La doctor

Policlinica este intr-o cladire veche, trepte si la fiecare etaj o portiune in linie dreapta cu scaune pline de lume. Toti stau ca in loja la teatru spre golul format de scari. Rezonanta ca la teatru. Suna ingrozitor un mobil. Batranul cautat la telefon isi drege glasul pitigaiat tuseste si incepe convorbirea.  „Aaa, tu esti ma Marine. Sunt acilea la doctorita ma, nu ma n-am nimica, ca bradu ma da mai trebe sa dai si p’acilea… La vie, la vie voi azi la vie.... Toti bine in rest. Pai da ma daca voi stati la aer curat d-aia nu aveti nevoie de doctori. Vezi ma daca va apucati de aia a mea sa o taiati cum v-am invatat io… Da Vasilica cu Gheorghita da’ te duci cu ei, ei mai bea sau sa lasat, bine la sfarsit le dai cate o jumate din vinu’ ala de mana a doua. Oricum ne vedem la botez si atuncea ne socotim. Aicea ploua rau de tot si s-a facut frig al dracu… Pe la 7 cand am venit io era picaturi mici asa da’ rece al dracului. Bine ma, Ghita ce mai face, e bine, sa ii spui lu Mitica ca nu pot sa ii aduc ce mi-a cerut ca am interzis de doctor sa duc greutati…” Cel de la paza vine pe scari si arata din degete vorbitorului semnul universal de “coicu’mic”.

Se simte un sonor mai scazut la urmatoarele doua trei fraze pana a ajuns ala cu care vorbeste batranul sa il contrazica. Orgoliul de Bucurestean iese la iveala. Urmeaza o punere la punct de vreo 20-30 de minute. Se deschide usa de la cabinet. Vorbaretul isi ia in sfarsit la revedere, cam 10 minute. In acelas timp incepe sa urle o melodie fost slagar pe vremea cand stapana telefonului colinda prin discotecile comuniste si de data asta urmeaza o cautare prin sacose, gasirea telefonului, uitatura la cine suna dupa ce se epuizeaza cautarea si montarea pe nas a ochelarilor infernala melodie dispare de pe timpan si urmeaza un dur: „Doar stii ca sunt la doctor. Te sun eu cand scap de aicea. Pa.”

Se asterne un pic de liniste. Stau si ma intreb de ce naiba nu intrebase cel cu via daca a inceput sa planga vita….

Vita plange si ea dar numai primavara pe la rani, noi plangem si noi ca trebuie ca pe langa plata masinilor casate, plata restituirilor, plata darilor, plata CAS, CASS, impozite, majorari care totdeauna cresc si sporesc, trebuie sa inghitim si mizeriile debítate de toti la mobilele astea care nu e destul ca fac mediul in care traim total diferit si nociv fata de ce era acum 30 de ani. Fata de vie noi plangem in noi tot timpul...si mizeriile astea scornite in favoarea zeului ban ne aduc cancer, boli de toate neamurile, neamurile sunt bune cand nu mai bei si ai vin de mana a doua acolo la tara sa le dai cate o litra daca iti fac treburile in timp ce tu esti ocupat prin policlinici...nu avem cum sa le evitam cand sunt purtate de intreaga turma de consumatori din jurul nostru... Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazma se zicea candva, acuma "savuram" posircile diavolesti fatuite cu dichis, create permanent de rapacii inchinatori la actualul zeu Ban… vandutii la Sarsaila adica cei fara nici un Dumnezeu...