Despre canepa si curtea mea

Aveam un front al meu de joaca minunat, fiind inspirat de cartile ce le citeam cu infrigurare! Canepa era multa si nefolosita dar avea un aspect minunat pentru scenele unor inchipuiri ale mele. Intr-o toamna m-am pitit dupa un palc de plante déjà incepand sa se usuce… Si undeva lateral de genunchiul drept s-a infipt o bucata lemnoasa evident cu durerile cuvenite. Am rupt pe loc tulpina zicand ca o smulg dar in cateva zile a inceput sa se umfle locul. Obisnuit conform modelului tatalui meu si al eroilor iubiti din carti si filme am cautat sa folosesc niscai leacuri la indemana. La un moment dat a inceput sa curga puroi. Am ajuns la un cabinet medical si acolo parca vad si acum cum, presata cu stiinta, a inceput sa rasara din rana o bucata de tulpina imbracata in sange si puroi care devenise semilichid fiind derdelusul dureroasei mele simbiotice de sub piele. De fapt ca astia cu metroul mai tarziu isi facuse un tunel nou!!! Chiuretat cu durerea aferenta am simtit pana la urma o mare eliberare. Atunci am avut o lectie de anatomie la purtator, fara lector profesor ca in cartile de limbile engleza, franceza si spaniola cu care ma luptam, spaniola dupa lectii la televiziunea aia hulita astazi si de rahat inlocuita, fiind si astazi asternuta intr-un caiet de 200 de file, parca asa erau, cu scrisul drag si inimitabil al mamei mele. Mai stiu: „Buenas tardes queridos telespectadores…” In grafia mea evident abia apoi urmand sa aflu cum au suferit atatea milioane de amarati la auzul limbii care era pentru mine si mama un scop adus pe tava noua de educatia cretina a ciumei rosii… la fel cum am aflat tarziu ca genialul Napoleon a plecat cu niste jegosi infometati cu puscoace prin Italia si a venit inapoi rapind austriecilor (care isi scot parleala cu noi acum) aur si bogatii tampind si inflacarand junii de pre acele meleaguri cu „Egalite, Fraternite ori la Mort!!” Si tot asa dar tot jefuind au distrus in ceva timp si iuropa acuma cu atatea scorneli ajungand toti din tagma jefuitorilor cam unde le trabe… si merita... Sunt suparat evident ca mi-am amintit cum am invatat anatomie avand chirurg un bio, adica natura adevarata, adica un crampei de tulpina de canepa pe fundal cu ciuma rosie si curtea copilariei mele… Ah, Doamne ce minunat a fost… De ce nu se poate da timpul inapoi… ?

Gica Petrescu 1915-2006

 

Sursa imaginii internet

Nascut pe un 2 aprilie este poate mottoul muzical a multe generatii de romani… Era Stefan cel mare prin coclauri si aude un cantec minunat al unui flacaias. Il aduc razasii si Domnul Sfant il intreaba ce stie a canta si-i canta, si-i canta la sfarsit scoate domnul o punga de bani si il intreaba : da cum ti chiama pi tini ? Gica Petrescu Maria ta ! Asa glumeam noi cand cu ciuma rosie! Mi-a placut o relatare a lui Nae Lazarescu despre un turneu al lor in care undeva un primar bogat a facut un ospat pentru menestreli. Nae ii sopteste lui Nea Gica, un avar consacrat ca e cam scump ce se serveste. Manaca ei, distractie, cand se sparge cheful vine Gica la el si ii spune ca el a mancat doar doua chifle si doar supa… Atunci a aflat Gica de marinimia grandiosului primare… Dar poate fara sa vrea, raii i-au facut un bine, traind marele roman atata si poate din cauza dietei... alias zgarceniei!