Sfantul Andrei

Daca treceti Dunarea spre Dobrogea pe la Chiciu, pe unde e, daca mai e ca avea scari imense metalice, un fost siloz transformat in camin unde noi studentii eram cazati prin 1978 la recoltat de Afuz Ali pentru export, vedeti sate de turci care sunt parca uitate de vreme, zici ca esti la 77, apoi este Pestera Sfantului Andrei, cu o minunata manastire zidita de curand. 

Pandarul

- Ce te uiti, stau la caldura aici, la noroc: poate iese vre-un soricel. Daca nu poate agat una care are bani de Beauty Salon.

Hai dispari ca imi strici sustele!

Doinafotografiaza.

La doctor

Policlinica este intr-o cladire veche, trepte si la fiecare etaj o portiune in linie dreapta cu scaune pline de lume. Toti stau ca in loja la teatru spre golul format de scari. Rezonanta ca la teatru. Suna ingrozitor un mobil. Batranul cautat la telefon isi drege glasul pitigaiat tuseste si incepe convorbirea.  „Aaa, tu esti ma Marine. Sunt acilea la doctorita ma, nu ma n-am nimica, ca bradu ma da mai trebe sa dai si p’acilea… La vie, la vie voi azi la vie.... Toti bine in rest. Pai da ma daca voi stati la aer curat d-aia nu aveti nevoie de doctori. Vezi ma daca va apucati de aia a mea sa o taiati cum v-am invatat io… Da Vasilica cu Gheorghita da’ te duci cu ei, ei mai bea sau sa lasat, bine la sfarsit le dai cate o jumate din vinu’ ala de mana a doua. Oricum ne vedem la botez si atuncea ne socotim. Aicea ploua rau de tot si s-a facut frig al dracu… Pe la 7 cand am venit io era picaturi mici asa da’ rece al dracului. Bine ma, Ghita ce mai face, e bine, sa ii spui lu Mitica ca nu pot sa ii aduc ce mi-a cerut ca am interzis de doctor sa duc greutati…” Cel de la paza vine pe scari si arata din degete vorbitorului semnul universal de “coicu’mic”.

Se simte un sonor mai scazut la urmatoarele doua trei fraze pana a ajuns ala cu care vorbeste batranul sa il contrazica. Orgoliul de Bucurestean iese la iveala. Urmeaza o punere la punct de vreo 20-30 de minute. Se deschide usa de la cabinet. Vorbaretul isi ia in sfarsit la revedere, cam 10 minute. In acelas timp incepe sa urle o melodie fost slagar pe vremea cand stapana telefonului colinda prin discotecile comuniste si de data asta urmeaza o cautare prin sacose, gasirea telefonului, uitatura la cine suna dupa ce se epuizeaza cautarea si montarea pe nas a ochelarilor infernala melodie dispare de pe timpan si urmeaza un dur: „Doar stii ca sunt la doctor. Te sun eu cand scap de aicea. Pa.”

Se asterne un pic de liniste. Stau si ma intreb de ce naiba nu intrebase cel cu via daca a inceput sa planga vita….

Vita plange si ea dar numai primavara pe la rani, noi plangem si noi ca trebuie ca pe langa plata masinilor casate, plata restituirilor, plata darilor, plata CAS, CASS, impozite, majorari care totdeauna cresc si sporesc, trebuie sa inghitim si mizeriile debítate de toti la mobilele astea care nu e destul ca fac mediul in care traim total diferit si nociv fata de ce era acum 30 de ani. Fata de vie noi plangem in noi tot timpul...si mizeriile astea scornite in favoarea zeului ban ne aduc cancer, boli de toate neamurile, neamurile sunt bune cand nu mai bei si ai vin de mana a doua acolo la tara sa le dai cate o litra daca iti fac treburile in timp ce tu esti ocupat prin policlinici...nu avem cum sa le evitam cand sunt purtate de intreaga turma de consumatori din jurul nostru... Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazma se zicea candva, acuma "savuram" posircile diavolesti fatuite cu dichis, create permanent de rapacii inchinatori la actualul zeu Ban… vandutii la Sarsaila adica cei fara nici un Dumnezeu...

Cine stinge lumina?

Era un banc pe vremea cand radeam cu toata fiinta si ne simteam eliberati un pic in calitate de romani de complexul de a fi… romani… Acum cand vad prostia cu staif democratic adusa la nivel de lupta “mondiala” in fiecare zi pentru cateva probleme grave cu baluri, chermeze, emisiuni, articole, filme lacrimogene, conferinte, benere, fluturasi, cladiri luminate in mov, verde, cacaniu in dungi sau cu buline… tóate aducatoare de bani pentru smecherii cerniti in fata prostimii infiorate pentru respectiva problema... Eu nu inteleg cine compune asociatiile de bolnavi, elevi, parinti la nivel national, cine ii alege si cine culege… ca de lege... cine o sa-i mai lege si pe micii gainari necesari mecanismului diabolic compus din mancatorii astia de fonduri grase care dau acorduri si dezbat in sistemul “democratic” si “transparent” de azi… Deci e in fiecare an Ziua Pamantului si o ora se sting luminile in cladirile lumii, pe cand milioane de masini alearga cheaune, se taie paduri, se arunca mizerii in aer, apa, sol, subsol, se creaza arme nimicitoare, mor amaratii si se ingrasa cainii... si politicienii se ingrasa mancand "rahat" de la cei cu telecomanda pana la cei din… rahat… Era un banc in care se spunea ca daca fugim toti din Romania (nu am fugit dar a venit fuga la noi, fuga dupa bani, fuga dupa sefie, fuga dupa bunuri de larg consum, fuga dupa tradare, fuga dupa lene si pupincurism mondial si european, fuga dupa sticla tv, fuga dupa analfabetism, fuga dupa pornografie… hotie si mizerie) problema era CINE STINGEA LUMINA? Mai e putin si smogul, poluarea, murdaria, tradarea, injosirea, taraita datului banilor pe tóate prostiile si manariile… emigrarea, etc. etc. etc... sting incet lumina dar sting si ce eram candva noi romanii… ROMANIA, EUROPA...PAMANTUL... de pe vremea nevinovatelor si curatelor noastre bancuri...

Praslea

Suvenir

drag din Lituania

Oare!?

Targul de carte noiembrie 2016

Cat despre titlu, asa cum si radioul, care il organizeaza de ceva vreme, si se pare ca e o cloaca de hoti cu staif care tipa ca le e luata contributia eternului perdant al Romaniei de azi, contribuabilul, si cartea fata de 1992 cand eram de permanenta la stand angajat al editurii fiind, la Ceres la Book-arest (ce prooroci au fost cei care l-au botezat !), mai degraba sfarsitul imnului studentesc "si noi vom fi tarana" incepe sa prinda contur privind tot ce a fost romanesc... intre atatea mumii care mobileza ca VIP uri deja etern si obsedant astfel de evenimente... Sunt ca niste molii care au gatat un covor de tezaur sau altceva de valoare si acuma zboara cu bucuria misiunii indeplinite.... 

Viena

Secretul bunului trai ?

Ninge iar la Bucuresti

Ninge iar in Bucuresti!

Fulgi mari, atat de firesti,

Cad valsand pe pamant.

Totul deodata s-a acoperit

De un strat curat, neintinat…

Oamenii din nou s-au bucurat

Tot raul din jur o clipa l-au uitat.

Saraci cu bogati in spirit s-au reunit

In admiratia pentru visul alb trait.

Crime, furtisaguri, minciuni, un bandit

Au iar noroc, s-au albit!

Nu e nimic mai minunat

Decat sa sa fii primul care calci pe omat.

Primul care trece prin tunel de zapada

De pe copaci si cladiri…

Sa ne bucuram de atata alb

De clipa asta…

Zapada se va topi si iar

Vom vedea toata mizeria de dedesupt

Si iar vom trai in lumea plina de noroi si clisa

Vom reveni in abis,

Sa ne bucuram acum de o clipa de vis!

Bucuresti 12 ianuarie 2013

Azi, 14.11.2016, fiind campanie electorala, evident a fost doar o nevinovata minciuna a catorva fulgi care se vede voiau sa fie ei senatori sau deputati acolo in fulgaria lor... . Dar natura nu e Romania. In cateva clipe i-a topit de le-au mers... fulgii....

Ziua Dobrogei

Ziua de 14 noiembrie, ziua Dobrogei. Comisie Europeana, scurgerea masiva a bogatiilor romanesti in amonte pe Dunare, defrisare masiva a imensei paduri de stejar dobrogene suna cam familiar pentru noi cei de azi, dar si o minunata lume la al carui apogeu poate si datorita marii conflagratii mondiale care zguduise si cele 22 de etnii dobrogene am trait-o in copilarie si adolescenta. La multi ani! minunat pamant natal, de cand ma stiu dorobantul straja de la podul tizului meu Saligny e pentru mine egal cu "sunt acasa!"

Codul CAEN

„Ce profesie are tatal tau?”

„Spulbera frunzele de pe alei in Herastrau.”

Da, sunt acuma achizitionate aparate pe baza de jet de aer si benzina care consuma cam 1 litru combustibil pe ora de functionare. Prin parcuri poti vedea asemenea dracii care pun pe drumuri adica fac someri pana si pe eternii credeam eu maturatori. Sunt si aspiratoare de frunze, mici masinute sau mari cu spatii de depozitare a materialului biologic aspirat direct sau in saci.

Vazand aceste unelte ale mintii umane dar si ale raului pentru multi pauperi, mi-am amintit de un coleg de generala, om cu un fizic de lord adevarat, care cand doamna diriginta culegea date pentru catalog, i-a raspuns: Mama, muncitoare la IDP. Tata casnic. Atunci am ras toata clasa...

Nici macar un profesor antrenor care dadea anual voleibalisti la lotul de juniori, doi fosti colegi de scoala cu mine elevii sai cucerind medalii de aur la Universiada din 1980, nici domnul Crasovschi deci nu a reusit sa il puna ape linia de plutire. Pana mai acum cativa ani ne intalneam el cerand o tigare sau bani. Un caz izolat atunci dar azi societatea asta de nimic, nedreptatea sociala au multiplicat enorm astfel de personaje aceeasi societate fiind atat de simtitoare la toate nimicurile dar e asa de indiferenta fata de aceasta clocitoare de homeless vagabonzi, viitori hoti si criminali care au in tranzitie atatea si atatea variante pentru viciile lor alimentate de oameni animale care profita pana si de ei. Ca azi nimic nu e in voia sortii din ce e rau …

Un fel de matrusca

Istoria mare a lumii e compusa din istoriile natiunilor. Ce simplu prezinta matematica problema asta prin teoria multimilor! Intrand in detalii ajungem la istoria fiecarei familii apoi istoria fiecaruia care pentru multi e pomenita doar in CV. Pentru toate istoriile pana si la CV unii minciunesc, altii croseteaza cu sclipiciuri de doi bani etc. Azi eu si sotia mea implinim 41 de ani de la Cununia religioasa. Nu avem mintea din tinerete. Azi poate am fi implinit mai cu sfintenie datinile crestine. In 13 noiembrie 1982 era zi de doliu national pentru conducatorul URSS Leonid Brejnev. Cu toata tirania am reusit sa onoram sarbatoarea la care au participat rude dragi, multi plecati acum dintre noi, ale celor doua „partide”. Dumnezeu ne-a ajutat, am facut ce am putut in plan profesional, familial, personal strabatand vremuri atat de contradictorii si imprevizibile... Siguranta vietii pentru care isi organizeaza viata de la cele mai elementare vietati a disparut pentru oameni. Istoria familiei noastre compune cu o farama toate istoriile ierarhic superioare. Si atat pot spune acum: „Multumesc lui Dumnezeu pentru ce am realizat si ce ne-a ferit sa realizam dupa tiparele noii „proceduri” din societate. „Sarac si curat”, „Sa dormi linistit pe perna ta”. Asa imi spunea tata. E greu, e rau sa te uiti ca fetita cu chibrituri la altii dar daca te uiti in urma, asa e cum trebuie. Daca toti ar face cum trebuie alta era acum istoria omenirii, neminciunita si nici crosetata cu sclipeala de doi bani. Parerea mea. 

Televizuina

In loc sa apara peste tot in media FB, Twiter etc. declaratii ale unor oameni platiti de tara ca sa faca ce trebuie pentru tara ar fi normal ca sa existe cate un post de radio si tv al Republicii Romania care sa nu emita toate ideile si stirile pentru interese tendinte si fapte impotriva poporului ROMAN care le mai si plateste abonament !!! Care sa nu mai buhaie de publicitate, sa promoveze tezaurul cultural stiintific istoric al Romaniei, stirile sa fie aprobate de un for national care sa raspunda de tot ce emit aceste posturi nationale. Arhiva sa fie la dispozitia justitiei cand ar veni si mintea romanilor de pe urma... Ar trebui! cum era daca aveam asa ceva.... Am in minte de mult pe un ecran tv un amarat gogit de talharii care azi sunt bine merci, de la la FNI care era innebunit ca el a vazut la televizor ca e vorba de o intreprindere exceptionala... si eu eram in birou cand pe programul 1 la radio era marea tepareasa cu presedintele CEC de atunci care era angajat al statului roman si daca nu eram prins de seriozitatea si responsabilitatea pentru ce aveam de facut puneam la FNI tot ce aveam. M-a ajutat Dumnezeu sa fiu ocolot de aceasta diabolica imbrobodire care a avut amploare de masa. Adusa atunci in mintea oamenilor avizi de miracolul capitalismului post tiranie de o voce mieroasa pe postul national de radio. Nu asta e Romania care ne trebuie. Asta e perpetuarea a ce s-a facut in atatia ani de tranzitie, emanatie si cate si mai cate.

Invarteala

la Bangkok

Invitatie

Expozitia mea virtuala

Primita pe FB ma bucura intrebarea cu o eventuala expozitie, am avut ca student, la biblioteca IANB doua, la Galeria Informatia Bucurestiului si la Casa de Cultura a Studentilor Grigore Preoteasa Bucuresti. Din pacate mi-au disparut cateva lucrari. Mai ales azi doar la Tulcea m-ar bucura mult sa am prilejul sa etalez umila mea reactie la ce a fost si ce este in jurul meu si cu mine. E umilitor sa te ploconesti pe la orice emanat pus sa pape banii statului de politrucii care vin si se duc cu tolba plina. Expozitia mea exista:

www.angelproorocupictor.blogspot.com

va invit daca aveti putintica rabdare sa o vizitati doar cu un click! Gasiti mai multe patrate pe care daca se afla cursorul se observa reversul cu tema fiecarei sectiuni. Un clic si vedeti caricaturile, florile, portretele mele si alte subiecte.

Teapa di la frati

Cand avocati, juristi si totodata demnitari pusi democratic in slujba natiei (na tie) iau spagi de sute de mii de euro ca sa bage la progeniturile lor "cu multa carte" interventii in varful justitiei romane, ce mai conteaza o teapa fara frica de Dumnezeu in preajma de sarbatori crestine de la fratii de peste podul de flori, acuma poate de fiori... la cativa kilometri de Pungesti, unde in tara ta nu mai esti...nimic... inteapa cine trebuie cu aprobari date de anticristi alesi demonic, pardon demagogic, pardon democratic... iar teapa:

Mai erau câteva zile pana la Paști.  Lumea se chinuia din mult, putin sa pregătească masa speciala pentru marea Sărbătoare a Crestinatatii.

Într-un loc aglomerat aproape de o piața gălățeana se oprește un camion din Republica Moldova, coboară doi inși și încep sa desfacă prelata din spate unde erau zeci de bidoane de doua vedre cu un design deosebit și de o calitate așișderea.  Pun la repezeala un carton cu un preț pentru vinul de vânzare foarte accesibil, nici prea mare dar nici mic, asa, de bun simt. Câteva bidoane și pahare de plastic erau puse la dispoziția cui voia sa vadă pe ce da banii...

Apar clienții, fac degustarea, se ling pe gura de plăcere și începe târguiala:

-         “Pai nu am bidon la mine sa vărs vinul sa va dau pe cel al matali înapoi.” 

-         „Nu-i bai, ia-l cu totul!”

Dupa vorba asta s-a vândut marfa cât ai zice peste, ca tot era undeva la mal de Dunăre povestea noastră...

Băieții, frații de peste Prut, trag prelata, ambalează motorul și cu urări de drum bun și „Pasti Fericit!” dispar ca și cum nu au fost.

Peste nu mult timp se înroșește firul la 112 sau ce număr era pe atunci, unii vin personal la sediul Politiei. Frumos coloratul bidon avea în interior o punga mare cu apa chioara iar în capăt, la gura era nițel vin din „sela pi cari il îndrăgea la petrecerile dintre batalii și amoruri Marele Ștefan Voda.”

De Pasti măcar  fiecare chilipirgiu a avut în casa un frumos bidon de plastic de culoare metalizata ca cadou de neuitat de la frații de la răsărit.

Le merge "psihologia" la găinari,  de ăștia cu bidoanele poate chiar te pufnește rasul, au știut sa folosească slăbiciunea oamenilor simpli la chilipir cuvânt adus de turci de mult și simțit de bieții năvăliți care trebuia sa tacă de frica iataganelor...dar de cei care ne fac din oameni neoameni cu psihologia lor rafinata parca mi se face pielea găina....

PCR

Era un banc pe vremurile cand eram in liceu:

Dumnezeu cu Sfantul Petru se uita de sus din cer la romani. Era o manifestatie mare si se scanda: PCR, PCR!

Se uita mirat Dumnezeu la Petre si zice:

Ce o fi cu astia? Ce mai vor?

Potop le-am dat in 1974. Cutremur le-am dat in 1977. Poate vor Razboi?

Mari futurologi erau creatorii de atuncea de bancuri!

.....................................................................................................

Politrucii de atunci au transformat PCR in Partidul, Ceausescu Romania, s-a vazut ca ei fost-au cei care au distrus si partidul comunist, l-au ucis pe Ceausescu si au distrus si... Romania!!!

Lasand bancurile la o parte in 29 de ani de „tranzitie” cu „emanati”, „tehnocrati” etc. avem desertificare, inundatii, cutremure mici dar dese, semn al marilor succese viitoare ale unei distrugeri a solului si amenajerilor construite inainte ca cele de acuma sunt de carton, mai ales ca emanatii foreaza langa Vrancea, in Marea Neagra si pe unde vor intreprizatorii ca Romania e sat fara caini... Totul ca sa isi merite spagile...

Si razboiul e pe coapte mai ales ca la noi toti nemernicii daca au vandut aproape tot numai interesul national nu il voiesc...

De hotie, de minciuna, de lene cand pe ecrane defileaza triumfatori gangsteri si nemernici mediatici... Si ca sa fie tot tacamul VIP-uri: nulitati cu staif de carton.... Totul e minciuna, nu mai ai nimic in calitate de cetatean, statul nu mai poate tine controlul in ce trebuie.... De ce toate astea?

Marele dascal Ion Creanga a scris despre hotie si prostie dar degeaba...

„— Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecători, ce nu iubesc a li cânta cucul din faţă, cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci şi-n pururea la judecată.

Corciogarii, porecliţi şi apărători, nemaiavând chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de muncă, sau ar trebui, în toată viaţa lor, să tragă pe dracul de coadă... Iar societatea bună ar rămâne nebântuită.”

„Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit şi-i fac felul. Şi iaca aşa au scăpat şi leneşul acela de săteni, şi sătenii aceia de dânsul. Mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela, dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua.”

Fantana cerbului

Motto: “Sorrow is better than joy.”

FANTANA CERBULUI

                   de ANGEL PROOROCU

AUTORUL: In liceu am avut un profesor de Limba Romana al carui nume este Dumitru Stan. In ignoranta noastra de atunci pe hol sau in cercul nostru intim, cand aparea el sau vorbeam despre el fredonam melodia din fílmele cu Stan si Bran (fredoneaza un pic din aceasta melodie, se aud glasuri de tineri liceeni care rad).

De la domnul profesor de Limba Romana, Dumitru Stan, pe langa multe altele, am retinut ca in ale sale “O seama de cuvinte” cronicarul Ion Neculce are o nestemata pe care nimeni pana acuma nu a slefuit-o pentru a o prinde in minunata coroana a literaturii romane; eu incerc acum, dupa ce viata a sapat destul in ceea ce era liceeanul de atunci, sa o asez acolo unde cred ca ii este locul; dumneavoastra, spectatorii sunteti cei care veti decide daca am reusit sau nu…

Sa intram deci impreuna in tunelul timpului, patrunzand tiptil in...

I

Cetatea Harlaului, la 1624, cand era toamna. In camera garzilor se afla capitanul Costea impreuna cu cativa osteni care se pregatesc sa intre in serviciul de santinela.

COSTEA: Mai baieti, d’apai voi aveti viata di boiari, mai, da’ si sunteti ca fetele mari. Doamne feri sa ni calce dusmanii !!! vai s’amar de sufletelele noastre...Doamne ci vrenuri fost’au pe timpul lui Mihai cel Mare cel Sfant si Viteaz.

Io’si Cosma eram nedespartiti. Cand fost’am cu Domnul Mihai la Viana ce viata o fost: turniruri, baluri, dueluri! Cosma s-a indragostit d’o printesa tare frumoasa. Cand o iesit el pe terenul de lupta la un turnir, avea o armura ce ardea ca aurul in bataia soarelui, era tare chipes da’ cel mai tare ii ardeau ochii lui...Ea era langa printesele ei nemtoaice, care ereau ca ciorile in preajma porumbitei. D’odata vanticelul ala de arsita i-a luat un val de matase si l-a intins lin pe campul de lupta...Cosma a ridicat valul cu lancea, l-a legat de ea si in ziua aia nimeni si nimic nu i-au stat in calea-i. Mihai Voda a fost mandru tare de el si l-a luat la palat la banchetul dat in onoarea invingatorilor si acolo s-au cunoscut. Cosma purta valul prafuit si insangerat la inima si in mijlocul petrecerii a ingenunchiat si i l-a dat, ca semn ca inchina toate victoriile din ziua aceea domnitei. Ea s-a inrosit toata a luat valul si l-a dus la buzele ei frumoase...da’ taica-sau si logodnicu’ nemtoaicei nu l-au avut la inima, intr-o noapte au dat peste ei in iatacul ei... Mi l-au omorat ca lasii pe Cosma!! Io dam tarcoale palatului dar nu am avut habar de nemernicie...Pe la trei noaptea aud calul Cosmei cum vine galop cu el pa spate, atunci am stiut ca nu degeaba mi se batea ochiul de ceva vreme si in zadar i-am spus lui care credea ca toti sunt cu cinste si onoare ca el sa nu se mai duca in iatac la nemtoaica...Domnul Mihai m-a trimis acasa ca stia ca voiu intra in palatu lor ca seceratorul in graul copt. Acu’iata ca am primit carte de la Antonio, baietul Cosmei, care zice ca vrea sa vina cum zice el: „acolo de unde o vinit tatuca.” Muma-sa o fost femeie dintr-o bucata, i-o luat o doica moldoveanca si acuma si el si ea stiu a scrie si ceti moldovinesti. Acu ca o crescut nu mai poate sa rabde ura nemtilor pi el, ca-i un bastard si vrea sa vina ca-l trage ata destinului acilea. D’apai sa stiti ca aista-i ca si copchilul meu si cine nu-l are la inima cu mine are d’a fasi!!

Hai acu la posuri si va zgaiati ase la mine ca niste muieri proasti?!

( Fulgere si tunete vestesc furtuna).

AUTORUL: Strajerii morocanosi se infasoara in mantii isi iau flintele si ies pe rand in vijelie. Furtuna se inteteste, stropi mari bat in fereastra. Peste putin vin uzi si infrigurati cei schimbati.

COSTEA: Ho muierilor, ian luati si stergeti cu oloiu flintele ca Mihnea Voda daca vede ca nu li pastrati, o pune si garzile grecesti, da di unde ca grecoteiul e cu pana di gasca, cu calimara, cu pasareasca lui si cu numaratu’ galbenilor, nu-si murdareste manutile tratate cu pomezi cu flintele astea grosolane... Doamne ce-a ajuns biata tara, o jumule toti talharii ca p-o rata salbateca ce-a cazut strapunsa de sageata...Da nu-i de ajuns ca dupa ce o jumule si jupoaie slugile, vine randul jupanilor, niste lepadaturi ce-au iesit ca ciupercile dupa ploaie din cele patru vanturi, alaturi de miseii si tradatorii dinainte si care cu mare tignafes incep sa rupa bucatile cele mai bune, iar resturile le arunca la cainii lor. Ce mai ramane, restul daca mai ramane ceva e al celor multi si prosti da’rabdatori si naivi...Da’ian videti voi ca auzii ca printre voi mai e cate unu cu cioc. Videti ca zidurile-s inalte si il mai apuca pi cati unul ameteala sau somnul ca a cantat prea mult unde nu trabe.Ce vremuri ereau cand luptam cu Domnul Mihai, eream toti ca fratii... Da a vinit si atuncea clipa tradarii unguresti...