Sufletu-mi

inaltat (implinit) de Inaltare

Despre miere si caruta popoului

Nu am gresit, “impuscatul” asa spunea in cuvantari la cuvantul sfant se pare pentru el daca era vorba de poporul roman. Alti impuscati ca si al nostru sunt de vina ca s-au lasat impuscati si iata ca popoarele tiranizate, cand traiau, de ei, incepand cu romanii viermuiesc prin lume si Europa mai ceva ca gandacii de bucatarie in casele prost gospodarite sau tratate prea “ecologic”. Acum cu scandalul VW mi-am amintit de o discutie cu cineva de la o Asociatie Judeteana a Crescatorilor de Albine. Era din Tulcea. Omul spunea ca nemtii, cand inca se mai auzea ecou de cartuse prin capitala noastra nu a lor, Doamne Fereste, au cumparat o cantitate mare de miere culeasa in Delta Dunarii. Ca sa o vanda de 4-5 ori mai scumpa decat pe aia ordinara a venit o firma cu un container de aparate pe care romanii l-au transportat cu greu pe coclauri si plauri unde in tantarime, ca soldatii in transeele WWI si II,  nemtii au inregistrat si parainregistrat date si iar date. OK-ul lor era vital. Dupa ce au gatat au plecat cu miere cu tot, asociatia primind evident bani pentru miere ordinara, platind toata daravela de bucurie ca a vandut o cantitate mare, pe valuta forte !!! ca asa era si e in tenis… Omul era uimit de prostia nemtilor, puteau sa tina containerul cu tirul undeva pe faleza, sa guste din frumusetile Tulcei, femei, mancaruri, tot ce vroiau si sa plece fara rani de tantari si un geamantan de haine imputite la patronii lor. Pana la urma doar tot fusese cum trebuie mierea !!! Dar iata ca la 25 de ani de cand amaratele albine au produs constiincioase miere extra de export cu mari pretentii, vanduta ca miere ordinara pe marci de vesnic perdantii romani, se dovedeste ca nemtii nu mai sunt chiar “uber alles”… si nu la miere nici la pere ci la cai putere… Doamne Ai mila de Pamantul asta, toate pecinginile il cuprind dar e ingrozitoare asta care distruge mintile tuturor… de la cap, moartea e sigura … pentru ca de fapt toata mizeria e chiar pentru a masca distrugerea planetei… in folosul obtinerii de castig… castig, castig…

Bucuresti 24 septembrie 2015

Monolog

-        Ce piesa a fost in seara de 26 mai 1981 la Teatrul Mic din Bucuresti?
-        Piesa « Niste tarani » de Dinu Sararu.
-        Si ce treaba ai tu cu acest amanunt, ce te intereseaza pe tine, Angel Proorocu, student la agronomie pe atunci ?
-        Atunci si acolo ne-am cunoscut cu sotia mea. Prezenta noastra in sala, faptul ca ne-am intalnit a dat vietii noastre un curs anume si clipei aceleia ii datoram totul!
-        Simplu, nu ? Cate mii de lucruri marunte trec drept banalitati pentru cei din jur dar ne influienteaza atat de mult viata.
-        Cine suntem, de unde venim, unde ne ducem ? Suntem mereu rezultatul unor momente si intamplari mai mult sau mai putin marunte pentru altii dar atat de bine incrustate in viata si amintirea nastra.

Inaltarea Domnului, ziua eroilor neamului

Povestire de la 1877

Un fiu avu,

Ion pe nume, săraca greu îl mai crescu

Şi văduvă fiind, muncind din greu

Ea mare îl văzu flăcău.

De ani venea la ei vătaful cu jandarmul

Şi bani cereau, bani grei tot anul...

Că nu ştia cum mai arată gologanul.

Ion plecă şi el la oaste pentr-un an

Cu puşcă grea şi pană de curcan,

Dar a plecat în zi de post

Şi a plecat şi dus a fost....

A scris o data de departe

Zicea că pe acolo-i numai moarte,

Zicea că luptă cu sultanul,

C-a luat un stag şi e căprar;

Şi a umplut pe mama bucuria,

Şi mândria,

De-a salutat-o atuncea până şi băcanul,

Uitînd că-i mare datoria.

Şi i-a mai scris Ion că mulţi turci de-or muri,

Va fi şi bine şi săraci nu vor mai fi.

Vătaful şi jandarmul nu vor mai veni,

Şi bunăstarea poate şi la ei s-o mai opri.

Maria îl va lua

Şi soacră mare văduva va fi.

Nepoţi cu droaia or veni.

Şi-ograda bătrânească ce-i pustie

Sub mâna lui, a lui va înflori

„Şi mamă, numai bine o mai fi!”

Dar au trecut şi lupte şi război

Şi s-au întors în sat câţiva flăcâi.

Rupţi, răniţi, flămânzi, în ger aproape goi.

Dar s-au întors şi erau vii.

Ion, oricum ar fi n-a mai venit,

Şi s-a pus mama pe jelit,

Maria cu un alt s-a procopsit,

Jandarmul cu vătaful iară au venit.

Iar de Ion, nimeni, nicicând

Nimic n-a mai vorbit

Căci undeva, departe,

Neştiut de nimeni

În război, el a murit.

Ianuarie 1977 – Tulcea

In familia mea a fost un militar cazut la Odesa Radu I. Corcan si sotul surorii bunicii, rezervist, Dobrisan invatator la Iulia in Dobrogea disparut pe frontul de est.

................................................................................................................................................................

+

Si din familia mea au fost oameni cazuti pe front de care stiu: Radu I. Corcan cazut la Odesa si Dobrisan sotul surorii bunicii mele Emilia, invatator in  comuna Iulia Tulcea, disparut pe front.

Dumnezeu sa ii odihneasca de data asta in PACE!

Din pacate azi intr-o inconstienta crasa se fac inzorzonate parade belicoase, pomeniri si pomeni cu politicieni si „meletari” imbuibati si ghiftuiti de onoruri si banet,  pentru toti la gramada. Razboiul inseamna moarte, moarte a unor oameni in uniforma care au luptat pentru un drapel, un juramant si uneori o credinta. In indolenta lor azi nu mai exista ce a fost maret si inaltator, doar Religia Ortodoxa serbeaza azi in ziua INALTARII Domnului la Cer!

Asa sa ii ajute Dumnezeu pe cei care batjocoresc, umilesc si falsifica istoria si adevarul; dupa fapta si rasplata. 

17 mai 2018

Dialog

In tramvaiul 41 doi aurolaci batrani: 

- Azi e meci ba, Anderleht cu Mancester, hai sa il vedem si noi!

- Unde ba? 

- La cimitiru Ghencea ba, ha, ha, ha si asa au umplut de zgomot si arome tramvaiul cu glasurile si fizicul lor harjaite de "deliciile" aduse de eterna tranzitie....

Curs in imagini

de Hamsteroterapie aplicata

autor Proorocu Aurel George

Euri solitare

Fiecare in parte nu suntem de fapt, cu toata imensitatea de de toate din jur, decat niste Robinson-i. Mare minune cand gasim in viata vre-un Vineri credincios!

Invierea

Tuturor celor Crestini ca si mine, conform crezului de, iata, doua milenii:

HRISTOS A INVIAT!

Invierea (fragmente)

de MIHAI EMINESCU

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,

Si-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,

In palcuri sunatoare de plansete duioase

A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg.

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala

Si negrul intuneric se sperie de soapte…

Douasprezece pasuri rasuna…miez de noapte

Deodata-n negre ziduri lumina da navala

Un clocot lung de glasuri viu de bucurie…

Colo-n altar se uita si preoti si popor,

Cum din mormant rasare Hristos invingator,

Iar inimile noastre s-unesc in armonie:

Cantari si laude-naltam

Noi, Tie, Unuia,

Primindu-L cu psalme si ramuri,

Plecati-va, neamuri,

Cantand Aleluia!

Hristos au inviat din morti,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte calcand-o,

Lumina ducand-o

Celor din morminte.

(din ziarul Lumina de vineri 13 aprilie 2012)

E ziua fratelui meu!

15 mai 2017, Implineste 45 de ani!

La Multi ani! 

Amintirea mea e frumoasa: eram in clasa la ora de matematica, diferenta dintre noi fiind mare, eram in gimnaziu la Liceul Pedagogic Tulcea. Doamna profesor Preda Sena turcoaica dar o profesoara deosebita de limba romana, intra in clasa in care aveam ora de matematica profesoara fiind doamna Mihai Atenula, grecoaica, afalata si domnia sa aproape de a da nastere unui copil. Mi-a spus ca am un frate! Nu e vorba numai de importanta si emotia momentului pentru mine dar analizand acea multietnie din jur, in clasa aveam colegi cred atunci prezenti ca nu se prea chiulea,  cu parintii rus si nemtoaica, tataroaica, bulgar etc. Tipic dobrogean, nu. Abia tarziu am auzit de probleme interetnice, tot1 eram la fel si cat de minunat era!

Amintiri