31 mai 2019

Ploua dar nu ne mai ramane nimica. Ce malai... Preturi nesimtite da... Avem atata ura si trivial pe toate caile de comunicare, pe toti peretii peste tot in suflete si materii... Acum ca niciodata... turbarea turbatilor nu are limite, nu mai are nici un Dumnezeu. Ce culori minunate are drapelul papal! Ce istorie se ascunde sub faldurile lui... Atata ura cand vine Papa undeva cred ca nu a mai fost si nu va mai fi niciodata... Si culmea aici in fosta Gradina a Maicii Domnului tara numita asa de un papa!!!

Aveam o impresie gresita despre toata tinerimea romana. Despre toata romanimea… Astia cu staif, lupi tineri in goana dupa ciolan si avere nemuncita sau amarati manipulati erau in mintea mea vinovati de ce natura lasa in urma furiei ei. Mergeam cu inima stransa spre targul de carte care din an in an devine ce se vrea de cine, mucles… ardiles. In fata mea doi tineri.

« - Bai, eu pe toti astia care au avut functii i-as pune la munca, da’ munca bai! »

Toti penalii care ne-au adus si ne aduc in continuare unde vor stapanii si mintile lor meschine ar trebui sa fie deposedati de ce au acumulat democratic, tehnocratic, machiavelic si la munca tata… M-a uns la inima mea suparata. A sters cu buretele durerea acumulata de 30 de ani. Sa munceasca sa repare tot ce natura dezlantuita de nesimtirea si nepriceperea lor cu voie sau fara a distrus si distruge in tarisoara asta fosta minunata... Sa faca santuri, sa le decolmateze, sa planteze copaci, sa faca inapoi industria, agricultura, invatamantul, stiinta, cercetarea romaneasca. E minunat cand se dau inapoi imaginile filmate. Ce minunat ar fi sa putem da inapoi filmul horror trait atata vreme... Oricum daca un tanar, copil chiar care maine conform noua romanilor are ziua  lui, gandeste asa, simte asa nu am murit noi romanii astia prosti, puturosi, hoti considerati suboameni de suntem pusi sa votam la intrebari pentru oameni retardati care dau asa de bine pe afara…

Azi e ziua fara fumat. Internationala sau nu, rozatoare de bani de catre ongeuri si asociatii cu toptanu’. Pentru cine se prinde ceva e bine !

La multi ani copii ! Va doresc o copilarie fara ce vor marii rai, zmeii, balaurii, sa traiti in modesta bunastare cu mama si tatal vostri nu parinte 1 si parinte 2, cu o scoala care sa va ajute in meseria de om nu ca sa deveniti slugi. Asa sa le ajute Dumnezeu celor care va vor binele. Celor care ar trebui "pusi la munca, da munca tata", sa stea acolo in iad cu ala cu copite si coarne care le e tartor. Sa stea ei vesnic in iadul creat pentru noi. 
La multi ani rezervisti militari! E si ziua noastra, innotam in zile, sa le marcam totusi cu demnitate!  

I had a dream!

„Happy desidends day!” mr. President! Am visat ca o actrita, fiica celui mai mare si complet actor roman intr-o rochie cusuta direct pe corp, cu surasul de Barbra Streisand, asta e, numai aia mari si tari au papusi platinate de miliarde, canta in furtuna care lua case, mansarde facute ilegal, bennere electorale, afise cu poze de fosti sau tineri lupi cu ranjet de oite care cer papica pe euroi pentru viitorii 5 anisori de basm... Pentru ei... Deocamdata visam copaci daramati peste miile de masini parcate democratic aiurea, in lumina a mii de luminite aprinse si stinse de mii de ONG-isti, fundationisti si alti traitori din fonduri grase, institute de studii a ce criminali am fost noi romanii care am muncit... taietori de fapt de frunze la cainii pusi in adaposturi platite gras tot din fonduri grase… cantecul era pentru al nostru Kennedy de Romania, iarta-ma JFK prea mare e diferenta... secondat de marele bard care i-a scornit porecla, omul care am inteles ca vrea sa fie scoasa Miorita din scoala ca face discriminare… Barbatii neamului liberal purtau imense cravate albastrii ca cele in tricolor le fac greata, strambaturi de falci si scrasnituri de dinti…

Doamne a fost un vis, mai am o saptamana de guitaturi, invective, vorbe sforaitoare si mai ales vise... Ce frumos este cand astia care au stat prin avioane si cladiri fitoase degeaba, pardon nu degeaba ca au tocat la Romania cum si cat au putut asa incat Kennedy de Romania a invitat pe ai lui tinuti departe paziti strasnic de hotii de romani penali fara sa invite si pe ai lui conform Constitutiei dar ce ii pasa lui de porcaria asta romaneasca... din acte, adica romanii decat la spectacolul de la urma din strada... Primaria lui, tara lui, invitatii lui, lucrarile lui cu 10 puncte, asa dom’ profesor doamne ce profesori de vis aveam la fizica, cu niste cuvinte pompos alese dar fara nimic concret. Nu asa ca apa e uda, genial test de referendum pe care apoi toti aplauda ca prostii au zis DA! Viitorul asta e nu il pot visa dar nu e de bine... Fiecare e incaierat cu fiecare, nu numai ca indivizi amarati ci ca state. Natura dezlantuita e incaierata cu Romania, unii sar in sus de fericire si altii plang ca nu mai au nica... M-am trezit speriat, ce vis urat, ce de vis era diva cantatoare lui Kennedy cel adevarat care a reusit sa tina rachetele nucleare, primitive fata de ce sunt acum in teaca... Happy desidents day! Happy Summit, Happy orice numai romani nu... In tara lor in dreptul lor... Penali nenorociti, hoti nemernici, ati furat o groaza de ani si acuma ce mai aveti... nimica, furtuni, artisti patrioti, mancare stricata, frumos ambalata si scumpatate. Asta va e soarta... Asa sa ii ajute Dumnezeu!!

Batranete

Cicero spune că, în general, bătrâneţea e socotită odioasa pentru patru motive. Primul este că trebuie să te retragi din viaţa activă. Contra-argumentele lui Cicero sunt de ordinul următor: retragerea e, de fapt, o şansă, pentru că poţi să te dedici integral vieţii contemplative, adică vieţii de reflecţie, de analiză şi de înţelegere pe care n-ai putut s-o practici câtă vreme erai angajat zi de zi în viaţa cetăţii sau în viaţa ta profesională. Cum vă spuneam, şi creativitatea celui care se concentrează pe viaţa contemplativă este integrală, când omul este, totuşi, sănătos. Dar şi când e bolnav. Bach, care a compus lucruri formidabile la bătrâneţe, avea toate bolile imaginabile, de la diabet până la o serie de atacuri cerebrale; dar nimic nu l-a impedicat să facă ce a făcut. Sofocle, când era bătrân, a provocat enervarea moştenitorilor lui când au vrut să dovedească în faţa tribunalului că s-a prostit, că nu mai e capabil să administreze treburile familiei, ale gospodăriei ş.a.m.d. Pentru a se apăra, Sofocle a venit în faţa tribunalului şi a citit cu voce tare ultima lui producţie – Oedip la Colona, una din marile lui piese. După ce a terminat lectura, i-a întrebat pe cei din juriu dacă socotesc că cel care a scris un asemenea text este inapt să funcţioneze normal în familia lui. Aşadar, obiecţia cu retragerea din viaţa activă nu ţine, pentru că ai beneficiile contemplative specifice.  Al doilea lucru trist: şubrezirea corpului. Nu putem să fim atât de optimişti încât să spunem că bătrâneţea e scutită de neplăceri. Adevărul e că sunt foarte multe neplăceri. Şi că n-ai cum să nu te plângi din ce în ce mai des. Exerciţiul lamentaţiei devine o ocupaţie zilnică. Te plângi că nu mai ai puterea tinereţii, că nu mai ai memoria de altădată etc. Însă câtă putere vrei? Vrei să fii puternic ca un elefant? Ai vrut în tinereţe să ai puterea unui elefant? Şi ce fel de putere vrei? Dacă ai avea de ales – spune Cicero – între a fi gladiator şi a fi Platon, ce ai prefera? Să nu-mi spuneţi că aţi vrea să fiţi Platon cu nişte muşchi de gladiator, pentru că nu ţine, trebuie să vă specializați, la un moment dat. În orice caz, e un pasaj foarte frumos în Iliada în care Homer spune că ar fi mai multă nevoie la Troia de zece Nestori decât de un Ajax, adică mai multă nevoie de zece înţelepţi, decât de un mare combatant. Depinde ce înţelegem prin „putere”, depinde de funcţionalitatea ei, depinde de modul cum o folosim.  Al treilea necaz: declinul plăcerilor senzuale. Cicero ne reaminteşte că toată viaţa noastră ni s-a spus, de cei mai vârstă, de profesori şi maeştri, că e bine să ne controlăm senzualitatea, că e bine să ne purtăm atent cu această ispită, care e atât de atrăgătoare şi atât de riscantă. De obicei, nu reuşim. Ei bine, la bătrâneţe căpătăm pe gratis ce n-am obţinut prin efort la tinereţe. Să zicem mersi că, fără nici un fel de bătaie de cap, suntem, în sfârşit, în situaţia de a deţine virtutea. Bătrâneţea se bucură de alte plăceri. Una dintre ele e să fii înnconjurat de tineri şi să fii iubit de tineri. Nimic nu e mai răsplătitor pentru un om bătrân decât entuziasmul unor tineri care îl respectă şi care descoperă în acest fel câteva virtuţi pe care le pierd, în general, oamenii în ziua de azi: politeţea, respectul, filialitatea ş.a.m.d. În sfârşit, a patra problemă legată de bătrâneţe e că se simte pe aproape moartea. Cicero se străduieşte să ne vindece de această spaimă. Replica lui Constantin Noica la acest subiect era: „E foarte curios Se moare de milioane de ani şi lumea nu s-a învăţat cu asta”. Cicero spune că sunt, în fond, două variante: dacă sufletul nostru, după moarte, devine neant, atunci problema morţii e neglijabilă, nu contează, nu poţi să te lamentezi că devii echivalent cu un zero glorios. Dacă nu e aşa, atunci probabil că moartea e dezirabilă pentru că sufletul scapă, prin ea, de una dintre marile piedici când e vorba de gândire, înţelegere, cunoaştere: scapă de corp. Dacă sufletul poate gândi în limitele corpului, cu această povară asupra lui, cu atât mai mult va putea gândi când va fi liber de această povară. În consecinţă, sufletul nu are decât de câştigat. Cicero mai spune un lucru supărător de adevărat: ideea că moartea se cuplează strict la bătrâneţe e un exces. Când moare un bătrân, spune el, ai sentimentul unei flăcări care se stinge de la sine, fără violenţă, fără intervenţii brutale din afară. Dramatică e moartea tinerilor. Când moare un tânăr, ai senzaţia unei flăcări peste care cade un torent. Şi, de fapt, se moare la toate vârstele. Ideea că nu se moare decât la bătrâneţe este o legendă, iar moartea la alte vârste decât la bătrâneţe este infinit mai dramatică, mai supărătoare, mai greu de explicat decât moartea unui bătrân care, în fond, e la un sfârşit de ciclu, la un sfârşit de recoltă şi nu se poate aştepta să rămână pe scenă la nesfârşit.  Mai mult – spune Cicero – la un anumit moment există şi un soi de saţietate de viaţă. Nu mai vrei. Ideea „aş vrea să iau totul de la început” – spune el – e din punct de vedere sportiv inacceptabilă. Un om care a încheiat o cursă nu vrea niciodată, când ajunge la capăt, să revină la linia de plecare şi să se tot învârtă dement pe acelaşi traseu. Cicero vorbeşte şi de nemurirea sufletului ca fiind un argument liniştitor: oameni, mult mai inteligenţi decât noi toţi la un loc, au crezut în acest argument. Dacă Pascal a crezut asta, dacă Toma d’Aquino a crezut asta, dacă Cicero a crezut asta, n-o să fiu eu de partea lui Lenin, care nu crede asta. Ca să vin şi cu o notă personală: pentru mine, bătrâneţea şi moartea însăşi sunt o sursă uriaşă de curiozitate. Mă rog la Dumnezeu ca până în ultima clipă să rămân cu curiozitatea asta. Sunt foarte curios cum arată chestia. Cum se trece Dincolo. Sper să rămân curios şi să aflu ceva în cele din urmă, ceea ce nu mă îndoiesc că se va întâmpla. Închei cu o vorbă de duh a unui psiholog american, James Hillman, care a scris o carte întreagă despre bătrâneţe: „A fi bătrân e o aventură. Să ieşi din cadă şi să ajungi la telefon sau pur şi simplu să cobori câteva trepte implică tot atâtea riscuri ca o călătorie prin deşertul Gobi, călare pe o cămilă”.Vă doresc să aveţi puterea, curajul şi curiozitatea să parcurgeţi această aventură bine dispuşi.

Sursa internet

26 mai 2019

Dupa 38 de ani!

Era o seara minunata, miros de tei, putina agitatie, oamenii erau cu mintea la locul ei nu dusa aiurea cu tablete, de alea, de altfel… la Teatrul Mic era superb nu era mirosul de ranced de la darapanaturile fostelor gradini de vara si celorlalte ruine ce asteapta de 30 de ani retrocedarea. Era piesa Niste Tarani a lui Dinu Sararu. Premiera. Premiera si in viata mea si a sotiei mele. Au trecut ani, multi putini depinde de cum se pune problema. Dupa atatea zile din urma de minciuni, ura teribila, scrasnete de falci, umilinte pentru noi romanii, atatea mizerii democratice, astazi dupa ce ne-am indeplinit obligatiile obligatorii mai ales la referendum, curat murdar, de a nu putea sa alegi decat da au ba, ca asa e democratic! Dupa toate astea patimite am avut parte de un timp minunat, in frumosul si curatul Parc Crangasi. Soarele ne-a mangaiat parinteste ca ai nostri parinti nu mai sunt. Am cumparat cateva freezii, simbol al candorii si gingasiei care ne lipseste atata in anii acestia din urma. Matematica, fizica, literatura de toate, chiar toate trebuie sa raspunda la al nostru daca. Daca nu eram amandoi la premiera din data de 26 mai 1981, daca nu ne intersectam fiziceste si ca destine la acea premiera… daca… Multumesc lui Dumnezeu ca ne-am intalnit, am trait anii acestia in curatenie sufleteasca, impliniri si bucurii alaturi de atatea rele inghitite de ceilalti romani, romani nu… Este un moment placut de care sunt mandru pacat ca mersurile si fortele celor care sunt numaru unu mondial acum, cersetori la votul si referendumul de azi, arata alte cai copiilor si tinerilor, obligati sa faca orice altceva dar nu ca mine si sotia mea. Nu toti dar multi dintre ei... Asa sa ii ajute Dumnezeu pe cei care cauta sa faca orice ca lumea sa nu mai fie cum trebuie ci cum socotesc stapanii lor cu mintile bolnave… ca trebuie si din pacate le merge…

8-10 mai

Cred ca asa cum se zice ca mana pentru initiati arata cine ai fost, esti si vei fi, chipul omului asisderea, la fel si istoria tarilor arata ce a fost, ce este si ce va fi cu tara respectiva. Unii, precum chinezii, japonezii, evreii au date de acum mii de ani, unii mai acana ca turcii, englezii, frantujii mai de curand, altii ca grecii si romanii « fost-ai lele ce ai fost », lupii tineri, cu sete de sangele lor grupati in haite ucigase, din launtrul imperiilor si din afara lor mai ales i-au sfartecat pana au ajuns amintiri si in anale (anale scrieri istorice, nu...). Istoricilor nu istericilor analfabeti sau iude de azi, platiti cu fonduri grase sa aduca in fata suprainformatului amarat descoperiri stiintifice pe gustul si interesul impostorilor… Romania are in mai cand se zicea ca daca ploua mancam malai facut din porumb romanesc atunci, nu acuma... 3 zile care se bat cap in cap ca toata istoria noastra de demolatori cu voie sau mai ales fara voie nationala de oranduiri, tratate, patrioti si constructii…

8 mai ziua PCR a fost; acuma papa bani grei baieti de baieti in 10 institute cu tute sa demonstreze ce teroare a fost, ce monstri eram si idioti ca cam aveam toate facute de noi la noi in tarisoara asta, Gradina a Maicii Domnului!! Invatamant gratuit, sanatate, munca si venit obligatorii si alte cate care s-au dus pe apa sambetei... cu puscarii infioratoare in care floarea tarii a stat in intuneric pe cand prostii munceau ca sa aiba baietii destepti de azi ce sa retrocedeze, acapareze, instraineze si sa demoleze etc. Nici cu petrosin, nici cu tamaie nu va disparea data asta ca a fost. A disparut Lenin, Monumentu’ 1907 de la Obor si atatea altele date la fier vechi de emanatii de azi imbuibatii manipulatii, de la ei au aparut pe bani grei dati ratatilor creatori ai rahatul pe bat si zombii de langa palatu’ regal Traian de la Muzeul de Istorie Nationala al Romaniei, Aripile... asta ne e isteria, pardon istoria. Apoi a fost capitularea Germaniei data nefiind nici azi sarbatorita in aceeasi zi de invingatori, care daca nu era Holocaustul era chiar zi de doiliu mondial ca la noi baietii rad sub soare si retrocedare… Asa e in tenis… Apoi 9 mai cu ideea de a pune boii la jug sa ai in ce da cu biciu’ si unde sa aplici legile ilegale ale justitiei, democratiei si pietii. Asa e in fotbal, vezi soarta Stelei vai de steaua ei… Tot dintr-un 9 mai suntem independenti ziceau fostii pasoptisti, bonjuristi, deveniti emanati, eurocrati care schimbau narghileaua si ciubucu' cu libertate, egalitate sau moarte care ajungea si la noi... De la noi plecau imbogatitoarele pentru cativa, lemn, cereale, si cate altele pe nimica... Si tot pentru pupat piata independentei au cam murit o groaza de mii de amarasteni ca totdeauna cand ne-am schimbat, noi independentii stapanii...10 mai alta zi mare, aleasa pentru mici si petreceri campenesti ale boierilor regali, ca boii au avut si au locu’ lor la jug… Istorie frumoasa cinste cui te-a scris ! Vorbim de oamenii cu har nu cei de azi care nu au nici habar dar nici pic de romanism in ei… Asa sa le ajute Dumnezeu ca noua ne este dat destul sa ii inghitim…si sa patimim...

Sfarsit de lume!?

In Florida, de astazi profesorii vin inarmati la ore! Doamne Iti multumesc ca oamenii care m-au educat se impuneau prin ce trebuia sa aiba un dascal. Har, pregatire profesionala, cultura, respect, patriotism, dragoste de meserie si constiinciozitate. Unde s-a ajuns, politicieni, psihologi, psihiatri, avocati, tehnocrati imbuibati, apara bietul vlastar cu kilometri de dosare si maculatura editata pentru dreptul si bunastarea copiilor!! ONG-uri sar la gatul cate unui amarat de profesor in prag de pensie adus la disperare intentionat filmat cu toate gadgeturile posibile, posturi media ii sar la jugulara amaratului, comitii il devoreaza in numele democratiei, depturilor copilului, sar asociatii ale parintilor, ale elevilor, ale bolnavilor cronici ale tot ce poate sa pape bani si sa aduca un trai decent ingrijoratilor de avoturi, de copii abandonati de copii saraci, exploatati, bulling-ati etc. etc. Sa vedem toata liota asta de ingrijorati ce va zice de profesorul care are, n-are catalog da pe catedra sau ce are in fata scoate ditamai arma de foc. E de rau fratilor, Dumnezeu sa Ii odihneasca pe cei care m-au educat, sa le dea viata lunga celor care mai traiesc, copilaria mea e de pus intr-o rama de platina undeva acolo unde va calatori sufletul meu. In ce lume traim… Va fi hilar dar de plans sa gasesti scoala inchisa, la poarta un gorilos falcos belicos cu puscociul in mana aratand cu un laboi paros anuntul pus pe motiv ca profesorii sunt la tragere cu AG, cu cateaua, cu ce or mai avea in dotare impotriva bietului elev. Ce fericiti vor fi aia tinuti acasa de parintii teroristi la tesalat animalele si prasit recoltele amaratei lor familii. Vine postumanismul turbat fratilor !

Din intelepciunea romanilor

1989/2019

Ploua-n mai,

Aveam malai....

„Vrem faina si malai ca pe vremea lui Mihai!”

Cam asa pe vagoane mazgaleai!!!

Acuma ai,  ca manci ce manca un buhai,

Da nici ala chiar numa chimicale, e bine, ai ?

Ai tornade de-ntai de maiu’

Iar votezi prost ca buhaiu!

Ai venturi cam marite,

Primesti preturi nesimtite....

Vai vai vai cin te-a pus sa vrei malai?

Alta treaba nu aveai!?