Parfum

cu raspunsul visat "inclusuve"

Anul Maimutei de Foc

a inceput tare "infocat" pe tot globul: 

Siria, Ucraina, Moldova si in atatea alte locuri fierbinti....

Capitala dragostei

Zambila din fereastra noastra

Imagini: Doina fotografiaza

Cand eram student, la cursul de Floricultura, doamna prof. dr. Militiu ne prezenta primavara marea problema a fermierilor de la serele de profil. Erau la Codlea si in multe alte locuri din tara. Astazi nu mai exista, au fost facute zob de marea tanzitie spre... nimic. Nu numai la noi, dar aici era mai delicat deoarece nu ne comparam cu Olanda spre exemplu, mare exportatoare (si atunci dar mai ales acum cand fraierii si-au distrus cu ce o concurau si au devenit chiar piata lor de desfacere...) se intampla asa.  Datorita unor perioade insorite, mai calde in iarna, calculele pentru a scoate un val mare de flori de sera la inceput de martie se dovedeau nefolositoare si pietele de la noi, tarabele eternelor florarese, miliardare si acum si atunci, deveneau o explozie de minuni vegetale ceva mai devreme sau in alti ani erau aproape goale cand tot omul avea macar o femeie sa o cadoriseasca. Explozia era mai tarziu atunci cand erau ierni fara soare si geroase. Si in acest caz, ca in toate se dovedeste ca numai timpul cerne binele de rau, greseala de ce trebuia facut.

Asa e viata dar florile o fac minunata!! 

Fito contorsiune

Viata chinuita de copac in Crangasi

Primavara cu chistoace

Adevar

de la un alt artist adevarat:

Heinrich Mann

"Implinirea si sfarsitul lui Henri IV"

Editura pentru Literatura Universala 1968

“Visez. Tot ce am facut a fost numai o parere; vointa si dorinta mea au fost numai o balbaiala prin somn. Nu eu hotarasc ce mi se intampla. Ma lupt zadarnic sa gasesc cuvantul care m-ar putea destepta. Viata pe pamant e un vis. Dar mie nu-mi vine in minte cuvantul care m-ar face sa inteleg totul, care m-ar face sa inteleg cine sunt.”

Bradul

O amintire din scurta prezenta a mea la Potsdam:

O imagine superba a unei familii crestine langa un brad. Asa sarbatoreau pana in epoca postumana Nasterea lui Isus toti cei care se bucurau de o viata cat de cat indestulata. Au venit razboaie, molime dar dupa ele oamenii reluau viata in interiorul celulei fundamentale a societatii: familia. Cum ar arata o poza de genul asta azi: cu totii scotocind prin supertehnologizate scorneli personale cate ceva, vorbind cu altii sau fugind din cadru ca sa imortalizeze ce e acolo si sa adauge la miile de imagini din albumul virtual personal...imaginea obtinuta de ei dar fara ei...

Multumesc celor dragi mie, disparuti astazi ca am avut inainte de demolarea casei "de acasa" parte de acel miraculos ceva care parca ne cuprindea pe toti in timpul Sfintelor Sarbatori de Iarna. Venit din gerul si zapada de afara obrajii ardeau, miresmele ma imbiau, dragostea celor dragi imi dadea un sentiment de siguranta si... mister... Craciunul e furat acum de tot felul de scorneli, de imprumuturi dar numai de rau, de la altii. Ce o ramane in mintea unui copil, cum eram eu, de la acele turbate umblari in tunete si artificii, in zloata care e acum in locul iernilor de alta data, urechile si creierii ard de decibelii "starurilor" care zbiara in difuzoare ca sa marcheze orice, chiar si noul an, sigur mai prost si mai mizerabil din toate punctele de vedere ca cel trecut?

Cugetari dureroase

Sa nu tratam tot si toate gresit, in maniera de azi!! 

La Facultatea de Horticultura, cu o concurenta de 18 candidati pe un loc am dat examen si la biologie, atunci se tratau toate problemele lumii conform teoriei sistemelor. 

Azi e mai practic si aburitor in folosul smecherilor mafiei medicale dar nu numai sa iei totul in detaliu. 

Organismul e un intreg, un sistem. Asa trebuie vazut si tratat. Noi faceam parte din diferite sisteme: social, politic, profesional, sindical, sanitar, educational, familial, religios etc. 

Acum suntem gloabe din sistemul global conectati la sistemul informational si suntem ca frunzele in vant, fiecare "zboara" aiurea cum ii bate vantul... si interesele smecherilor...
............................................................................................
Doamne fereste sa ne amintim cu durere ce bine era marele candidat antiroman cand nu a facut nimic. Au fost 5 ani de vis pentru noi. Acuma cu orbetele si geniile pustii(toare) aduse pe sest cu nemernicia celor 240 de cutite lungi, basca galeria externa si marii globalizatori si integratori cu care s-a batut la sange (s-a ranit la coate si genunchi) pentru noi. Asa sa ii ajute Dumnezeu, sa aiba parte de binele pre care el si haita al carui alfa este ne-o cloceste din toata fierea! 

Mizil

Today at 5:25 PM

Vă mulţumim pentru participarea la Festivalul Internaţional „Romeo şi Julieta la Mizil", ed. a IX-a!

Fiind mulţi participanţi din ţară şi din străinătate-cca 600 în total, la Poezie şi Epigramă, trimitem diploma de participare în acest format, semnată, ștampilată.

Vă aşteptăm cu plăcere şi la ediţia a X-a, 2017! Ne pare rău, dar nu am putut să trecem numele pe fiecare diplomă (cca 1000 cu tot cu profesori îndrumători) din lipsă de timp...

Confirmați primirea, vă rugăm!

Cu prețuire,

organizatorii festivalului

As vrea sa pot sa vreau

As vrea sa pot sa vreau sa va iubesc

Pe voi oamenii mici, egoisti si meschini.

As vrea sa pot sa vreau sa va vorbesc

Sa va spun ce simt, cu ce gresiti…

Dar cine m-ar asculta,

Putini au dus lumea departe.

As vrea sa pot sa vad ca vreti ca ei sa fiti.

Dar voi va mancati intre voi,

Va certati, va furati, va consumati.

As vrea sa pot sa vreau sa va schimb,

Dar nu meritati,

Nu exista vrere, nu exista putere...

Si va intrebati,

Va uitati in dictionar la cuvantul

iubire

As vrea sa pot sa vreau sa seman in voi

Fericire !!!

Tulcea-1977

 Epigrame:

R&J 1

Romi cu Juli din Mizil

Au facut si ei un copil ?

Cã aceia ai lui Wil,

Au fost doar la… vodevil.

Fac si eu o epigramã,

Ce-i aşa o mare dramã?

R&J 2

Voi acolo la Mizil

Dati premiu chiar şi un Zil ?

Romeo ş-a lui Juletã

Nu sunt doar de operetã.

E o dramã, un coşmar

Cu un gust tare amar.

Dar acuma cu prostia,

Cin’ mai ştie-n România?

R&J 3

Romeo şi Julieta

S-au iubit, s-au pãcãlit,

Si crunta soart-au pãțit.

Insã s-a schimbat reţeta…

La voi colo la Mizil,

E-un prilej de… vodevil.

EU

“Sunt chiar un zeu !

Sunt pe lume doar EU !”

Asa zice orice derbedeu…

Nu si eu.

Sa fiti drepti vreu…

Chiar daca epigramistu’s eu…

La Baltatesti

Loc binecuvântat de Dumnezeu,

Unde am retrăit un pic şi eu,

În vechea, neîntinata şi frumoasa Românie,

Scăpând pentru o clipă,

Din prosteasca actuală mare nebunie.

Aici vitele mai rumegă pe câmp molcom,

Omul mai ştie că trebuie să fie mereu Om,

Natura-ţi dă multă putere,

Te scapă de himere şi durere.

Am trecut şi prin Pădurea de Argint,

Simţind o boare, un alint,

Mândria spiritului „românescu”

Ştiind că pe aicea a iubit şi a creat

Al nostru mare Eminescu...

  

Bălţăteşti – Neamţ, 

26 septembrie 2006
Angel Proorocu

Ultima poveste din Comunism

Muncitorii au facut o groapa imensa.

Sute de ani muschii lor s-au incordat, stralucind in soare.

Bratele lor au muncit tot timpul fara oprire, fara preget.

Dar astazi in sicriul de plumb va fi ingropata asuprirea.

De maine veti umbla prin lume fara nici un pericol de contaminare

caci totul a fost dezinfectat, sterilizat.

Groapa pe care o vedeti, peste alte sute de ani va fi o movila gigantica

peste care nu va trona o cruce

ci Biblia aruncata de atei.

Movila va fi aratata de parinti copiilor:

-“Uite, vezi, aici Fat Frumos a ingropat

Cel mai aprig zmeu din cati au existat!”

Si  rasul copiilor, care stiu ei ce stiu va tulbura linistea efémera a UNIVERSULUI…

                                                Tulcea 1980

revizuita la Bucuresti, astazi, 10 octombrie 2012

Vicisti, o Galilee

„Ce-i larmă nebună-n El Moro?

„Este corida del Toro,

Veniţi cu toţii acuma

Că-ncepe corida nebuna!”

Cu toţii pornesc ca să vadă,

Vor sângele valuri să cadă.

Acum, arena e plină,

Numai Torero să vină.

Acesta apare-n urale

Mulţimile ţipă-n ţignale,

Torero e mândru, cu haine-aurii

Şi flori îi aruncă fetele mii.

Galant şi frumos salută mulţimea

Cu toţii spre el îşi aruncă privirea;

Dar iată, apare El Toro,

Ce linişte e la El Moro.

Cu ochii lui roşii şi bulbucaţi,

Ieşiţi din orbite şi dilataţi,

Cu pielea lui neagră, cu ochii de drac,

Cu coarnele lucii, cu vârful de ac,

Cu fruntea îngustă, puţin speriat,

El Toro apare neaclamat.

De-acum animalul înapoi nu va da,

Moartea, asta este osânda sa!

Torero pânza-n spectacol desface,

Îl face pe El Toro s-atace,

Cu pasul de dans se întoarce,

Animalul atacă şi rage.

Mulţimea frenetic aclamă

„Ole!”, „Ole!”- strigătul se cheamă.

Nisipul se zbate şi arde,

Torero alunecând cade.

El Toro în coarne-l apucă

Şi trupu-i nu ştie unde să-l ducă.

El Toro triumful nu-l simte,

Îngrijitorii pe el se aruncă,

Cu săbii, cu gloanţe, cu suliţi,

În carnea-i lovesc,

Şi pielea-i pe când sângerează,

El Toro c-un răcnet grotesc

Lângă Torero îngenunchează.

Şi lângă el în colbul cu sânge,

C-un urlet de moarte se stinge.

Şi lumea toată vuieşte:

„Torero e mort!”-despre el se vorbeşte.

...............................................................

Peste puţin e iar larmă-n El Moro,

E iarăşi „Corida del Toro”,

Pe uliţa dosnică în Morero,

La groapă e dus răposatul torero

Pe un car hurducat ,

De-un călugăr sărman tămâiat...

O larmă se-aude-n El Moro,

Noul torero învinge El Toro.

Acolo sus la locu-i trist şi rece,

Torero uitat veşnicia-şi petrece.

Filozofia unui esantion

de apa de colonie.

La colonii fie chiar apa de... se foloseste musai limba puterilor coloniale.

Adevarul

de la marii scriitori: Cezar Petrescu

"Egoismul e in natura noastra. Baza, cheia instinctului de conservare."

Omagiu

Lady

Chandler

cand era mai mic

Marele reprezentant al epocii de aur a romanului politist a fost la inceput mai mic, cum se vede si din aceasta carte dar cu zvacniri de geniu care se vor croniciza fantastic mai tarziu. Ce elegant, dar brutal au facut  acesti scriitori americani, apoi scenaristii, de policier-uri reclama la tariile lor. Ca sa judece eroul trage o dusca zdravana, ca sa isi revina dupa o cafteala, trage mai mult de o dusca zdravana. Si asa pana se termina suspance-ul se dau pe gat cateva butelci. Evident, in atare situatie, cititorul, ca sa se linisteasca, are si el nevoie de ceva tarie. Normal. Uite asa curgeau rauri de spirtoase si pentru pionierii cititului si vizionarilor de povesti politiste… Asta ne-am dorit oare cand ne curgeau balele dupa visul american... ca acuma il traim doar, chiar suntem deja pana in gat in mocirla la care inainte salivam... Fiecare da in cap pentru orice mai de doamne ajuta, corupe, se corupe, li se rupe etc.... de viata celorlalti. Doar doar sa le fie lor bine, nu bine, excelent...

Philip Kerr

Un scriitor englez care prin trilogia BERLIN NOIR prezintă Germania înainte  în

timpul si dupa al doilea razboi mondial. Ceva in stilul lui Raymond Chandler dar infinit mai profund in analiza fondului social politic si uman al perioadei de referinta.

TOPORASI DE MARTIE

Primul barbat: Ai observat cum Toporasii de martie* au reusit sa ne dea complet la o parte din partid pe noi, veteranii ca tine si ca mine?

Al doilea barbat: Asa e , ai dreptate. Poate ca daca si Hitler ar fi asteptat un pic inainte sa urce in barca nazistilor ar fi ajuns si el mai repede Fuhrer.

• termen peiorativ care se referea in época la cei care din motive de interés pragmatic (bani, cariera, pozitie sociala), manifestau o adeziune exagerata la política de partid, indiferent de convingerile lor launtrice.

Oare nu ne e cunoscuta specia?

CRIMINALUL DIN UMBRA

Cineva a spus ca fericirea este aceea care este negativa, simpla abolire a dorintei si extinctie a suferintei.

Supravietuirea, mai ales in aceste vremuri dificile, trebuie sa conteze ca fiind un soi de realizare. Nu este ceva care se obtine cu usurinta. Viata in Germania nazista presupune sa lucrezi intruna la asta. Dar dupa ce ai realizat-o, ramai cu problema de a-i da un sens. Caci, pana la urma, la ce folosesc sanatatea si siguranta daca viata ta nu are nici un sens?

„Multe dintre cele care au legatura cu oamenii nostri de treaba ma dezgusta, si nu la raul din ei ma refer. Cat as vrea ca ei sa fie stapaniti de o nebunie care sa le poata atrage pierzania, precum acest criminal din umbra. Imi doresc cu adevarat ca nebunia lor sa se cheme adevar, loialitate sau justitie: numai ca ei poseda virtuti doar ca sa traiasca mult si intr-un jalnic huzur.”

Nietzsche

RECVIEM GERMAN

Nu ceea ce au construit, ci ceea ce au daramat,

Nu casele, ci locul gol ramas intre case,

Nu strazile care exista, ci strazile care nu mai exista,

Si nu amintirile-ti sunt cele care te bantuie.

Nu ceea ce ai scris.

Ci ceea ce ai uitat, ceea ce trebuia sa uiti,

Ceea ce trebuie sa uiti intruna toata viata ta.

LOVITURA

Banii sunt cauza si efectul pentru aproape orice pe lumea asta, fie ca e vorba sa-i tunzi cuiva parul, sa-i scoti un dinte sau sa il impusti in cap.

Politicieni, idealisti... cei care se schimba de pe o zi pe alta. Ei sunt cei care vor distruge lumea asta. Nu oameni ca mine ci acei care fac promisiuni desarte fara nici un crez si fara nici o cauza. Banii sunt singurul ideal care nu insala niciodata, iar interesul personal este singura filozofie pe lumea asta care n-o sa incerce sa iti traga presul de sub picioare. E singurul sistem logic pe care poti sa contezi intotdeauna.

PACEA LUI HITLER

Sa fii empiric inseamna sa te ghidezi dupa experienta, nu dupa sofisti, sarlatani, preoti sau demagogi...

Sunt trei feluri de intrebari in viata...Sunt de genul „de ce arde focul”...apoi sunt intrebarile de genul „cate tigari au mai ramas in pachet”...Majoritatea intrebarilor pe care ti le pui in viata intra in una din aceste categorii. Empirice sau formale. Cum ramane cu intrebarile care nu intra aici? Acelea sunt intrebarile filozofice. De exemplu „ce este moralitatea?”. Filozofia incepe atunci cand nu stii unde sa cauti un raspuns. Te intrebi „ce fel de intrebare e asta si ce fel de raspuns caut?”.Si „pot eu oare sa includ aceasta intrebare intr-una din cele doua categorii de mai sus?” Asta face un filozof. Moralitatea de a ucide pe cineva in razboi, de exemplu.

Destinul omenirii nu trebuie sa fie niciodata hotarat de traiectoria glontului unui asasin.

Daca vreodata „cainele negru” se intoarce ca sa te muste de calcaie, iti dau trei sfaturi. Unu:scoate-ti camasa si aseaza-te undeva in bataia soarelui, lucru pe care l-am descoperit a fi extrem de revitalizant si inaltator. Al doilea este sa te apuci de pictura. Este un joc ce te va ajuta sa iesi din tine si sa te refugiezi in alta parte, atunci cand tu devii un loc in care nu iti place sa fii. Iar cel de-al treilea sfat al meu este sa te duci la o petrecere si sa bei ceva mai multa sampanie, care se dovedeste cel putin la fel de eficienta ca soarele in actiunea deridicare a moralului. In fond vinul este cel mai pretios dar pe care ni l-a facut vreodata soarele. Churchill omul care intruchipa adevarul si putea demonstra curajul adevarului.

Cand strig eu „Lupul” oamenii au prostul obicei sa-mi spuna „ce dinti ascutiti ai !”

...nici un om onest nu ar vrea, la sfarsitul vietii, sa-si retraiasca propria viata...