Profesor Kipling

Romanie Romanie...

Vai de mama noastra, ursii coboara flamanzi de pe eticheta de regi al  berii, scotocesc prin ghene si omoara caprele si oile, destepti, au IQ nu gluma, nu ataca prin cocini, stiu ca porcii au pesta care ca si acum ceva ani boala gainilor ne lasa si fara zestrea genetica a animalelor neaos romanesti, la picioarele pietei externe care, bat-o vina nici pesta nici vaci nebune, au gaini strong, ursi numai la zoo etc. Aveam si noi un cerb de aur care ca orice sclipea dupa 1989 a cam disparut. A aparut acum vai de mama lui, iar in Brasov, ilustru zugravit de portughezul care a cantat ca Maria Tanase in costum de Dracula... E posibil ca jandarmii bata-i vina sa stea pititi cu gaze si bate ca sa alerge ursul care bata-l vina ar indrazni sa se hlizeasca la show-ul cam rasuflat creat cu surle si trambite si cum e normal pe euroi grei de urmasii celor pe care cutremurul din 1977 i-a amutit prea repede dar care poate se zvarcolesc prin mormanturi vazand ce pilosi si tupeisti le-au luat locul la ceas aniversar... centenar etc... Astia suntem, tapiti, tampiti si vai de mama noastra...

Undeva candva

Undeva, candva era o lume curata, oamenii erau oameni. Din lumea "cealalta" care era pentru noi intruchiparea paradisului veneau pelicule minunate. Mergeam la cinematograf, stateam la cozi, uneori actuali oameni de afaceri, senatori, deputati, atunci numiti bisnitari ne dadeau bilete la suprapret, dar dragostea de arta adevarata ne facea sa acceptam aceste nemernicii...si...undeva candva in Romania aceea vedeam unele lucruri minunate care ramaneau in firidele sufletului nostru pentru totdeauna...

Filmul (sursa intrnet):

Anul 1972. Undeva într-o metropolă americană. Aflat la primul său mare succes, un tânăr dramaturg pe nume Richard Collier (Christopher Reeve) este abordat de o ciudată femeie în vârstă. Întoarce-te la mine este tot ce îi spune după ce se pierde în mulţime nu înainte de a-i dărui un ceas cu medalion care conţine fotografia unei femei devastator de frumoase.

Opt ani mai târziu, în holul unui luxos hotel de pe o insulă exotică descoperă aceeaşi fotografie. Intrigat, Richard începe să facă săpături şi descoperă că este vorba despre poza unei actriţe care a avut o apariţie la hotel în anul 1912.

Richard va dezvolta o obsesie în legătură cu această tulburătoare imagine. El va face o descoperire tulburătoare. Femeia care l-a abordat la teatru în acea seară a anului este chiar actriţa. În noaptea ce a urmat ea avea să-şi dea sufletul. Amintindu-şi vorbele acesteia, Christopher apelează la un savant nebun care crede că întoarcerea în timp este posibilă. După o şedinţă de hipnoză el va fi transportat în anul 1912. Aici el va trăi o incredibilă poveste de dragoste cu actriţa, pe numele ei Elise McKenna (Jane Seymour). Iubirii lor li se va împotrivi despoticul manager al actriţei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer) care vede în prezenţa dramaturgului o ameninţare.

Destinul....

Un actor cu un destin tragic de necontestat! Nascut pe 25 septembrie 1952 in New York, ai carui parinti : F.D.Reeve a fost un scriitor si profesor recunoscut iar mama acestuia , jurnalista Barbara Johnson au divortat inca de cand avea 4 ani, a copilarit alaturi de fratele sau Benjamin si mama sa in Princeton/ New Jersey si tatal sau vitreg un bancher investitor. Dupa studiile primare, studiaza la "  Cornell University " si decide ca va deveni actor. In ultimul an de facultate el si Robin Williams sunt alesi sa studieze arta dramatica la o scoala faimoasa din New York - " Juilliard School of Performing Arts " si in 1974 i se incredinteaza primul rol, de debut, in drama Tv., ecranizarea unei nuvele de Maxim Gorky : " Enemies" unde interpreteaza un ofiter.

Datorita fizicului sau robust, infatisarii sale fizice: un barbat frumos, atletic si plin de carisma, in 1978 devine primul si cel mai renumit interpret al eroului fara frica, gata sa sara oricand in ajutorul cuiva aflat la necaz, cel pe care il adora toti copii si adolescentii, toate fetele ce spera in venirea printului pe un cal alb, inaripat... " Superman" I-IV (1978 - 1987) In 1980 , interpreteaza rolul Richard Collier in filmul plin de romantism/drama " Somewhere in Time " transpusa dupa romanul scriitorului norvegian/american Richard Matheson , in regia lui Jeannot Szwarc care ii mai aduce o nominalizare (in total el detine pana la sfarsitul carierei :o nominalizare la G.G., 6 premii si alte 11 nominalizari)

Tatal, din legatura sa de dragoste cu Gae Exton, a producatorului si regizorului, identic la chip cu tatal sau  Matthew Reeve (n. 1979) si a asistentei de regie, Alexandrei Reeve (n. 1982), actorul se casatoreste in 1992 cu actrita Dana Morosini Reeve, cu care are un fiu (n.1992), Will Reeve,  azi actor ca si parintii sai.

In mai 1995 , in timp ce filma are loc un accident in care actorul, cazand de pe cal pe platourile din  Charlottesville, ramane paralizat de la brau in jos pentru toata viata.

Continua tratamente dupa tratamente, spera alaturi de familia si mai ales sotia care ii va fi alaturi pana la sfarsitul vietii( si care nu-i va supravietui decat un an), dar soarta ii este potrivnica, filmeaza intr-un remake " Rear Window "/1998 in care il poti vedea pe "Superman", ajuns aproape o " leguma" dar tot la fel de tenace si luptator, in care daca, trupul sau nu mai raspundea , mintea si spiritul sau ii ramasesera neatinse.

Moare in urma unui atac de cord dupa 9 ani de lupta cu paralizia, pe 10 octombrie 2004, este condus pe ultimul drum si omagiat de multi actori si publicul ce-l iubise  si, pentru care a ramas un SUPER MAN nu un...Captain America..., Spider-Man..., sau Batman...

Muzica in parc

Amintiri

Un tur de orizont printre amintirile mele de tulcean. Amintiri astazi dar minunate clipe cand ochii, mana si mintea mea colaborau ca sa lase pe un suport de carton sau hartie crampeie din viata mea!

Despre militari si onoare

Lenea, hotia si fudulia

 au distrus Romania, si doar Cezar Petrescu scrisese despre asta dar Click si alte analfabetizante mediatice sunt mai "interesante"....

Omagiu Brancovenilor

Biserica Ortodoxa Romana omagiaza astazi pe Sfintii Martiri Brancoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai sai Constantin, Stefan, Radu si Matei dimpreuna cu Sfetnicul Ianache. Supliciul martirilor Brancoveni a avut loc intr-o zi devenita sfanta. Tradarea boierilor, dupa 26 de ani de domnie in care a impus un stil propriu in cultura, arhitectura, tara a trait pe cat se putea atunci in bunastare. De ce avem parte de asemenea martiri, de ce dezbinatorii ranjesc sau plang cu lacrimi de crocodili cu capatana lor gaunoasa agatata vartos de gat si fac atata rau neamului astuia!? Atatia oameni ai neamului, demni, au sfarsit ingrozitor. Asa sa ii ajute Dumnezeu pe nemernicii care fac din noi un popor din ultimele lumi, a III a, a IV a sau cate or mai fi inventat birocratii globali pentru vremurile mizerabile de azi!

Media bat-o vina

Pesta porcina e in toi, Soarele parjoleste si cand sta, apele vin puhoi, iar noi? Nu e medicamente nu e ce trebe cum se zice la varf fara ca nimeni sa corecteze, ca in lumea supercivilizata etc. Noi ca in cine-a tras in noi dupa 22, acuma cred ca se potriveste cine-a tras de la noi dupa mileniul 2? Ce facem cu televizoru' ce-a prostit cam 3 decenii popolu', platim distrugeri ascultam vidanjorii cu staif si pentru ca minciuna e un extrem de mare pacat avem un centenar de rahat!

Dezbinati, imbarligati de vidanjorii parlamentari sau ba inflacarati si motivati, avem acum tolba plina de succesuri ale facatorilor de media mondiali. Se aude de maidan, nu frate la noi e sat fara caini. Democratii vor democratie doar pentru ei, cinstitii fac nefacute dar vad doar pe cine vor penali. Partea proasta ca cel mai important om in stat felicita nu demult pe razvratiti adunati puhoi ca aduc copii la povestile astea cu adrenalina, lanterne neregizate si fara ca nimeni sa isi asume raspunderea. Mi-am amintit de Razvan si Vidra de B.P. Hasdeu, omul enciclopedic ce a lasat ceva unic in lume la Campina pentru spiritul plecat prea repede din fiica sa minunata. Personajele sale aflam cu uimire demult copil fiind in realitate se bateau cu copii pe post de bate. Happy mandat mr. President, aplica cei orbiti de sarmul J. F. Kennedy-an caratul amaratilor de copii pe maidanul sau in satul fara paza care trebuia sa fie buricul bucurestean. Ce or face copii crescuti ca de Razvan si Vidra, intoxicati de jocuri si strainisme cu Romania pentru care derbedei si martiri fara pata lupta sa aiba un viitor luminos. Ca trecutul recent e foarte gaunos si foarte, dar foarte dubios!

10 august 2018

Hai la lupta cea mare!

C-avem uscaciuni pe ogoare,

Pesta porcina pe gospodari ii doare.

Soarele far de ozon ne dogoare,

Inundatii, tunuri si iar si iar soare,

La noi politicieni-s odoare.

Cat om mai fi asa prosti Doamne oare !

Daca e marti e Belgia

A fost un film demult!

Plecare de la Bruxelles marti seara cu o cursa Tarom. Imbarcare si stat in avion de au servit stewardesele primul rand de bauturi pe uscat adica avionul era inca pe pista. Cam la doua ore si ceva de stat in acelas loc un tanar de vreo 30 de ani vorbea cu iubita sau mama: Nu e caterinca, inca nu am decolat ! Pe bune, uite iti fac poza cu ce se vede pe hublou. Tacere ceva timp. Pai si ce vina am eu!

Lumea vrea la hotel, un belgian din fata mea spune tacticos ca la el e simplu: se duce sa doarma acasa. Mi-a zis ca umbla mult prin lume si a mai avut doar doua situatii: In Israel si Arabia Saudita. Am replicat, nu mai e mult si o sa fie si pe aici la fel. De fapt este… Lucreaza in petrol si zicea ca in Romania firma lui are 5 angajati romani si nu se pot compara la competenta cu angajatii din toata lumea. Frumos! Brazilia si Vietnam mi-a spus ca sunt tarile unde lui i-a lacut cel mai mult. Si intr-un moment in care fiecare facea ce voia pe unde voia, la apelul capitanului in cateva secunde era ca… in avion. Fiecare cu centura legata si cuminte la locul lui. Era normal ca nu era vina nimanui de la companie dar fusesera voci care cu melancolie se gandeau cu voce tare si aspra: daca luam firma x, firma y eram acasa acuma. Sa fie oare lupta tipic capitalista unde ala mare da in cap aluia mic si ambitios din tara nimanui!? Oare!? Si la plecare am stat doar o ora pe pista pana sa plece efectiv! Se poarta deci. Poanta cu perturbatiuni meteo cade: o jumatate de drum eram ca la prima mea calatorie Bucuresti-Timisoara si retur. La intoarcere se zvonea ca fiind calator si Ilie Verdet, prim ministru pe atunci nu pentru mult timp, in noiembrie 1989, pusesera un Tubolev nou. In mintea mea uimita ziceam atunci ca pot copii mei sa spuna pe bune fara caterinca vorba tanarului luat la rost de mama sau iubita: tatal nostru care esti in ceruri. Si era de vis, acum in 2018, deasupra stelele sclipind pe cerul de noapte fara pata si dedesubt cam la 12000 de metri luminile oraselor, satelor, autostrazilor si a tot ce este pe timp de pace luminat si luminos! Minunat, ceva ce nu se uita e acea multumire sufleteasca de a beneficia de a doua mare realizare a omenirii bune. Pentru prima si cea mai mare, calatoria spatiala, sunt si au fost doar cativa alesi. Nu poti sa nu multumesti sortii, lui Dumnezeu, cui crezi dar cuiva trebuie, ca ai parte, cand miliarde de oameni ard de saracie, prostie, hotie si neputinta si ca tu ai parte de o astfel de minune. Mi-am amintit de bunica mea de la Tulcea care nu mi-a vorbit mult de razboi, de la ea am inteles ca politica e curva, dar ea spunea ca un fost vecin al lor avea niste gaini cu narav si daca nu apuca sa le bage devreme in cotet se aciuiau prin copaci. Uitand in ce vremuri traia a luat lanterna si cauta gainile. A trecut o patrula si l-a impuscat. Era consemn pentru ca se considera ca un asemenea lanternist in noapte face semne si semnale inamicului. Care o fi fost. Ca noi am fost ca si acum ca frunza in vantul istoriei cu curvele care ne-au condus si conduc. Cum, cand ai aflat asemenea orori sa nu multumesti destinului ca de acolo de sus ai parte, efemera ce e drept la spectacolul noptii, al lumii linistite al atator si atator amintiri si simtiri si gandurile lor aferente!

PS: If It's Tuesday, This Must Be Belgium (sursa internet)

Noua tari europene in 18 zile. Acesta e programul draconic pe care trebuie sa-l respecte un grup de turisti americani, de toate varstele si conditiile sociale, dornici sa gaseasca pe batranul continent tot ce nu gasesc acasa: dragostea, aventura, amintirile pierdute, impacarea si nu numai...

Proxy, Euro News si Ebola...

Proxy adica Mega Image la maicuta ei. Intru in magazin bucuros de aerul conditionat si atent la ce scrie pe etichete si mai ales la pret! Ajung la casa, un tanar de culoare. Centii adunati in timp incerc sa ii dau avand noroc ca doi clienti tot de culoare care aveau doar unul si respectiv doua produse i-am lasat inaintea mea. Ma scuz ca sunt nefamiliarizat cu banii fiind din Romania. El era din Congo. Mi-am amitit de Bahakula Auguste colegul din facultate care ii spunea la examen domnului conf. dr. Ciocarlan ca nu se descurca in romana la botanica. Domnul profesor a inceput sa ii vorbeasca perfect in franceza, Linne era problema nu romana. Amintiri minunate. Dupa amiaza un deliciu tv. de care nu ma mai bucur demult acasa, Euro News: DRC Republica Democrata Congo, mai multe cazuri de Ebola. O imagine cu o femeie care primea vaccin intr-o rochie cu culori superbe, Asa cred ca erau culorile rochiilor minunate purtate cand mergeam de mana mamei mai ales vara pe strazile din Tulcea veche, filmele frantuzesti din anii 60 mai arata minunatele materiale folosite atunci la rochii de vara. La Teleenciclopedia am admirat documentare din inima Africii unde se arata ce culori superbe au rochiile facute din materiale obtinute manual culorile fiind din plante! Tanarul de la Proxy mi-a spus cu mandrie ca el e european acum, parintii sunt din Africa. I-am spus si eu ca la noi invatau pe vremea studentiei mele multi africani, Auguste era din Kongo Brazaville parca.