Cugetare

E iar frumos si afara, se pare ca hotii ne lasa fara apa si caldura iarna asta. Dar ne cumparam Cumintenia Pamantului care oricum e o opera de patrimoniu national. Prosti ne-a lasat hobiteanul prosti suntem si azi. Asta e.

Timpul e unealta

 naturii cea mai obiectiva, cenzor si arbitru al minciunilor si faptelor marsave ale generatiilor care au fost si traiesc acum pe Pamant. 

Dupa 1989 am primit de la derbedeii autohtoni si globali o tranzitie fizica si morala spre dezastru. 

Constatam cu durere, la prima zvarcolire a mariei sale terfelita Terra.

Chiar daca nu vrem, vedem unde ne-au adus anii acestia nemernicii avem o lume ca un castel de carton, fara principii, fara frumusete, fara etica, fara morala fara viitor care iata se vede mai ales  acum cand dardaim ca sobolanii de frica seismului cat de infecta si aiurea e….

Politetea si respectul

 fata de ceilalti si de sine trebuiesc amintite mai ales azi cand vezi pe strada diferite categorii de oameni unii in uniforma care denota neglijenta, epateaza si arata proasta crestere... 

macar asta de ar fi singura deficienta...

Teleenciclopedia

Sambata daca nu e orice care sa ii poata sa motiveze postuman evident netransmisia, intre 19 si 20 dupa calupuri exasperante de publicitate pe postul TVR 1, national exista o oaza de cultura si frumos mai ales ca de curand batrana emisiune in timpul careia televizorul Temp 6 (aoleu rusesc) achizitionat cu atata bucurie de ai mei a intrat in functiune la proba cu antena si toate cele prin 1965/66 in alt secol, in alta lume… are o prezentare imagistica moderna. Astazi scria Teleenciclopedia pe banda de aiurealisire a telespectatorului dar in loc erau vidanjorii care mancau ce le place lor mai mult pre asta lume. Asa sa ii ajute Dumnezeu si pe vidanjori si pe cei care ca sa isi faca mendrele cu noi rup din viata noastra orice e cat de cat un balsam pentru suflet si minte.

Tot azi am aflat ca e un ONG care are ca activitate lupta crancena de a arata ca aruncatul in ape de mica adancime poate fi fatal... papa baietii fonduri grase de peste tot, ca aia cu GPS pe ursi, copaci si sturioni... Brava natiune! Mai e altii care nu vrea la munca da iscaleaza ca a fost la targul de job-uri facut ca sa fie bifat de imbuibatii de la fortele de munca, eleganti, cu tehnica brici si lefuri bastane. Poate fara targurile astea  mancatoare de bani pe logistica si altele, daca n-ar mai avea de unde sa subziste nici aia nici ailalti, ar munci toata lumea... Doamne Fereste dar nu ca in dictatura... piei...

La Multi Ani!
Editia cu numarul 2500 a fost in aceasta seara. Din pacate o televiziune falimentara nu isi mai poate permite subiecte noi. Chiar asa eliberarea de mizeriile din media actuala, lucruri interesante din domenii de cultura, arta, viata, sport, politica, civilizatie, etc. cu picatura nu cu qintalul ca la alte posturi care mai mult tampesc decat educa... cand au pus in functiune la casa mea draga prin 1965 cred televizorul Temp 6 cu antena greu de fixat pe casa, sonorul a explodat cu melodia lui Kirculescu, iata ca aceasta a rasunat de 5000 de ori! Am vazut atatea la tv, cateva in viata mea: Diamant, Olt, Nei, Samsung fiind achizitionate ca sa fim in pas cu tehnica. Din pacate din ce in ce mai mult calitatea emisiunilor e din ce in ce mai mizerabila, mai plina pana la refuz de pornografie, reclame, propaganda antiromaneasca, de mizerii fara umor, fara optimism... Stiri cu cat afurat unul si cine a mai facut vizita la DNA, DNB, DNC scoli mizerabile, pledoarii cum ca sa nu mai invete copii ca se surmeneaza si cate si mai cate ineptii, lovituri date delicat, ca picatura chinezeasca, romanilor si Romaniei... 

Hamsteroterapie comparativa

Hamsteroterapie cu Hammy (Nu Hammer nici Hummer)

Un Hammer e oricum in casa dar in cel mai fericit caz lucrezi cu el, te poate rani la neatentie, nu lecui... Un Hummer nu ar strica la casa omului, dar nu e asa de dragalas si nici terapie nu faci cu el, dusmani poate...

Imagini Proorocu Aurel George

Plosnitelor

Era in vremea cand eram licean un banc cum ca in SUA era o invazie fantastica a Gandacului de Colorado, se fac toate cele cunoscute, pentru combatere, nimic. Singurul cow-boy ramas in viata scoate de la naftalina pistoalele ruginite, le face curate si porneste la atac. Da de un gandac care rontaia de zor. Hei you! Nimic. Ront ront. I’ll Kill you! Cand simte fierul rece pe el gandacul: Sto?

Ca horticultor am luptat mult cu acesta la tomate, vinete etc. Interesant ca tutunul e din aceeasi familie cu celelalte dar insecta nu il servea. La cereale colegii tratau de zor Plosnita cerealelor care daca intepa bobul in formare se dijmuia serios productia.

Lasand amintirile, de ceva timp in casa, in jurul blocului e o adevarata invazie de aceste lighioane, la plosnite ma refer ca sunt atatea azi. Nu e destul ca mass media arata non stop plosnitele umane ale noastre si globale acum acestea zbarnaie ca un mobil nenorocit cand iti e lumea mai draga. (Nu prea mai e dar vorba vine…) Se lasa usor strivite dar mana dupa aceea miroase a plosnita ceva vreme! Hai baieti dati cateva miliarde de euro de la comisarul de resort si faceti ceva ca care pune botul sau mana pe ceva sa miroasa toata viata a plosnita… Doamne dar cand s-a mai vazut corb la corb sa-si scoata ochii. Bine de tantari ca sunt mici, silentiosi si doar dimineata le vezi urma ospatilui prin pete rosii caracteristce pe cel mai mare organ al tau... pielea... Astia da mafioti… Schimbarile globale au facut plosnitele cerealelor locatari la bloc in Bucuresti, am auzit ca mai e si musca, precum suratele lor de lemn. Umbland mult am vazut mai ales sub tablouri salasurile nemernicelor lor surate. Si tot agricultorii intalniti zilele acestea se plang ca de la cereale fetele zburdalnice au trecut si la alte plante pe care le distrug cu mare placere. Fratilor dar ceva sa nu ne mai fure si pagubeasca, sa nu mai stam cu frica in san nu se mai gaseste pe planeta asta amarata?

Un parculet

 in toata... Firea.

Nu conteaza Jean boxeaza,

Pe urma se antreneaza 

- se spunea pe vremuri.

Electorala sau nu explozia de frumos care atinge si locuri pe unde sobolanii faceau slalom printre trecatori e de admirat. Minunata imaginea unor persoane mai in varsta care se scaldau zilele trecute sufleteste intr-un pic de verdeata si racoare de la instalatia de irigat si arteziene.

Azi uda bunul Dumnezeu!

Imagini: Doinafotografiaza.

Spagasinii

Era postumana a inceput din 1990 in Romania. A fost raiul de pe pamant. 

Voiai mancare gaseai orice, tipluita, atragatoare, e drept falsa cu tot felul de mizerii nu era ca inainte dar ce conta. 

Voiai bautura garla dar din pastile. In vino veritas, asta e... 

Voiai bani au fost Caritas, Bancorex,  FNI, au fost, nu mai sunt  dar pentru multi nici banii initiali… 

Ai vrut casa Dona Dona, tepe imobiliare, case de carton sclivisit si inflamabil etc. 

Ai vrut distractie ai, mai arzi ca Giordano Bruno si alti eretici asta e. 

Vrei autorizatii, pasapoarte, avize nici o problema, platesti si castigi… Cancerele s-au inmultit ca ciupercile si despre cate altele rele mucles…. Platesti te faci sanatos tun… Uneori nu dar asta e viata, cat e…

Voiai diplome pentru copii. Erau peste tot, s-au dovedit inutile, au distrus notiunea de intelectual in Romania dar erau. 

Voiai servicii bune gaseai dar au devenit asa de multe ca acuma tara nu mai functioneaza e doar o mare casierie si de feude ale unor sefi care aduna pentru sefi care dau la sefi, partide etc. 

Ai vrut sa faci ce vrei poti sa faci daca platesti bine chiar enorm de mari ilegalitati. 

Poti sa umbli cu caini pe unde iti tuna, poti sa ai 100 de masini, poti sa ai 100 de femei, poti orice in Romania. Toata lumea zice ca e bine. 

Aici au adus creierul romanului spagasinii….

Dragasani

Acasă la Gib Mihaescu

Am fost câteva zile în municipiul Drăgășani.  Soarta a voit ca părintii mei sa fie din locuri recunoscute ca așezări umane milenare, poate de aceea ascund în trecutul lor îndepărtat sau mai recent atâtea minuni, e normal, viata e mai plina la un om de peste 100 de ani decât a unui copil de vârsta școlara.... Mama era din Tulcea și tata, fiu de viticultor din Drăgășani.

Viata m-a purtat prin toată țara, nu pot spune ca în Drăgășani am stat prea mult vreodată.  De data aceasta am reușit sa avem și câteva clipe pentru suflet. Si sufletul se simte bine când pătrunzând în sufletul cuiva sau a ceva extrage frumusețe  dragoste, speranța . O astfel de incursiune în mica așezare a fost de data aceasta. S-a bazat pe lectura plăcuta a scrierilor lui Gib Mihaescu, în care parca precum in lacrima vitei de vie primăvara mustește viata din epoca sa. O lume surprinsa cu un spirit pătrunzător  cred eu unic tocmai datorita lumii specifice pe care a fotografiat-o cu măiestrie. Într-o prezentare de pe internet scrie sec:  „Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgășani - d. 19 octombrie 1935, București) a fost un prozator, romancier și un dramaturg român interbelic. A absolvit cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova. Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 și Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariției unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus și în limba slovacă), Brațul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele și nopțile unui student întârziat, Donna Alba. A scris și piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) și a purtat o interesantă corespondență cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu și Susanne Dovalova, din Bratislava. Romanele lui Mihăescu au influente rusești, mulți critici vorbind despre "dostoievskianism", însă textele sale, deși asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate și limpezime de tenebrele și atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski. El a murit la vârsta de doar 41 de ani, bolnav de tuberculoză, și a fost înmormântat la Drăgășani. Valoarea operei lăsate în urma sa de Gib I. Mihaescu l-a așezat între marii nuveliști români și printre cei mai importanți romancieri ai literaturii noastre. La Drăgășani un colegiu național îi poartă numele, iar la Râmnicu Vâlcea o stradă este numită în cinstea lui. La Muzeul Literaturii Române sunt păstrate unele manuscrise ale sale.”

Aflat la cimitir am sesizat mormântul scriitorului, aliniat printre concitadinii săi  este la loc de frunte, alături de el sunt și mai modestii mei înaintași.

Am văzut bustul sau prin care mica urbe își arata mândria de a-l avea născut acolo. Recunoștința concitadinilor materializata prin semne materiale este vitala pentru năzuințele pe care le vor avea tinerii de aici.

O placa modesta  greu de reperat marchează eleganta casa unde a trăit și creat scriitorul. Din relatarea rudei sale care a făcut un gest minunat, ducând mai departe efortul înaintașilor de a păstra memoria și casa familiei, reiese ca efortul a fost dramatic. Devenita sediu de MAT (Monopol Alcool Tutun) de unde și vorba: „Vine omul de la MAT, obosit și chior de beat.”, sediu al unor instituții agricole de la care a rămas o ușa capitonata, casa a fost cumpărata de moștenitori,  asa a ajuns astăzi  ca bun privat sa oglindească faptul ca o familie de intelectuali poate tine aprinsa tradiția și valoarea autentica. Păstrat prin voia soartei mobilierul original da impresia unei incursiuni în alta lume. Aflat acolo te aștepți sa iți iei bastonul și pălăria și sa faci câțiva pași ca sa vezi amenajarea parculetului cu efortul picherului respectat de unii care îl considera inginer și a altora care admira nurii doamnei sale și îl disprețuiesc  O lume lipsita de griji pentru ca priceperea milenara într-o îndeletnicire rara și spornica precum producția vitivinicola făcea ca aici clasa medie și cea de sus sa aibă parte de un trai îmbelșugat  Aerul de casa locuita, disponibilitatea gazdei, care fără nici o pretenție de plata, se bucura când vede ca afirmația mea ca am citit scrierile multe zămislite în acea odaie, nu a fost vorba goala, grăbita însa de îndatoririle lăsate spre norocul nostru pentru a mai lua ceva de acasă  mirosul de must și budane din curțile din jur fac sa fie ceva diferit de vizita în aerul statut al unui muzeu.

Autorul Donei Alba are parte de viata chiar în lipsa, te aștepți  sa ii auzi tusea, sa îl vezi deschizând ușa și sa se așeze la masa de lucru inspirat de ceea ce a văzut în mica sa urbe. Spiritul lui acid, viata din opera sa ascundeau se vede la numai 40 de ani drama unui om care știa ca zilele ii sunt numărate...

București 8 septembrie 2012

A fost odata o copilarie

...frumoasa nu de...

 Copil fiind, am avut parte de o educatie curata, fara aberatii din partea celor care se ocupau de acea parte din viata mea: parinti, bunici, educatori, invatatori, profesori, actori, scriitori, realizatori de emisiuni la radio si televiziune, functionari, militieni, politruci etc.

Intram in contact cu lucruri minunate care trebuiau sa dezvolte armonios psihicul cu fizicul, sa cultive, sa sensibilizeze, sa starneasca o curiozitate debordanta, sa creeze totodata si o copilarie de...basm.

In cautare de ceva nemaiintalnit urmasii de azi ai lui Jules Verne sau Eminescu cauta pana si in WC-uri.

In afara de a se uita pe gaura cheii sa vada daca ceilalti isi fac nevoile la fel ca ei, ce simt acesti  urmasi ai celor care erau educati frumos fiind fascinati de creatiile marilor titani ai literaturii pentru copii...citind ce li se ofera acum...pe langa crime, personaje grotesti si cat mai mult sange...

La asa vremuri asa povesti!!??

(Este reactia la imagini dintr-o carte pentru copii postumani despre caca si alte porcarii...)

 La parada (parodia) de 1 Decembrie toti erau cu telefoanele mobile atintite pe militari cu cele cateva mijloace tehnice de lupta si de pace din dotare. Copii voiau sa vada avioanele care spre norocul lor au trecut cu bine mai departe fara sa cada peste cei care se zgaiau la ele...

In ce trecea pe roti sau senile zambeau fastacite femei unele chiar frumoase, parca uimite de ce sunt ele acolo in loc sa traiasca si ele o viata normala.. de femeie... Era in vremea studentiei mele, doamna Macoviciuc, asistenta de la Catedra de Filozofie de la Institutul Agronomic "Nicolae Balcescu" Bucuresti, de mult disparuta, care cu multa feminitate ne spunea ca emanciparea sexului slab nu inseamna accederea la meseriile de macaragiu, buldozerist, sudor, tractorist, metalurgist azi soldat ci asa cum poporul asta a avut mereu exemple, posibilitatea ajungerii la statutul de femei savant, cercetator, medic, scriitor, academician, explorator... La fel si copii, in loc sa invete ca binele invinge raul cauta de cand nu stiu inca sa numere sa omoare cat mai multi, la inceput virtuali indivizii dar, cine fura azi un ou....(casca gura la arme si nu mai uraste crimele si razboiul)...se viseaza bogat si supererou... indiferent cum...

Megadendrologie

sau visul oricarui sofer:

Sa intre intr-un copac si sa iasa teafar si cu masina neatinsa!

Fotografie de Proorocu Angel Stelian

Film in parc

Atmosfera de alta data din gradina cinematografelor, cu sonorul filmului de data asta prezentat cu echipament digital nu cu pauze intre role... suprapus fosnetelor frunzelor de plop, si sunetului specific orasului la primele ore ale noptii, aici la Crangasi acompaniat de scrasnetul tramvaielor si uruiala continua a traficului auto infernal...

O initiativa electorala pana la urma, cu filme cam dubioase dar decat de loc... 

Google 17

Azi Google implineste 17 ani. 

La multi ani! 

Zilnic, exact ca in cazul copiilor nu ne dam seama de transformarile de sub ochii nostri. Sunt cateva lucruri care aparute din rabufnirile fantastice ale mintii umane puse in slujba progresului au schimbat enorm lumea. Printre care si aniversatul. Vine de la o denumire a 10 la puterea 100 am inteles, interesant.

Un mic omagiu adus de mine unui angajat al Google cazut la datorie.