California dreams

Onorabilitate

PARLAMENTARI, FUNCTIONARI, GAINARI ETC.

Stati linistiti, daca va asemanati cu cel din speta care circula pe internet SCAPATI!

- Domnule Judecător, clientul meu e nevinovat.

Nu el a intrat în buzunarul reclamantului, ci doar mana lui.

Argumentez: O comunitate nu poate fi pedepsită pentru acţiunea reprobabilă a unui singur membru.

Judecătorul:

- Atunci, mâna clientului dumneavoastră va sta doi ani la închisoare. Clientul dumneavoastră poate s-o însoţească sau nu.

Avocatul se ridică, desprinde proteza inculpatului, o pune pe bancă şi pleacă impreuna cu al sau onorabil client, doi onorabili de fapt…..

Fur-tuna

Marele Shakespeare a scris o piesa de tezaur mondial. Ca si degenerarea a orice din era postumana, androtacica, totul capata azi intr-o lume fara bun simt si Dumnezeu alte conotatii...

In Herastrau pletele salciilor au fost ciufulite serios de vantoase. Dar partea metalica a bancilor care au fost devalizate ca multe altele din tara asta nu poate fi explicata meteo...

S-a construit un pasaj modern care traverseaza artera aglomerata daca iesi din parc si vrei sa ajungi la „capu la 41” cum scrisese candva un student agronomist la „statiunea” unde gasise o planta din ierbar. Atunci erau 3 si 4 tramvaiele care aveau „capu” acolo. Din banii nostri ca si bancile din parc s-au expus pe peretii pasajului imagini din Bucuresti. Cu instalatii electrice deci luminoase, erau un semn de civilizatie noua mioritica aici unde a pastorit Bucur Ciobanu si unde se sarbatoreste de multe ori postuman zilele acestea aniversarea primei atestari scrise a actualei capitale a Romaniei. Care Romanie asta e alta poveste urata...

Au venit postumanii cu opere grafitty si apoi nemultumitii ca totusi imaginile mai erau cat de cat vizibile au inceput sa sparga plasticul sau ce era imprimat cu imaginea, deci azi normal, logic totul a fost luat, s-au vopsit peretii si tavanul. E aceeasi saga ca in parcuri cu iluminatul civilizat dar tintasii de ocazie nu pot suporta sa fim ci noi cat de cat normali... Aseara era o plapuma jegoasa asternuta langa usa liftului care nu functiona. Am vazut femei singure care prefera sa faca slalom printre masinile turbate (soferii postumani) ca sa evite trecerea prin pasaj. E pacat nu sloganul cu lipsa de civilizatie ca am primit atatea civilizari de nu mai putem duce dar barbaria, ura aceasta turbata de a distruge tot ce e facut din munca si banii nostri sunt ingrozitoare. Zilele acestea am introdus ca terminolog ce ma cred, un nou concept mai ceva ca acea minunata capodopera a marelui Will care si ea are la fundal un fenomen al naturii de pe cand poate nu se uscase bine cu ce se semnase hrisovul care e certificatul de nastere a ce e azi capitala unui stat devalizat. Dar piesa dureaza doua ore, Fur-tuna e de 30 de ani! iata capodopera cu care ne mandrim azi cand natura pune umarul ei puternic ca sa ajute miseii care ne-au disrus cam tot ce era creat de munca a generatii de romani adevarati... Aripile alea frante din fundal sunt parca emblematice pentru fur-tuna din tara asta care de cateva zile a lovit si bancile... Nu Doamne ferste nu alea hoate ci amaratele alea stantate cu numele sarbatoritului Bucuresti in care azi se zice dupa modelul european e ziua fara masina. Biciclisti din toate tarile uniti-va. E cam stupida democratia asta, in loc sa puna taxe pe flendureala asta sufocanta a celor care stau ore in sir in trafic, dovada ca nu prea au ce face pe unde dau cu sapa, s-ar putea extinde si fluidiza circulatia transportului in comun sa ajunga omul fresh la treaba nu suroind de sudoarea care fluidizeaza noxele captate de biciclistul aflat in drum spre treaba lui, dar asta e alta poveste, traiasca Bucurestiul sarbatorit de baietii de baieti cu fur-tuna care ne caracterizeaza, iata 30 de ani de tranzitie adusa de emanati, tehnocrati, birocrati si toata cloaca ridicata la putere de vremile de azi la 558 de ani de Bucuresti cu acte in regula. Nu i le-a furat nimeni!?

Expozitie floricola a Berlin

Fotografii PDEC

Podul tizului meu

Nu de foarte multe ori am plecat in copilarie si adolescent fiind cu trenul de la Tulcea spre Bucuresti. In 1978 am plecat si cam dus am fost. Drumul mereu spre vechiul regat era de cele mai multe ori cu trenul. Iubesc calatoria cu acest mijloc de deplasare. Imi amintesc gara veche din Tulcea cu trenul tras din vreme la peron ca e cap de linie doar. Aburul care invaluia totul ramanand in urma cand locomotiva pufaind inainta voiniceste spre tinta calatoriei. Prin valatuci apareau si dispareau ca in memoria mea de azi mama, tata, bunica, fratele meu dupa caz, déjà primii trei imi apar doar in norii diafani ai amintirii… Descult pe bancheta, apoi pe varfuri pe masca ce ascundea reteaua de incalzire a vagonului eram mereu prezent la geamul deschis in falfaitul perdelelor inscriptionate cu CFR. Sfidam uneori eterna avertizare: E pericolosso sporgersi! Tot timpul credeam ca se poate sparge ceva dar nu intelegeam ce. Nu era timp de logica era asa de minunata lumea ce se vedea prin fereastra deschisa spre afara! Ajuns la destinatie era o problema cu spalatul fetei si mainilor care erau si cu un puternic strat de negreala si cu iz de zgura. Am participat in scoala generala la doua concursuri de cultura generala cu subiectul „Oameni de seama ai tehnicii romanesti”: Anghel Saligny si Traian Vuia. Si acum tin minte detalii care fac sau mai corect faceau cand era Romania Romanie mandria natiei de atunci… Cand plecam, dorobantii asemeni celor de pe Monumentul tulcean imi dadeau onorul, un semn ca gata am parasit Dobrogea draga. La venire vederea lori mi dadea semnalul ca gata nimic nu ma mai desparte de casa, sunt in Dobrogea mea. Cel mai lung pod din Europa continentala si al treilea din lume asta era in 1895 minunata realizare a unui geniu roman. 15 locomotive de fonta pufaind voiniceste au trecut podul evident toata floarea trantorimii romanesti cu staif putini romani restul oameni de afaceri si polititruci slugi ale altora au acaparat momentul. Amaratul meu tiz, cu inima purice poate ca sa nu fi fost lucrat de servicii sta demn intr-o barca acolo unde calculele aratau fragilitatea maxima a impunatoarei constructii. Si a fost bine ! Ma mir cum in toata furaciunea asta de 30 de ani aproape, nici un intreprinzator, politician, demnitar, om de afaceri, sau alta lichea de acest calapod nu a pus labele pe ceva milioane care ieseau de la fier vechi pentru minunata dantelarie. Sa dea Dumnezeu sa nu cobesc, azi de la ai nostri dar mai ales de la toate combinatiile in care avem statut de eterni looser-i in care ne-am bagat te astepti si la asta… Mai ales ca daca mai intreaba un copil si cel cu care e stie sau vrea sa ii spuna afla cu stupoare ca inainte romanii erau in stare sa faca poduri, Doamne chiar asa!

Mandria mea e ca podul amintirilor mele, e creatia unui tiz al meu, mai norocos, un Anghel! Asa oameni daca erau majoritari altfel ar fi fost tara si lumea azi! Dar Anghel al nostru era intr-o barca, mic si umil la mijloc de maret fluviu, milenarul Danubius in zeflemeaua marilor spirite si oameni ai neamului mai mult sau mai putin neaos romani. Ce bucurie ar fi fost daca se naruia marea constructie atunci dar ea a dainuit; a fost calea de carat bogatiile tarii spre vest sau la porturile tarii… Imbogatind pe unii aducand la disperare pe majoritatea celor care munceau pentru ele… Majoritatea constructiilor portuare fiind tot creatia originalului tiz al meu. S-au construit gari la zeci de kilometri de sate ca nu taranul conta ci magaziile pe care in pustie doi soldati cu gloante de razboi indepartau pe oricine isi revendica munca… Asa ciulinii baraganului nu pupau bogatiile aducatoare de averi imense doar unora… Dar orice ar fi pentru mine podul este al meu. Credinciosi dorobantii imi prezentau onorul la sosire si plecarea de acasa… Am inca in nari izul acela de zgura si parca mainile mici sau marisoare au impregnate si cum pe ele negreala, ca era o vorba de duh care spunea ca trenul te face murdar ca sa vezi cat de greu e de condus, sa ai si tu o farama din experienta de a fi fost mecanic doar pe durata drumului… Atunci nu doar conductorul conta mai era cineva care baga carbuni ca sa aiba cu ce arde cazanul in care la opriri din instalatii speciale locomotiva primea apa necesara continuarii drumului. Fiind drum secundar linia electrica nu a fost intinsa niciodata pe cea mai veche cale ferata din Romania de acum Medgidia-Babadag, apoi continuata tot de turci la Tulcea si ei tot pentru carat bogatiile se vede treaba ca au facut acea investitie de demult. Linia electrificata e decat pe magistralele principale, cum e Bucuresti Mangalia. Acum deci de la Medgidia doar locomotive Diesel au luat locul romanticelor mele pufaitoare...

Doamna toamna

Era Antropoica

Omul devine monstruozitatea primordiala a Pamantului. De ce nu a Universului pana la proba contrarie, care de fapt in evolutia sa spre involutie  l-a creat. Sunt ingrozit de faptul ca anticii au prevazut prin unii eroi din mitologiile lor ce se va intampla! Am ascultat in ultimul timp cateva discutii in media a noastra si a altora legate de ultimile uragane. Este cert, violenta si durata lor inimaginabile alta data, nu au alta cauza decat fenomenele induse naturii de monstrul numit om. Interesele meschine sunt asa de importante pentru monstrii omenirii (ca majoritatea suntem doar simpli figuranti) si orice ar fi acestia merg mai departe. Teorii create de savanti pe banda rulanta ca vezi doamne incalzirea vine de la gazele basite de... vaci..., bani aruncati pe „cercetari”, bani aruncati de ziua mondiala a…, minciuni in toata aceasta reclama agresiva pentru paradisurile turistice care iata ca dupa cate o catastrofa de gen Irma si fratii si surorile ei devin paradisuri pierdute care vor face si ele prin campanii publicitare isterice alti turisti veniti sa vada ce poate face natura dezlantuita, vor face selfie-uri si vor pleca asa cum au venit cu punga mai goala dar fara sa se revolte unde duce aceasta viata postumana impusa tuturor. Se poate vorbi cu pielea gaina zile in sir, omenirea e in cea mai mizerabila era geologica a ei exact ca un prostalau ce statea confortabil pe o craca solida pe care avand acum tehnica de ultimul racnet o taie fara sa transpire cat ai clipi. Pana si Noe cu Arca lui devine realitate, se clocesc proiecte de evadare de pe Tera. Pe nava noului Noe nu vor mai fi o vaca, un bou si toate orataniile ci orataniile umane care acuma fac tot ce fac ca sa nu mai existe acea minune careia cei care au avut privilegiul sa o vada din Cosmos i-au zis atat de minunat Planeta Albastra. Sa fim mandri: asa cum emanatii au facut in aproape 30 de ani Gradina noastra a Maicii Domnului un iad care pe ici pe colo mai aduce bani celor care stiu sa stoarca prin turism isteric promovat ultimele zvacniri ale naturii de aici fosta candva minunata, aceeasi monstri vor fi pasagerii vip ai navei moderne a noului Noe spre paradisul creat artificial undeva candva pentru baietii de baieti. Restul, gloata globala sau nu inca tot cum au prevazut prorocii din trecuturi vor arde mocnit in focul supraincalzitei planete fosta candva albastra....

Matinal

Intre 5 si 7 dimineata in zilele lucratoare la Radio Romania Actualitati este o emisiune matinala care face fata cu brio traditiei printre semnatarii de alta data fiind Ion Ghitulescu, Paul Grigoriu si fostul meu coleg de promotie la Liceul Spiru C. Haret Tulcea, Spirache Victor. In 1982 la Varsovia in camera hotelului Saski era un radio cu lampi. Tot umbland dis de dimineata pe scala am auzit vocea inconfundabila a lui Ion Ghitulescu, aceeasi voce tonifianta care imi umplea sufletul de bucurie cand faceam sector in armata la club... Internetul mi-a facilitat mai recent mentinerea ancorarii in realitatea romaneasca de dis de dimineata chiar la Berlin si Bruxelles. Azi o eleganta fandare cu tusare a realizatorului Ion Marinescu la ce e in sportul romanesc. Si nu numai. Fiul: "Taticule ce fac fotbalistii cand nu mai vad bine?" "Se fac arbitri, tata!"

In Herastrau

Un pustan "macho man" pe bicicleta, o mana pe ghidon in alta nelipsitul mobil.

"Pai, mai fata, unde si cum sa luam masa in seara asta, ca eu am doar 3 lei…"

Natura statica

Natura statica era inclusa in tematica de la Scoala de arte plastice din Tulcea unde am studiat stimulat si totodata vrajit de penelul si harul de dascal al domnului profesor Bratfanof Eugen. Si astazi cand trec pe langa cladire, dupa ce am pasit si pe marele Zid Chinezesc sunt fermecat de acea frumoasa constructie atat de minunat structurata si de persoana care a dispus constructia ei. Dupa ani am aflat intamplator ca acel Mihail Moruzov care a ctitorit scoala si cladirea asemanatoare din preajma Bisericii Rusesti a fost cel care a pus bazele spionajului militar romanesc. Se pare ca a trait cu nepoata sa care a fost o agenta de mare dibacie trecuta pe mana moarta dupa uciderea unchiului. Femeia care locuia intr-un bloc ultracentral a murit la cutremurul din 1977. Ce mica e lumea cand reusesti din intamplare sa ii gasesti intamplator cate un fir dinspre capat.

O parte au fost teme date de domnul profesor Bratfanof Eugen. Ultimele doua desene apartin mamei mele care prin aceste crampeie de lume a ei, pastrate de mine cu sfintenie este asa de aproape de mine chiar la 37 de ani de la despartire...

Cruda realitate

Postumanii emanati intineaza si cea mai minunata poveste din Biblia fiecaruia din noi!

Ochiul boului

Doinafotografiaza minunatele flori compozite cu nume cum doar poporul putea gasi, ca ce e mai bland ca "Ochiul boului' si ceea ce ce Doinapicteaza.

Déjà vu

Dex : Impresie intensă, în fața unei situații prezente, de a fi fost trăită în trecut.

„Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc” — un citat din Malraux.

De mult am in minte niste lucruri tare neclare din trecut dar care in mod sigur au existat. Prin anii 80 circula in tara un fel de zvon ca presedintele Nicolae Ceausescu va fi dat jos de la putere de un conducator rus patat pe frunte! Ca rasa galbena va domina lumea! La revolutie sau ce a fost la noi au fost vehiculate pe baza inculturii maselor presupuse vorbe ale Elenei Ceausescu precum ca daca nu era paine lumea trebuia sa manance cozonac si presupuse transfuzii de sange de copii aplicate lui Nicolae Ceausescu pentru a conduce vesnic!! Daca era putina cultura se vedea clar ca au fost grosolan „pagiate’, ca se poarta acuma, din Revolutia franceza!!!

Ei bine, ce ma inspaimanta e faptul ca facaturile de vreo 20-30 de ani incoace in lumea internetului si a calculatoristilor au fost si sunt ingrozitoare seminte pentru a induce teroarea, moartea, distrugerea in mintile inca de fragede a ultimelor generatii. Bogati sau saraci au avut si au acces la jocuri care rasplatesc pe cei care distrug si omoara mai mult. E infiorator, gloate de turisti globali umbla prin lume. Nu le pasa de faptul ca aproape de tinta lor e razboi, sunt boli specifice zonei respective, ca ici colo sar in aer oameni incotosmanati cu dispozitive explozive. Nu mai avem nici o stire in afara de faptul ca savantii de nu stiu unde au descoperit ca nu e cum era scris oriunde, e ca ei. Nu e stire fara o catastrofa sau acte teroriste. Nimeni nu zice decat ca multe sunt nocive, aproape toate dar internautii consumatori de marfuri si virtual nu se revolta, nu sar sa schimbe situatiile. La tona de informatii si imagini toate virtuale, ce mai conteaza cateva grame de realitate, ce conteaza ca e asa daca savantii spun ca toti vom trai 150-200 de ani! Care, nu conteaza stirea e importanta! Deci mintile astea mari, poporul global ca exista unul dar pacat ca e acum nivelat brutal cu costul distrugerii a tot ce au creat popoarele componente asa cum le stiam noi. Cat adevar exista totusi: o lume fara Dumnezei asa cum erau ei creati de oameni diferiti, in conditii social culturale de habitat diferite dar care ii tineau in limitele vietuirii normale intre ei si cu natura pe cale de disparitie, totul face loc unui ingrozitor vid care avand ca esenta virtuala cauza a distrugerii auto si pluri, a indivizilor care au doar zeul Ban ca mentor parsiv, distrugerii naturii ca ce mai conteaza ce e dupa noi, noi sa traim bine vorba unui fost distructiv presedinte al nostru care a pus sare pe rana cum pun de fapt toti emanatii de dupa 1989... Deja vu se refera la relatia trecut/azi dar azi parca luand in calcul si spusa atipicului Malraux parca ne face sa ne gandim ca daca suntem un pic realisti si cu picioarele pe inca existentul Pamant, nu cu capul in inca existentii nori vedem 4D sau cum vrem si ne poate capul ce va urma. Avem ficare nume un fel de blazon bazat poate pe ceva din viata inaintasilor dar Doamne fereste ca numele meu cu cele doua grupari de cuvinte de la inceput sa se combine in formula cea mai ingrozitoare. In mod cert dupa un mare dezastru va fi un mileniu III cu frica de Dumnezeu. Asa era lumea in care m-am nascut in dceniul 5 al secolului trecut! Dar va mai fi cine, ca fiinta omeneasca asa cum o stim azi, sa aiba aceasta frica si sa mai poata realiza ce insemna pentru inaintasi DUMNEZEU!?

Cocos Niculitel

un loc minunat din viata mea!

Aici am fost ca elev, instructor, in tabara de creatie si student.

Aici am aflat ca am intrat la facultate cu o concurenta de 1 la 17.

Nu cred ca a mai existat o lucrare de diploma de absolvire a facultatii cu asemenea tema si pretentii, ce e drept mi-a adus un 10 incontestabil! Locul de cercetare, acolo unde un taran mi-a aratat "fantana lui Prorocu", tatal meu care a contribuit cu experienta sa de viticultor nascut si scolit in starvechea podgorie Dragasani la extinderea plantatiilor de vie spre Isaccea, devenita podgorie cu acte in regula din anii 60.