Dor de mama

Desene ale mamei mele.

Pe 30 ianuarie 2017 sunt 37 de ani de cand mama mea nu mai este. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Cartile postale, obligatoriu prezentate la inscriere de elevi pentru a fi avizati daca nu respectau termenul de inapoiere a cartlor erau pentru ea, ca bibliotecara si un mijloc de a evidentia pe cei mai fideli si punctuali care primeau mici desene ca premiu...

Si mamele noastre au fost copii, nu e asa?

Eternii edecari

Azi, 26 ianuarie 2017, de ziua de nastere a fostului Presedinte al Romaniei, desenul meu de prin anii 90 ai secolului trecut!!!, din nefericire pentru mine, e parca mai actual... Aceiasi edecari, aceiasi imbuibati pe corabia care e de fapt tarisoara asta a noastra, inca???

Pictura lui IIia Repin, (sursa internet) Edecarii de pe Volga, sursa mea de inspiratie.

EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. 

Sursa: Dex online.

Poveste de iarna

Au fost odata  trei bulbi de zambila intr-un ghiveci cumparat de la Lidl:

La cursul de Floricultura, in facultate, doamna prof. dr. Militiu ne spunea ca pe vremea cand produceam si noi romanii flori, se intampla sa fie o explozie de flori pe piata, (aceleasi florarese terorizate de dictatura erau parca), mai devreme sau mai tarziu de 1-8 martie. Datorita caldurii peste normal in exteriorul serelor, respectiv frigului, zilelor luminoase cu soare sau invers, se afecta perioada de vegetatie pana la inflorire la speciile oferite si atunci de barbati femeilor. Cred ca azi multi tineri nu concep ca noi trogloditii eliberati din bezna de revolutie eram capabili de asa gesturi... Acum din pacate meserii ca Floricultura se practica pe alte meleaguri, nu ma refer la cativa metri patrati, ci la hectare... Din turma de consumatori mai scapam si noi si indiferent de perioada cateva zile, la nano, inchidem ochii si ne visam si noi ce am fi putut fi daca nu distrugeam ce am avut... Si din pacate nu numai serele...

Imagini Doinafotografiaza.

Mica Unire

Mica unire in marea dezbinare mondiala si mai ales NATIONALA. 

De retinut ca pana la urma revolutiile pentru noi au insemnat pierderea bogatiilor si bucuria hotilor: Alexandru Marghiloman, mare revolutionar pasoptist, devenit mare bogatas si POLITICIAN a ramas celebru doar pentru cafeaua fiarta in coniac de slugile lui... Nicolae Balcescu, marele patriot care a ars ca o faclie pentru romani, are trupul ingropat in groapa saracilor din Palermo...  Geopolitica, interese, propagande, toate s-au experimentat pe romani. Popor cu atatea bogatii in tara lui dar atat de sarac in patrioti dar bogat in tradatori si hoti... Macar daca lasau ziua asta normala nu libera ca sa fie prilej de urlat pe strazi si haladuiala pe aiurea la fel ca Sfintele Sarbatori Ortodoxe prilej de implinire consumatorista nu de religiozitate sau Doamne Ferste... patriotism...

1976 versus 2016

Amintire

din Tulcea mea draga

Foto: Prorocu Valentin George

Eram la mare si la televizorul din holul hotelului, cu mai multi turisti romani urmaream un meci de fotbal. In pauza un om de vre-o 40 de ani pe atunci cand a auzit ca sunt din Tulcea s-a inseninat la fata. Era specialist in suduri speciale si fusese delegat in interes de serviciu la Tulcea pe o perioada mai lunga de timp. Locuiau mai multi la un camin, cam inghesuiti. S-au pomenit intr-o zi cu primul secretar de atunci Teodor Coman, ajuns si ministru de interne cand eram in armata si atunci cand s-a intamplat povestea cu Pacepa. Prim-secretarul le-a spus ca era inghesuit de timp cu montarea statuii lui Mircea cel Batran pentru ca de 23 August-ul de atunci urma sa fie la Tulcea Presedintele tarii, Nicolae Ceausescu. „Specialistii” sculptorului Ion Jalea erau cam jalnici… Zis si facut, floare la ureche pentru cei care faceau lucrari de mare precizie si de mare complexitate. Dupa festivitati, oamenii si-au vazut de treaba dar peste cateva zile au fost chemati la conducerea intreprinderii unde erau detasati, li s-a dat o prima, primul secretar le-a multumit si le-a repartizat un apartament unde stateau mai rasfirati. Niste zile libere au fost petrecute de ei in Delta si devenisera de neuitat. Piata Civica de azi e concludenta, prin 1988 se scria pe vagoanele de tren: "Vrem faina si malai ca pe vremea lui Mihai !" Si faina si malaiul sunt cam false azi si cam imbolnavesc dar asta e... Deocamdata ce vad in imaginea alaturata sunt cativa pensionari zgribuliti care serpuiesc cocarjati de griji si nevoi printre nametii din Piata Civica din Tulcea parca rusinati de ce au ajuns mai ales cand trec pe langa falnicul Mircea care de pe piedestal stie el ce stie si deocamdata se vede ca e bucuros ca nu a ajuns si el pe la Remat sau pe unde stiu bine hotii si fiindca noii „stapani” ai tarii nu l-au inlocuit cu vre-o "capodopera" ca cele care pocesc capitala tarii…

Era altfel.... in 1979

Constatare

Innebuniti de postuman am uitat de:

Viata de hamster:

Un pic de apa;

un pic de mancare;

un pic de curatenie;

un pic de aer;

un pic de joaca;

un pic de instalatii;

un pic de lucrusoare;

un pic de dragoste din partea celui care il are in grija.

Ii mai trebuie ceva?

Da! Viata de la Dumnezeu!