Rugaciunea de dimineata

Reale sau nu aceste randuri sunt minunate mai ales azi;

alaturarea insa de "stiri" si reclame scarboase e ingrozitoare...

sursa internet,  stiri mehedinti:

“Rugăciunea este cheia raiului, ea deschide porţile harului divin. Rugăciunea este un gaj, o garanţie a imortalităţii, căci cel ce vorbeşte cu Dumnezeu cu toată sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reînvia în mod glorios”, spunea atât de frumos părintele Arsenie Boca.

De altfel, mulţi dintre cei care ajung la mormântul său de la Mănăstirea Prislop trăiesc o emoţie puternică şi simt că părintele continuă mai departe să se roage şi că un duh de pocăinţă şi de căinţă te copleşeşte.

“Rugăciunea de dimineaţă scrisă de Părintele Arsenie Boca constituie un ajutor real în dezvoltarea unui alt mod de a începe ziua la păşirea în lumea Pământului, în fiecare dimineaţă. Acest mod nou de a ne raporta la fiecare zi ne sprijină în strădania interioară de a deveni mai morali, mai responsabili şi mai conştienţi de ceea ce este esenţial cu adevărat pentru viaţa omului în raport cu cele veşnice, cu eternitatea”, spune prof. dr. Sebastian Stănculescu de la Universitatea Bucureşti într-un articol despre Rugăciunea de dimineaţă a părintelui Arsenie Boca.

Rugăciune pe care o rostea în fiecare dimineaţă Părintele Arsenie Boca

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai mila de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre.

Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".