impozite, nica si gaaata abra cadavra si... e brici… Insa nu este sita ca timpul. Si priviti ce a ramas dupa 30 si ceva maruntis de ani de tranzitie, expeditie (de tezaur) de atatea si atatea. Avem chiar de toate, bazar bizar dar ingrozitor. Eram intr-un spital de curand si am auzit ingrozit de cancere, de alte boale care ne rup... dar la noi programarile conteaza. Pana in anul 3000 la mintea astora care si asa cred un nemernic ca cineva a fost ales cu 700000000%. Au facut si la alegeri legal ca e majoritate daca ies din casa cativa votanti, parlamentari ajung aia care nu au nici in clin nici in maneca cu pe cine ar trebui sa reprezinte… Totul este horror si pe doase… Dar si lumea e horror asa cum o coase... si pe doase… Pacat, o viata are oricine si daca viata e pe mana astora e jale… Asa sa le Ajute Dumnezeu ! Fiecaruia dupa ce lasa in sita timpului !

Bucuria copiilor

Am vazut o poza zilele acestea pe internet cu doi copii amarati care facusera din te miri ce o motocicleta. Doua jenti, o cutie in mijlocul lor pe care stateau, ceva ca un ghidon si culmea de unde au gasit, fiecare avea casca… Mi-am amintit de cate faceam, copil fiind cu prietenii improvizand. La un vecin cimentul din curte devenea cu o sfoara care lega vitele din bolta teren de tenis. Pietroaie albe erau folosite la marcarea terenului, palete de 30 de lei leit rachete de tenis in miniatura de la un joc de badminton si mingi de tenis de masa deci la treaba. Iarna pe o masa masiva cu un joc de fotbal cu nasturi era laborios faurit un campionat mondial la caldura sobei. Trageri la sorti grupe totul dupa calapodul a ce vedeam la televiziunea aia adevarata fara minciuni si propagande scarboase… Era cam prost ca la noi ajungeau sa ia campionatul mondial tari amarate ca de unde erau aia cu motocicleta falsa de la inceput… Pe cele doua postamente din clasa dand catedra la o parte iesea un tesen de tenis pe care jucam cu palete si mingi de ping pong. Uneori catedra era masa si atunci era o adevarata arta sa ne incadram in terenurile de joc cu suprafete mici…

Care e mai fericit acum unul dintre cei care imbacsiti de un ecran luminos care joaca pe intuneric de toate, tentati si de toate scornelile creierelor bolnave cu pariuri si alte josnicii avertisgitoase sau noi care cadeam lati seara dupa o zi in care eram in toata lumea sportului dupa tiparele de la un tv alb negru! Erau si la vremea mea copii din familii cu probleme ca acel efeb din generala cu un umor dureros dar nobil care ii spunea doamnei diriginte Paruschi Teodora la inceput de an ca mama lui era muncitoare la fabrica de peste si tatal casnic… Are Toma Caragiu cateva fraze referitoare la romani si cuvintele acelea sunt profetice. „Cum ma vreti voi sa faceti poporul acesta sa nu mai rada…” Poate reusiti dar nu numai poporul acesta, lumea de ce o vreti distrusa in esenta ei!

Astazi in Crangasi aici este un glob cu tevi din care tasneste minunat apa. Pe dihonia asta au aparut cativa copii, baieti si fete cu mici rucsacuri. Au aruncat totul, au luat pilda catorva porumbei care ridica aripile si fac un fel de dus pasaresc unde vine cate un jet rebel, au distrus minunatul curcubeu facut de cercul de apa si s-au aruncat in ochiul de apa. Cu adidasi cu tot ce aveau pe ei… Minunat se simteau, a aparut un tanar care aducea si cu fortbalistul Chivu, si un pic cu tulceanul meu fost coleg cu tatal casnic de atunci cu ciuma rosie. A facut rost de o sticluta de bere pe care a bagat-o la frapat in bazibasul buclucas. Un tanar frumos dar déjà distrus de deliciile epocii de diamante de azi. Diamante de rahat care erodeaza in varii moduri ajutate de romania educata, de mizeria in care ne zbatem si de interese meschine sa nu mai aiba multi soarta ce noi copii curati fiind am avut-o. Am ramas cu ceva in suflet, bucuria aceea pe un fond de timp cainesc a scaldatului interzis si nu o voi uita usor!

In prag de rekord

 

+

Alpinistii urca pe piscuri. Atletii adevarati doboara recorduri. Savantii adevarati fac descoperiri epocale. Cinste lor!

 Canaliile ne-au adus aici dar ciocu mic. Am martor orasul asta mizerabil numit bucuresti. Am fost mandru cand cu greutate am ajuns sa ii  fiu cetatean. Treceti pe la raposatul cinema patria, prin raposatul parc cismigiu gainatat. Pe langa gardul dintre gara de nord si basarab!!! Este poate si efectul turbarii asteia cu mersul pe 4 roti cu miliarde de cai… Pacat, e parca un hau fara fund. Ba nu, fundul romanilor e gooool. Ca tot nu e bani, da’ de stadioane iasche… Asa sa ii Ajute Dumnezeu pe nemernicii care au facut sa fie asa in lumea asta cladita de atea genii adevarate nu horror…*

Astazi un alt record romanesc de data asta temperatura neminciunita se zice-se ca va fi de 42 grade Celsius (nu Richter)… Doamne Fereste…

Cugetare

 

De 1 iulie, de Ziua Sfintilor Doctori fara arginti ma simt si eu parca sarbatorit! La USAMV in vecinatatea Salii de Sport exista aceasta ctitorie minunata! Placerea revederii caminelor, a cantinei, a drumului strabatut o perioada de studentie dimineata de la odihna la cursuri, seminarii sau laboratoare… cu miracolul slujbelor tinute cand este cazul sub bolta minunata a cerului inconjurat de verdeata, oameni si carte...

Damian a fost numele Doamnei Director de la Editura Ceres care m-a angajat dupa 3 luni de somaj, activitatea desfasurata la cateva statii de tramvai de casa… in lumea, creuzetul creatorilor de carte si chiar in mare parte agricola a fost un dar Dumnezeiesc!

Insa sarbatoarea marcheaza si o perioada trista din viata mea cand, dupa 2006, nu am primit sporul acordat de lege doctorilor in stiinte deoarece nu s-a considerat de cine trabe ca lucrarea „Studii privind importanta catinei albe (Hippophae rhamnoides L.) pentru protectia mediului si economia sanatatii umane” nu avea nimic comun cu apartenenta mea la Compartimentul de protectia mediului, securitate si sanatate in munca si suptaveghere tehnica… Asa sa le ajute Dumnezeu la pretinii de totdeauna si mai ales de atunci!

Viata ofera teme, sarbatoarea de astazi este un subiect cu doua fete un fel de Ianus. Fata minunata este a celei mai placute activitati desfasurate de mine ca angajat alaturi de cateva doamne care au tiparit cartea agricola romaneasca de inalt nivel mondial, colectia Caleidoscop si multe altele!

Si acea latura neagra a aceleiasi activitati in serviciu in care coloana infinita a lui Brancusi m-a vizat si pre mine cu cine ridica al sau cap, strange-i grumazu‘!

Viata este cum este si tot ce fac in ultimii ani prin aceasta facatura numita bloger-erie, (conferinte in China, Rusia, Germania, articole in publicatii si pe internet etc.) este poate o varianta moderna a vechilor vindecatori de demult. Oare voi apuca sa vad vindecarea noastra a oamenilor, romani mai ales, a animalelor, a naturii datorita folosirii asa cum se cade a catinei albe, a bunului simt si dreptatii…?

                                                                      Bucuresti 1 iulie 2023

Amintire cu tanti Polea

La Liceul Pedagogic Tulcea, unde mama a fost bibliotecar o perioada, era o femeie de serviciu, lipoveanca, tanti Polea. Cand a auzit dansa ca sunt student la facultatea pe care a absolvit-o tatal meu i-a spus mamei care radea copios cand povestea acest lucru: „Ingineru’ mare ia chiili di la birou si li da la ingineru mic cand tirmina facultatea…” Doamne ce viziune, ce proroaca a fost tanti Polea nu numai cu ce capitalism turbat „vinea pi noi” ci posibila simplitate a vietii mele ulterioare, sub plapumioara statului… Poate eram, in acest caz si eu ca beizadeaua nevazuta de mine care am inteles ca era a presedintelui de CAP din, zona cam ca mine ca etate, angajat la IELIF Giurgiu a carui semnatura am vazut-o pe o hartie care arata „deficientele mele in utilizarea irigatiilor”!! Eram asa de ocupat cu militarii, cu starea culturilor, cu tratamentele, naveta si sederea in conditii dificile de pe unde apucam… ca doar un procent din salariul de sef de ferma cu delegatie adica de stagiar m-a afectat, dureros si nedrept e... drept! Trebuia sa fie si atunci cate un fiu al ploii la tocator dar ce conteaza. Toate au trecut si multumesc familiei mele, parintilor ca nu au avut macar ca idee ce insemna a cladi prin frauda cariera fiului lor. Ce ar fi fost? Eterna intrebare a vietii cand privim in urma, daca avem acest privilegiu de la Dumnezeu si analizam ce era... daca… ?

Doamna prof. univ. Sanda Gimpu si cariera mea

 

Ma numar printre cei care au folosit totdeauna ceea ce viata mi-a scos in cale, depozitand in minte multe aspecte intalnite in epopeea mea de calator etern si cand a fost cazul am folosit ceea ce aveam acolo in minte. Dreptul muncii l-am considerat util in cariera mea de absolvent de horticultura. Am citit din cartea respectiva, autor fiind o mare specialista a Romaniei de atunci. Trenul era pentru mine cand aveam un loc, biblioteca ideala… Tatal meu mi-a dat un exemplar din Ordinul 100 pe atunci ilustrat fiind baza instructajelor de atunci! In goana mea de a ma apropia ca fiu al ploii de Bucuresti, am ajuns la AESCL Izvoarele, Ferma Gimpati, adica 10 ha. de solarii si 1 ha. de sera. Aici era sa fie o mare cumpana pentru mine de care m-a ferit lecturarea cu atentie a Dreptului Muncii al doamnei prof. univ. Sanda Ghimpu. Cand am ajuns la Ghimpati era o adevarata colectie de vizitatori ai doamnei economist, unul fiind din garda presedintelui de atunci al Romaniei, cel care aducea cu Clark Gable!! Dormind mai ales pe acolo eram de neocolit… Am gasit o camera uscata si varuita de pesticide asezate in mare debandada. Luand ca litera de lege ce citisem, am achizitionat saci de hartie, am extras probe din substantele ce erau vizual in stare buna si cu ajutorul conducerii asociatiei au ajuns la Centrul de Carantina si Control in agricultura unde au dus si celelalte substante in cantitati nesemnificative si depreciate calitativ dupa mine. Lista oficiala primita si inventarul cu ce era etichetat am intocmit-o in mai multe exemplare unul ajungand conform prevederilor legale la spitalui din localitate. Si la Vadu Lat exista cand am lucrat in zona spital. Bolnavii fara spectacol costisitor erau tratati in camere curate spoite cu var si vopsite des.. Alta lume acuma… Spre binele omului, care om e alta intrebare…

In ferma era nea Vladescu format in cam 15 ani de existenta a fermei pentru tratamente fitosanitare. Erau doua lanci de stropit la tractoras si i-am gasit pe el si colegul lui batandu-se cu substanta precum copii cu pistoalele cu apa. Eram un copil in mijlocul unor oameni adulti si am respectat totdeauna varsta celor cu care lucram. Cred ca putinele cuvinte spuse celor doi au fost eficiente! Acolo cu hartie de ziar fumam tutun ca pentru cei care il produceau, nu stiu acum ce este dar atunci era o zona de frunte a productiei de iarba dracului! Imi venea sa plang vazand caruta cu un butoi de 200 l cana, tarusul si rasadul produs de agentul regiei tutunului, pe camp, plantarea, apoi o prasila doua pana cand frunza umbrea solul si nu mai crestea pic de alta planta concurenta. Era asa usor insa migalos sa ajunga oamenii sa duca pachetele de frunze uscate pe prispa la regie ca sa ia banii frumosi ce se dadeau daca erau intrunite conditiile cerute. Eu plangeam cand in solarii, cu cub nutritiv, irigat ardeiul gras si gogosar, vanata, tomatele puse sub acoperamant de plastic faceau nazuri si o parte se uscau. Sunt toate din aceeasi familie botanica impreuna cu tutunul dar asta e…

Intr-o dimineata aflu ca a murit otravit nea Vladescu. Am ajuns la o casa paraginita cu un gard vai de el. Oamenii toti priveau cu dusmanie la mine! Cui sa spui ca facusem documentele ce depindeau de mine ca sa fie inclus in randul muncitorilor permanenti, nu zilier cum il tinusera ceilalti...  Avea un fel de pivnita unde avea ascunse substante pentru tratamente si bautura primita se pare in schimbul serviciilor facute gospodarilor. Avea o sotie dura si speriat, baut, a confundat sticlele, setos a tras vartos din ce nu trebuia si asta i-a fost soarta… datorita pregatirii mele de autodidact nu am avut prea multe declaratii de dat si alte obligatii legate de eveniment. Oamenii au fost dusmanosi un timp dar eu aveam atatea probleme de rezolvat incat nu eram ca astia acum in lumina mediei turbate ci imi vedeam de treaba. Doi insi de la Giurgiu care am inteles ca erau reprezentantii judeteni ai Departamentului de Stat pentr accidentele grave de munca mi-au spus in trenul dinspre sau de la Giurgiu ca asa beton am fost, un mucos de stagiar lasat in deriva de toti incat nici o bere nu aveau tupeul sa imi ceara, asigurandu-ma de tot respectul lor. Am fost niste ani printre cei doi care asiguram conform legislatiei noi aspectele legate de protectia muncii, botezata cum e trendy azi securitate si sanatate in munca !!!??? in cadrul IGPR. Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe aceasta mare personalitate a dreptului romanesc din pacate asa de rusinos continuata de acesti new kids of the block care au distrus orice samanta de dreptate si justitie in aceasta amarata tara, nr. one in toate topurile raului dar de la coada adica first of the back!!

Despre cirese de Ciresar

 

Am gasit ieri printre miliardele de pe asta la care butonez acu’, o imagine care mi-a amintit ca in horticultura din viata mea si ciresul a fost important. Cu amintiri din curtea tulceana demolata apoi din curtea socrilor care si ea nu mai este… Am adus, la socri, ca ne dadeau “bucurestenilor” la plantat in studentie cate un pom daca aveam pe unde sa il plantam! Ciuma rosie da nu chiar holera galben-albastra ca acuma!

Si vad langa poza stirea ca pe o amarata de masina cu ploile astea care arata ca hotia si minciuna nu tin romania gospodarita de alesii culesi de cine trabe, o gloata de gospodari oraseni ca se vedeau oropsitele blocuri facute trainic de ciumati ca astea noile la zgaltaieli mai acatari se cam crapa nu de ras ci de prost construite se zice cu un cioc miiic… culegeau cu sarg cirese din prabusitul de potoape diluviene de pre acolo fructe ca era moca! Vajnicii tot cam pensionari, comunistii naibii ca nu mai crapa ca blocurile noi ce rad in soare de cumparatorii lor, seriosi asa cum au fost toata viata rasplatiti acuma de nemernicii papusiti si imbuibiti de legille lor si pentru ai lor, cu fundurile la cota maxima strangeau in viteza fructe ca cine stie, daca venea organu' si le lua galetanu’! Ca si ei e suflete basca primaru cu arborele ginecologic al carui ram iaste!

Spre rusinea mea am gasit in amintire recordul din familie la cultura ciresului de la socri cand au hotarat sa il doboare si atunci fiind decesul lui de Ciresar, am beneficiat de toate roadele lui si ce roade ca era de facultate nu… Visinul turcesc cu care am rupt gura targului la examenul de ciuma rosie adica de diploma, nu pompos de licenta ca azi, sta neatins cred pentru ca ce trabe stiinta cand hoteala si minciuna sunt azi primadone acompaniate de digitalizatele mediatice scornituri. O mica diferenta rapusul cires curatat de babe si mosi era ca in ciuma rosie… gustos se pare si profitos ca nici un nobel de economie nu va arata ca ce e moca, picat din cer nu e mai grozav ca toate averising-urile si digitalizarile aducatoare de bani la smecheri. Luati de-a gata nu mai plantati ca daca o faceti veti fi furati. In ciuma rosie invatau bietii copii de unu’ Nica a Petrii cum sa fure cirese fugariti de amaratii de apropitari tarani, normal… dar azi bietii copii nu mai invata nica altceva…

Romania curata, spalata si aerata adica vanturata

 

In preajma unui eveniment important din viata mea caut si eu un BLAT! Nu Doamne Fereste, toata viata nu am suferit asa ceva, la ce va ganditi. Eu vreau ceva in care se baga ceva crema, se orneaza lateral si deasupra cu ce consideri ca nu te deranjeaza la diabetos, la inimos etc si... gata. Multi ani sa traiasca… Dar baietii pusi de JAI si ce mai e cu securea pe ce trabe ca sa nu miroasa urat tarisoara asta pe cale de disparitie fizica, chimica si de orice fel ca auru-i e deja departe... nu mai aduc blaturi la galantare pe nicaieri, fratilor. La blaturi e clar sunt torturi (prajituri nuuu) aduse de afara cu blat incorporat si la prêt piparaaattt ! Asta e. Acuma fara blaturi da cu bani aruncati aiurea se vede iar ca la gospodarie e jale. Nu s-a facut nica si vine cu puhoaie si nu e bine deloc. Asta e, numai timpul demonstreaza sanatos minciuna si hotia da sufera in acest caz ce mai e din romania!!! Si acuma negot la sange care ia menestrelu’ agentura, si pune pe blat glazura… Pardon eram blocat in alte vremi. Da atunci mai erau oameni cu carte, cu stiinta cu ce se manca gospodarirea versus administrarea… Acuma doar imparteala si hotareala… Vai de noi de amaratii inundati, jecmaniti si furati. Ce o mai hi ca nu e bini !

Constantine tine seama

Un nume maret in tara asta a noastra cu oameni de mare valoare, Constantin Brancoveanu martirul neamului, Constantin Brancus cam opus lui dar mare in lume si atatia... Imparatul sarbatorit astazi este prilej de aducere aminte a celor cu acest nume. Care merita evident. Insa datorita marelui actor Octavian Cotescu un Costel a fost in vremi de veselie sanatoasa erou national inspirat de scrierile lui Ion Baiesu! Si cantece de petrecere si romanturi il aduc pe sarbatorit in fata, Costantine ti-a spus mama… Costica, Costica… si atatea. O istorie plina de oameni cu nume imparatesc ce au facut ce trebuie si cum trebuie in vietile lor. Acestia, fosti sa le fie tarana usoara ca martirilor morti pentru credinta din sangele lui Constantin Brancoveanu si sa ne traiasca in pace si bunastare cei in viata… La muti ani!

Elena, dragostea lor

 

Sursa imaginii internet

Crestinatatea in parte sarbatoreste o mama si un fiu care, datorita rangului si sortii au marcat legiferarea crestinilor acolo unde erau acestia prigoniti.

Numele Elena este predestinat se pare din vremi stravechi unor evenimente demne de stupiditatea alor de acum!! Sa ajungi la un razboi nimicitor, sa piara ceva uman maret pentru o dragoste idioata… Povestea se pare ca e adevarata. Evident nu Elena aceea este de vina ci ura, hameseala eroilor ajunsi in istorie dupa acea isterie! Se pare ca omenirea nu a evoluat de ceva mii de ani si iata hokus pokus! A idioti lumea inseamna cand nu ai pic de geniu si imaginatie sa o bagi in rahaturi care au fost minunate unelte distructive adica, scuze Elena, aceeasi Marie dar cu alta palarie! dealungul istoriei. Asa si Elena noastra, academician doctor datorita careia cu bune, cu rele eram in fruncea polimerilor. Acuma dupa gaselnita leita cu Maria Antoaneta ghilotinata ca si grasanul ei regal consort avem istorie leit francofona… Dar cu o mare lipsa, fara Napoleon, e drept avem azi cu mile dar vai mama lor! Si a noastra datorita lor! Un pomelnic intreg, ciocu mic de cateva Elene ca acuma epoca lor e pe val, altele inca sunt „under construction” ca nu se stie nica de ce e adevarat si ce nu in vremile actuale de autodistrugere a neamului. Vor nu vor idiotii, sunt mii de mame, de femei Elena pre nume care contribuie si au contribuit la existenta poporului astuia prin ce este frumos si adevarat. Sa le Odihneasca Dumnezeu pe cele ce nu mai sunt si sa traiasca pretuite asa cum merita cele care merita!

Despre canepa si curtea mea

Aveam un front al meu de joaca minunat, fiind inspirat de cartile ce le citeam cu infrigurare! Canepa era multa si nefolosita dar avea un aspect minunat pentru scenele unor inchipuiri ale mele. Intr-o toamna m-am pitit dupa un palc de plante déjà incepand sa se usuce… Si undeva lateral de genunchiul drept s-a infipt o bucata lemnoasa evident cu durerile cuvenite. Am rupt pe loc tulpina zicand ca o smulg dar in cateva zile a inceput sa se umfle locul. Obisnuit conform modelului tatalui meu si al eroilor iubiti din carti si filme am cautat sa folosesc niscai leacuri la indemana. La un moment dat a inceput sa curga puroi. Am ajuns la un cabinet medical si acolo parca vad si acum cum, presata cu stiinta, a inceput sa rasara din rana o bucata de tulpina imbracata in sange si puroi care devenise semilichid fiind derdelusul dureroasei mele simbiotice de sub piele. De fapt ca astia cu metroul mai tarziu isi facuse un tunel nou!!! Chiuretat cu durerea aferenta am simtit pana la urma o mare eliberare. Atunci am avut o lectie de anatomie la purtator, fara lector profesor ca in cartile de limbile engleza, franceza si spaniola cu care ma luptam, spaniola dupa lectii la televiziunea aia hulita astazi si de rahat inlocuita, fiind si astazi asternuta intr-un caiet de 200 de file, parca asa erau, cu scrisul drag si inimitabil al mamei mele. Mai stiu: „Buenas tardes queridos telespectadores…” In grafia mea evident abia apoi urmand sa aflu cum au suferit atatea milioane de amarati la auzul limbii care era pentru mine si mama un scop adus pe tava noua de educatia cretina a ciumei rosii… la fel cum am aflat tarziu ca genialul Napoleon a plecat cu niste jegosi infometati cu puscoace prin Italia si a venit inapoi rapind austriecilor (care isi scot parleala cu noi acum) aur si bogatii tampind si inflacarand junii de pre acele meleaguri cu „Egalite, Fraternite ori la Mort!!” Si tot asa dar tot jefuind au distrus in ceva timp si iuropa acuma cu atatea scorneli ajungand toti din tagma jefuitorilor cam unde le trabe… si merita... Sunt suparat evident ca mi-am amintit cum am invatat anatomie avand chirurg un bio, adica natura adevarata, adica un crampei de tulpina de canepa pe fundal cu ciuma rosie si curtea copilariei mele… Ah, Doamne ce minunat a fost… De ce nu se poate da timpul inapoi… ?

Gica Petrescu 1915-2006

 

Sursa imaginii internet

Nascut pe un 2 aprilie este poate mottoul muzical a multe generatii de romani… Era Stefan cel mare prin coclauri si aude un cantec minunat al unui flacaias. Il aduc razasii si Domnul Sfant il intreaba ce stie a canta si-i canta, si-i canta la sfarsit scoate domnul o punga de bani si il intreaba : da cum ti chiama pi tini ? Gica Petrescu Maria ta ! Asa glumeam noi cand cu ciuma rosie! Mi-a placut o relatare a lui Nae Lazarescu despre un turneu al lor in care undeva un primar bogat a facut un ospat pentru menestreli. Nae ii sopteste lui Nea Gica, un avar consacrat ca e cam scump ce se serveste. Manaca ei, distractie, cand se sparge cheful vine Gica la el si ii spune ca el a mancat doar doua chifle si doar supa… Atunci a aflat Gica de marinimia grandiosului primare… Dar poate fara sa vrea, raii i-au facut un bine, traind marele roman atata si poate din cauza dietei... alias zgarceniei!

Tudor Teodorescu Braniste

 

Pavilionul de vanatoare

Autorul romanului "Printul" (1944) dupa care Sergiu Nicolaescu a avut un film care, aparand pe ecrane, din pacate nu a fost cum era normal si un prilej de apreciere a celui care a scris cartea. Se infaptuieste o mare crima culturala, tinerii nu sunt informati si pusi in fata tezaurului complet al Romaniei ci acest vid voit creat duce la instrainare, dispret  fata de ce a fost aici in ultimii 60-70 de ani.

Din jurnalul meu din anului 1988:

Al saselea roman dintr-o serie care se voia o fresca a Romaniei in perioada 1880-1940 cuprinde citate care sunt extrem de graitoare si azi:

Un Magureanu nu are voie sa-si inhame caii cum pofteste, ca un om de rand. El e dator sa pastreze datoria neamului.

Fiestecare vietate isi cauta perechea in neamul ei. Cine a pomenit impreunare intre soim si gaita?

Adevarul este ca parintii nostri au lepadat prea devreme giubelele si randuielile cele bune si sanatoase. Copilul nu mai asculta de parinte si muierea nu mai asculta de barbat.

Dinu Paturica si Tanase Scatiu conduc tara si fac legi.

Oamenii sunt cum sunt si nu noi ii putem schimba. Ii vor schimba in zeci si sute de ani conditiile de viata, care se vor modifica treptat.

Viata trebuie gandita dar in acelas timp trebuie traita. Aminteste-ti de Voltaire. A studiat viata, a analizat-o, a luptat impotriva ignorantei si a injustitiei dar a trait si s-a bucurat de tóate desfatarile acestei lumi.

Cand ai trait patru ani sub spaima mortii…in ziua in care medicul iti spune ca esti deplin insanatosit si stii ca pleci cu adevarat acasa esti alt om si vezi lumea prin alta prisma. Tot ce a fost inainte, chiar conflictele cele mai grave ti se par lucruri marunte si te miri ca ai fost in stare sa te zbuciumi pentru ele. Un singur lucru are importante: VIATA. Viata pe care ai invatat sa o pretuiesti tocmai pentru ca ai fost pe punctul de a o pierde. Acum stii cum sa ti-o traiesti, cum sa ti-o cruti, cum sa ti-o intrebuintezi.

E mult mai usor sa alungi boala decat idea de boala.

Cand se incurca armasarii sa nu se amestece carlanii!

Viata e asa de scurta…

Visul fiecaruia din noi e ca zmeul pe care il inalta copii in zilele in care bate vantul: daca ii dai sfoara fara socoteala, vrand sa il vezi ridicandu-se cat mai sus esueaza intre sarmele de telegraf sau in coroana unui copac si nu iti ramane decat sa-l contempli ca pe o lamentabila epava. Daca vrei sa il feresti de un sfarsit asa de trist trebuie sa il tii scurt, la altitudini minore.

Cum judeca indeobste taranul pe cel care avand cel mai de pret bun din lume, pamantul n-a fost in stare sa-l sporesca, macar sa il pastreze…

De asprimea parintelui nu a murit nici un copil pana acum. Unde da tatal creste carnea…

Descrierea unei mosii de 6000-8000 de hectare arata ca boier Hristache Magureanu avea un puternic sentiment posesiv pentru frumusetea fara egal a bogatiilor detinute din tata in fiu de secole…

Sus la Cornu e padurea. Padurea Cornu ca la vale mai sunt inca trei: Magura de aici, Viforeanca si cea de la Straurani. Mari si frumoase tustrele nimic de zis. Cornu sta insa deasupra tuturor. Pe urma, cum cobori mai jos locuri de pasune ca sub munte…Dar ce locuri, ce iarba grasa, de un verde intunecat si lucios cum nu gasesti nicaieri, ce privelisti si cand vine vremea cositului, ce mireasma! Si sa vezi vitele mari, grase, puternice imprastiate peste tot locul…Si mai sus in munte turmele de oi si stanele, si bacii…Mai la vale avem stuparia cea mare. Cinci mii de stupi si mierea aurie si limpede ca raza soarelui si dulce si parfumata! De aceea am asezat-o acolo. Flori ca acelea nu gasesti in alta parte. Si batranul calatorind mai departe cu gandul trecea in tinutul de dealuri, insirand cele patru podgorii mari, pomenind de strugurii de masa ai uneia, feluritele vinuri ale celorlalte, de vremea culesului, cand te imbata mirosul mustului; se opri la o fantana de sub deal, facuta de un unchi al lui, Patrascu Magureanu ca sa il pomeneasca trecatorii insetati; intra intr-o bisericuta veche declarata monument istoric in cripta careia isi doarme somnul de veci matusa-sa Matilda Magureanu, femeie falnica si frumoasa de care s-a indragostit Marele Duce cand a venit cu ostile muscalesti in tara in anul ’78. Apoi ajungand in satele de la ses vorbi de pamantul negru si gras si zugravi lanurile de grau leganandu-se lin in bataia vantului ca o nesfarsita mare aurie.

Asta e Magura: un singur trup.

Si minunatia asta vrei s-o imparti, sa o mutilezi? Ce sa imparti? Ce sa iei? In munte si mai la vale se face laptele si carnea si mierea. In podgorii se face vinul. Vrei sa le desparti? Te rabda inima?

Eu vin din lumea muribunzilor Odette. Si acolo am inteles ca viata e un lucru prea frumos, prea insemnat ca s-o faramitam in compromisuri si renuntari spunandu-ne: voi renunta la particica asta si la cealalta ca sa nu supar pe cutare sau pe cutare… Cand cineva se aseaza in fata vietii tale si te desparte de ea, impunandu-ti conceptia lui de viata e ca si cand s-ar aseza in fata ferestrei si ti-ar lua lumina. Da-l de o parte fiindca altfel nu e cu putinta. Ai inteles cred ca nu iti vorbesc de o existenta de desfrau sau de alte asemenea stupiditati. Vorbesc de dreptul fiecaruia de a-si trai viata in intelesul mare si nobil al cuvantului, dreptul de a-ti afirma personalitatea, de a nu te simti incatusat de nimic si de a nu fi silit sa respecti decat principiile etice sau mai simplu cele zece porunci ale Decalogului. Acelea sunt singurele interdictii logice, sanatoase si imperios necesare unei societati organizate. Orice alta opreliste e o silnicie absurda si o resping fara ezitare…

Sa nu spuneti niciodata in dragoste “te iubesc pe vecie” sau in afaceri “dau oricat”. Astea sunt angajamente nelimitate de care trebuie sa va feriti ca de foc. O afacere e ca o fata mare: cu cat se vorbeste mai putin de ea se marita mai repede.

Zeiling Sor, un misit genial dar ghinionist asa ca in viata lui a facut mai multe cugetari decat afaceri. (Isidor Heim)

Cu viclenia ne aparam de cei rai iar cu omenia ne apropiem de cei buni. Totul e sa nu-i confundam pe unii cu altii…

Doamne, pentru ce oare tocmai aceste doua lucruri: linistea si multumirea sunt atat de greu de dobandit!

…acea pornire de dragoste, dublata de recunostinta care este inceputul iubirii celei mai trainice.

Paul Louis Courier spunea despre Napoleon la incoronare: “Il aspire a descendre” (trage a mic)

Au lasat-o sa moara, au vrut sa o lase sa moara, au impins-o cu buna stiinta la moarte…Si crime ca acestea raman nepedepsite iar cei ce le savarsesc continua a trai in societate salutati si respectati de semenii lor!

Profetic, asa e cu distrugatorii Romaniei...

 

 

8 martie 2023

 

Nu consider niciodata ca am dreptate in tot ce afirm. Gustul amar pe care il simt astazi cred ca ma indreptateste cand maine este Ziua Femeii in traditia si obiceiul cu care m-am nascut sa spun totusi ceva !

Am avut multe femei intalnite in drumul meu spre astazi cu care m-am intersectat. Bunica, mama, doamna educatoare, doamne invatatoare, profesoare, cadre medicale, colege in anii cam 23 de studii de la gradinita la doctorat, de munca peste tot unde m-a dus drumul vietii. Apoi datorita copiilor, sotiei etc. Dintre toate raman cu o duioasa amintire doamnei profesor Macoviciuc, asistenta de filozofie la IANB Bucuresti. Era o femeie firava si fina parca asemeni invatatoarei din poezia si cantecul care si astazi imi dau lacrimile pentru ca am inteles ca si domnia sa ar fi murit. Mi-a imprumutat atunci in anul I „Cel mai iubit dintre pamanteni” de Marin Preda aflat la prima aparitie - ce porcarie au reusit sa ecranizeze cu mari actori epigonii de astazi! Domnia sa o retin vorbind despre femeie ca nu trebuie sa fie buldozerist, picamerist, militar, si alte de astea de forta si barbatesti. In afara de menirea de milenii femeia trebuie sa aiba acces la academii, titluri dupa examene neplagiate, consideratie meritata in arta, stiinta si alte atatea de minte si finete. Acuma musai trabe sa fie 50% in toate fonctiile dar doar ca asa se cere!

Am scris o poezie in spiritul celor afirmate poate supara multe femei dar lumea in care suntem astazi se datoreaza pe langa atator cretinitati si aceleia ca femeia de fapt nu mai e femeie. Mergeti pe la locuri asa zise de judecata sa vedeti fumand, cafelind tremurand in frig cu mictofoane in maini sau puse jos asteptand pe marii derbedei trimise de alti derbedei care le arata apoi pe sticla sau ce mai e acuma ecranul cat mai tatoase, cat mai decoltate, cu de alea mulate si scurte. O fi asta femeia normala din mileniu’ 3 !!!??

 

Mama

de Proorocu A. Angel

Nimic nu izvoraste din nimic

Dar mai ales acela mic.

Nu e miracol mai maret

Decat al vietii mare pret.

 

Afaceristi scarbosi, avizi

Au intinat a vietii zi.

Afaceri smenueli, barbari,

Miracolul de la murdari.

 

Dar oare ce e mai de vis

Ce nu e nici in paradis?

O zvarcoleala, un pacat

Este al vietii start curat.

 

Femeia-i grasa, slaba,

Frumoasa sau lingaba,

Desteapta, sluta, grava,

Destrabalata sau suava.

 

Dintr-un moment cum ea a fost

Trecutul ei nu, nu mai are rost.

Mareata inclestare cu natura,

Cand de durere-i urla ura!

 

In chin si scancet si durere.

Femeia ce a fost chiar piere.

In camp, in baldachin de aur

O mama care naste este un tezaur.

 

Exita azi mizeriile de oameni

Ce cauta mereu la semeni

Motiv de barfe si minciuna,

Ca sa distruga a lumii grea cununa…

 

Femeia mama e o sfanta,

Maternitatea o ajuta.

O mama e ce-i mai sfant pe lume

Copilul e a ei minune.

 

Treceti deci voi, oameni de jale

In in iad la Scaraotchi-n poale.

Lasati aici sub Soare

Doar ce e minunat si doare.

 

Iubirea mamei pentru pui

Nu puneti ce e vis in cui.

Lasati asa cum a facut natura:

Mama e-n lume numai una.

 

Si nimenea nu poate ca misel

Sa faca mama ce vrea el.

Mama e sfanta, e-o minune

E tot ce e mai minunat pe asta lume !

                       Bucuresti 14 februarie 2018