Florii

Făceam naveta cu trenul de la Bucuresti spre Videle, la Vadu Lat. Într o seara la întoarcerea spre București  fiind foarte aglomerat trenul, am stat înghesuit lângă doi indivizi, unul mai în vârsta, celalalt un puștan. Cel în vârsta era nițel afumat de băutura și cu tot disconfortul creat de aglomerație, împrăștiind și damful caracteristic, avea chef de vorba:

„Ai auzit ma de tovarășu Stalin, ma? Eream militar la grăniceri și aveam o căruța cu doi cai la care am ținut ca la frații mei, ma. Am plecat într o zi de la pichet sa iau ce trebuia de la regiment, am făcut un ciubuc și am făcut rost de băutura.

Eram nițel atins când am ajuns la regiment, da’ locotenentul nu m-a ginit ca era și el rămas de seara ailaltă. Zice la mine: baa, a murit tovarășu Stalin baaa, ia pânza asta neagra, drapelele astea trei și sa le puneți ma ca e doliu mare. Eu am făcut ce aveam de făcut și pa drum am gătat băutura și, când sa ajung la pichet nu mai știam cine a murit... Ca dacă ii ziceam la sergentu’  majur ce nu era adevarat ma omora banditu’. Era un țigan negru în ceru gurii și ne freca de nu știam de noi. Când dau cu ochii da el ii dau pânza și steagurile și el clătinându-se zice:

"Ba, dacă nu a murit tovarășu Stalin mori tu, ca tre’ sa folosim pânza da’ cre’ ca e cineva mare de ți-a dat și drapelele..." Ne omora țiganu da’ i-a venit sorocu de Florii.

Nu’s de unde face rost banditu de un măgar alb din sat și vine manga sâmbăta dinaintea marii sărbători și ne da alarma.

Ieșim toți înfășurați în cearceafuri  cu crengi da salcie în mana și el, tot în cearceafuri...

Cearceafuri și pe jos și noi, stânga dreapta țineam crengile în arcada și el pa magaru alb zicea ca e Isus din Nazaret. Ba, nu știu cum a fost aranjata treaba da a doua zi a venit un GAZ de la Regiment și l-a săltat și nu am mai auzit da el pana în ziua de azi.

"Maine e Floriile ma. Vezi tu cum e viata, ma, ala a visat, ma, sa fie o clipa ca Fiul Domnului, ma. L-a costat, da a fost, ma... Cum o fi aflat aia de la Regiment nu știu da cel care l-a turnat sa ii dea Dumnezeu sănătate, ca armata ca aia ce-am făcut-o fără țigan a fost rai nu armata ma...”