Reale
sau nu aceste randuri sunt minunate mai ales azi;
alaturarea
insa de "stiri" si reclame scarboase e ingrozitoare...
sursa
internet, stiri mehedinti:
“Rugăciunea este cheia raiului, ea deschide porţile harului divin.
Rugăciunea este un gaj, o garanţie a imortalităţii, căci cel ce vorbeşte cu
Dumnezeu cu toată sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine
nemuritor, iar corpul lui va reînvia în mod glorios”, spunea atât de frumos
părintele Arsenie Boca.
De altfel, mulţi dintre cei care ajung la mormântul său de la
Mănăstirea Prislop trăiesc o emoţie puternică şi simt că părintele continuă mai
departe să se roage şi că un duh de pocăinţă şi de căinţă te copleşeşte.
“Rugăciunea de dimineaţă scrisă de Părintele Arsenie Boca constituie
un ajutor real în dezvoltarea unui alt mod de a începe ziua la păşirea în lumea
Pământului, în fiecare dimineaţă. Acest mod nou de a ne raporta la fiecare zi
ne sprijină în strădania interioară de a deveni mai morali, mai responsabili şi
mai conştienţi de ceea ce este esenţial cu adevărat pentru viaţa omului în
raport cu cele veşnice, cu eternitatea”, spune prof. dr. Sebastian Stănculescu
de la Universitatea Bucureşti într-un articol despre Rugăciunea de dimineaţă a
părintelui Arsenie Boca.
Rugăciune pe care o rostea în fiecare dimineaţă Părintele Arsenie
Boca
"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă
lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi
astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău
nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra
gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm
împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea
s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună
au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind
în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai mila de noi şi pune foc
temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre
şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai
milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul
Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când
graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama
cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât
ne depărtăm noi prin păcatele noastre.
Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi,
să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie!
Amin".
