La Multi Ani 2019!

Cu sanitate, ca e buna ca si toate

Ce trebuie la om sa-noate,

In viata asta schimbatoare

Ca o femeie ce-i fermecatoare.

Sa aveti o masa plina

Si in suflete lumina!

Ala Micu ce-o sa vina

Sa v-aduca viata lina!

Fara rele si belele

Fara ura si margele

De-alea false, otravite,

Ogoarele sa aiba vite,

Fara porci bolnavi,

Cu oamenii toti bravi.

Capii lumii sa munceasca

Pentru bine, nu cloceasca

Furaciune

Si minciune !

Sa pogoare peste lume

Bunastare, nu la culme

Dar la toti sa se adune

Linistea ca o minune!

Bucuresti 31.12.2018

Spiritul Craciunului

De la oamenii de geniu invatam ce inseamna decenta si spiritul sarbatorilor religioase. Nimic fals nu dainuie, am crescut cu deviza: De la comunisti invatam cutezanta...

11 septembrie al meu bis

O corectie a unui articol din 2015 dar cat de actuala e esenta!

Fabricat sau nu, evenimentul cu Gemenii (zodia mea) a schimbat soarta lumii. Daca ar fi cazut Intercontinentalul de la noi nu era poate o drama decat daca un personaj de marca internationala murea acolo, daca nu, se punea o placa pentru valoarea stabilimentului in preluarea in direct a spectacolului revolutiei din 1989 pe toate meridianele… Azi la radio comentand pata de sange de pe Craciunul romanesc am retinut ca impuscarea presedintelui roman cu capete de acuzare asa de nimerite pentru emanatii din ultimii 30 de ani, s-a transmis in toata lumea inclusiv in Romania deci strainii trebuiau sa stie noi oricum aveam sa simtim... 

Istoria se creaza de cei puternici pentru cei puternici…

Dar 12 septembrie 2012 e, in istoria mea personala, un moment de rascruce…De ce? Seara, pe postul de radio Romania Actualitati, ca programul I e prea nesimandicos….a fost o dezbatere de multe ori enervanta prin faptul ca participantii vorbeau simultan…Dar am auzit!

Dupa 2030 se preconizeaza ca va incepe era (epoca) postumana a omenirii…

E de mult pregatita, capitularea omului in fata supertehnologizarii dar luxul se plateste, nobletea obliga…trecerea se face via zeul ban.

Dar de fapt ce s-a intamplat. Tarile bananiere care stau pe ceva ce nu merita sa stea, ajung sa fie distruse de persoanele cele mai corupte si infecte moral prin media, pornografie, stele de carton care sunt paparazitate cand li se ridica voit sau nu fusta, li se dezgoleste o parte intima sau isi etaleaza groaznica incultura. Toate „succesurile” lor spala creierii de ceea ce scoala le-a dat inainte de 1989. Teroristi erau pentru „istoricii” de azi acei profesori de matematica, fizica sau chimie care nu ne permiteau sa venim la teza sau olimpiada cu ultramodernele de atunci calculatoare. Toate operatiile se efectuau cu creionul si creierul. Creierul era pus la treaba. Erai terorizat sa judeci, sa gasesti solutii frumoase cum spunea domnul profesor de matematica din Tulcea Buzatu Ion, multi enorm de multi terorizati de domnia sa cu teze cu subiecte date la olimpiade au intrat fara un efort deosebit la facultati de profil real. Au intrat pe bune, nu cu dosar sau interviu.

Revolutia a adus eterna tranzitie. Cu bani s-au obtinut fara efort diplome. S-au creat sefi. Care nu stiu nici ei ce conduc. Dar sunt sefi si au drept de spaga. Cine plateste azi are tot ce vrea. Profesorul nu mai premiaza pe premiant ci pe impertinentul cu Ferrari. Medicul renumit nu mai ia la rand pacientii, cei cu dare de mana sunt in fata…Aparatorul legii se lasa uns de cel cu bani... Slujba la inmormantare e altfel la cine da bani…Fara sa isi dea seama, oamenii cu pozitii obtinute mai ales prin merit, au abdicat atinsi de pacatele omenesti definite pe internet:

          În Cartea Proverbelor (Mishlai), regele Solomon afirma că „Șase lucruri urăște Domnul, și chiar șapte Îi sînt urîte:

Privirea trufașă.

Limba mincinoasă.

Mâinile care varsă sânge nevinovat.

O inimă care scornește planuri viclene.

Picioarele care se reped să facă răul.

Un martor înșelător care spune minciuni.

Cel care seamănă discordie între frați.”

Evoluția listei tradiționale

O imagine alegorică despre inima omenească drept pradă a celor șapte păcate capitale, fiecare fiind reprezentat de un animal (în sens orar: broască = avariția; șarpe = invida; leu = furia; melc = lenea; porc = îmbuibarea; capră = pofta; păun = mândria).

Conceptul actual al celor șapte păcate de moarte este legat de scrierile călugărului din secolul al IV-lea Evagrie Ponticul, care menționa opt gânduri rele în limba greacă:

Γαστριμαργία (gastrimargia) îmbuibarea.

Πορνεία (porneia) prostituția, sexul în afara căsătoriei.

Φιλαργυρία (philargyria) avariția.

Ὑπερηφανία (hyperēphania) hybrisul - în Filocalia, termenul este redat drept respect pentru sine.

Λύπη (lypē) tristețea - în Filocalia, acest termen este redat drept invidie, adică a te întrista de norocul altuia.

Ὀργή (orgē) furia.

Κενοδοξία (kenodoxia) lauda de sine.

Ἀκηδία (akēdia) acedia - în Filocalia, acest termen este redat drept depresie.

Ele au fost traduse în latina utilizată de creștinătatea occidentală (in principal datorită scrierilor lui Ioan Casian), devenind astfel parte din tradiția occidentală a pietăților sau a devoțiunilor catolice:

Gula (îmbuibarea)

Fornicatio (sexul în afara căsătoriei, pofta)

Avaritia (avariția/lăcomia)

Superbia (hybrisul, mândria)

Tristitia (întristarea/disperarea)

Ira (furia)

Vanagloria (mărirea de sine)

Acedia (acedia)

Aceste „gânduri rele” pot fi organizate în trei grupuri:

apetitul pentru satisfacerea dorințelor trupești (îmbuibarea, sexul în afara căsătoriei și avariția)

irascibilitatea (furia)

intelectuale (mărirea de sine, tristețea, mândria și descurajarea)

În anul 590, la ceva mai mult de două secole după ce Evagrie scrisese lista, Papa Grigore I cel Mare a revizuit această listă pentru a reda cele mai obișnuite șapte păcate capitale, prin a comprima tristețea/disperarea cu acedia, mărirea de sine cu mândria, și prin a adaugă invidia. În ordinea folosită atât de Papa Grigorie cat și de Dante Alighieri în poemul său epic Divina Comedie, cele șapte păcate de moarte sunt:

1.   luxuria (desfrâul/pofta)

2.   gula (îmbuibarea)

3.   avaritia (avariția/lăcomia)

4.   acedia (acedia/descurajarea/apatia spirituală)

5.   ira (furia)

6.   invidia (invidia)

7.   superbia (mândria)

Identificarea și definirea celor șapte păcate capitale de-a lungul istoriei a fost un proces destul de schimbător, iar ideile cu privire la ce cuprind păcatele respective au evoluat de-a lungul timpului. În plus, ca rezultat al schimbărilor semantice:

pofta a fost substituită în loc de luxuria în toate privințele, cu excepția numelui

socordia (apatia spirituală) a fost substituită în loc de acedia

Această listă revizuită este cea folosită de Dante. Procesul de schimbare semantică a fost facilitat de faptul că trăsăturile de caracter nu erau numite în mod colectiv, fie într-o manieră coezivă fie una codificată, în cadrul Bibliei; alte scrieri literare și ecleziastice au fost consultate în locul ei drept surse din care putea fi extrase definițiile.[necesită citare] Partea a II-a a Divinei Comedii, Purgatoriul, a fost cu siguranță cea mai cunoscută sursă începând cu Renașterea.[necesită citare]

Catehismul actual al Bisericii Catolice menționează aceste păcate în limba latină: „superbia, avaritia, invidia, ira, luxuria, gula, pigritia seu acedia”, traduse ca „mândrie, avariție, invidie, furie, poftă, îmbuibare și apatie spirituală/acedia”. Fiecare din cele șapte păcate capitale își are opusul său corespunzător în cele șapte virtuți sfinte (numite uneori virtuțiile contrarii). În ordine respectivă, cele șapte virtuți sfinte sunt umilința, dărnicia, bunătatea, răbdarea, castitatea, moderația și hărnicia.

Conform Bisericii creștine, păcatele capitale sunt în număr de 7:

Mândria

Iubirea de arginți (zgârcenia și aviditatea, avariția)

Desfrânarea

Invidia sau pizma

Îmbuibarea

Mânia

Lenea.

Lista celor șapte păcate mortale a fost revizuită de Papa Grigore I cel Mare în secolul VI și apoi a fost popularizată în Evul Mediu de către Dante Alighieri, în Divina Comedie, partea I, „Infernul“. Păcatele capitale sunt o serie de fapte ce se opun virtuților cardinale, așa cum păcatele împotriva Duhului Sfânt se opun virtuților teologice. Denumirea de capitale nu exprimă aici gravitatea lor, căci, în cazuri concrete, ele pot fi păcate ușoare, ci faptul că aceste păcate sunt izvorul sau capetele din care ies alte multe și felurite păcate. Ele sunt mai curând înclinări stabile, vicii, patimi, decât acte păcătoase.

Teologii consideră că lenea aduce slăbirea puterilor sufletești și trupești, lipsa de cele trebuincioase vieții, îndemn la furt, pricină de ceartă și uitare de Dumnezeu.

Un păcat din punct de vedere religios trebuie să îndeplinească 2 condiții de bază:

o condiție ar fi ca păcatul să fie săvârșit în mod voit, conștient

a doua condiție ar fi ca păcatul să fie făcut de bună voie, nesilit de nimeni.

În luna martie 2008, Biserica Catolică a actualizat lista păcatelor capitale, adăugând șapte noi păcate și a publicat lista în ziarul Vaticanului, L’Osservatore Romano:

1.   Distrugerea mediului înconjurător

2.   Experimentele științifice a căror natură morală este discutabilă

3.   Manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului

4.   Consumul sau traficul de droguri

5.   Injustiția socială care duce la sărăcie

6.   Avortul

7.   Pedofilia

Acestea nu înlocuiesc vechea listă, ci se adaugă acesteia ca «noi forme ale păcatului social».

Ei bine cei aflati pe pozitiile in care i-a surprins revolutia nu toti si aceia care au refuzat tentatiilor au avut enorm de suferit, sunt poate martirii cei mai noi ai poporului roman, si-au vandut mai mult sau mai putin scump pozitia de atunci si acum cei care nu traiesc regeste sunt ca generalii sfrijiti pentru care stelele sunt prea grele pe umerii flescaiti, care stau un hainele lor de parada pe ei ridicole in statiile RATB, batjocoriti de derbedei de diferite nuante ale pielii  care ii asteapta sa se urce in aglomeratie ca sa vada daca au ceva din pensie la ei. Asta cand se duc in zile care trebuiau sa fie de sarbatoare si fala nationala la o portie de onor dat in scarba de imbuibatii momentului si un modest chiohan din bugetul etern de austeritate...Armata a devenit ce e poate si datotita compromisurilor lor cu tot felul de actuali latifundiari...pe pamantul fostelor mari unitati...

Biblia, Islamul, Iudaismul, Budismul marile religii au rezistat pentru ca au adunat sub aripa lor protectoare oameni integri, inregimentati, terorizati de sacrificiul facerii de bine, de lupta cu raul din ei si din afara lor, unii din ei cazuti in ghearele satanei dar ca tot au fost indestructibile.

Poate marile compromisuri si scandaluri impuse de acestea au erodat enorm aceste armuri care protejau gloata de dezumanizare... Cine a luat locul domnului Buzatu, profesori macinati de lumea de carton a gloriei politicianiste, coruptii care distrug pe cei cu har pentru loaze cu bani…jocurile in care punctele se iau pe cati indivizi virtuali acum la varsta copilariei si adolescentei, ii omoara... dar sutele de ore pierdute acolo, creaza idea gresita de confort, ca trebuie ca totul sa se declanseze virtual, cu cat mai putin efort, pentru cel fizic publicitatea violenta ofera piscinele, salile de fitness aparate, dar pentru creierul subdezvoltat si dezumanizat…

La scoala bietii profesori sunt fericiti daca vad o tema copiata de pe internet. Un bacalaureat  impus de marii hoti care au distrus o tara ca sa aiba ei ce vor, a aratat nivelul subuman al tineretului educat in 20 de ani de tranzitie.

Sunt multe de discutat. Important e ca mai sunt cativa ani si omenirea asta devenita un turn Babel cand in locul iadului creat prin haosul creat in vidul din creierul majoritatii avide de un lux virtual sau de carton ar putea fi un rai in care fiecare sa aiba patratica lui de soarta buna, sa faca ce e dator pentru societate conform harului si a educatiei obtinute prin contactul cu teroristi ca domnul profesor Buzatu, ei bine peste cativa ani vine civilizatia postumana. Noi romanii am vazut ce se poate cladi prin distrugere si demolare pe plan material si prin minciuna, nesimtire si impostura pe plan spiritual. Avem avantajul ca ne putem da seama ce va fi in urmatoarea era…

Poate civiliztia post umana va insemna necesitatea pentru cei care isi vor permite aceasta de adaposturi contra dezastrelor naturale si a instalatiilor de aer respirabil…

Marele pacat este insa pentru imensul tezaur ceat de oamenii cinstiti si cu har care au avut modelatori cinstiti si cu har. Cum arata Renasterea daca maestrii lui Leonardo da Vinci, Rafael sau Michelangelo luau spaga de la parintii unor nevolnici, reviste mizerabile ii promovau pe acei mizerabili iar talentul unor asemenea titani se irosea in alcool, si ce alte vicii erau pe atunci…

Societatea condusa de hoti si incompetenti ajunge mai repede de 2030 in epoca postumana…Degradarea morala e una dar incompetenta si zeul ban distrug suportul, viata. Va urma poate civilizatia post viata??!! Din pamant venim, in pamant ne intoarcem, au constatat inteleptii de cand s-au ridicat din restul gloatei si au luminat, calauzit si creat lumea antropica.

O definitie pe internet: Factorul antropic reprezintă totalitatea acțiunilor omului în raport cu natura, precum și urmările acestora asupra reliefului, condițiilor naturale, vegetației și faunei. De cele mai multe ori, acest este un factor negativ.

Aparitia  epocii postumane e de fapt constatarea faptului ca zeul ban impreuna cu lenea si incompetenta urmasilor nedemni ai fostului zeu om duc la suprematia nociva a inumanului... omul devine ceva neomenesc...telefonia mobila, arta fara principii morale, lipsa cenzurii in sensul filtrarii educatiei si comunicarii, advertisingul violent si abundent, izolarea in confortul erei digitale si ce o mai fi stiut si nestiut, voit sau nevoit...Poate acum, in prag de era posrumana ar trebui sa analizam ce au rostit milioane de crestini din vremuri imemorabile:

Tatal nostru

Care esti in ceruri

Sfinteasca-se numele Tau

Vie imparatia Ta

Faca-se voia Ta

Precum in cer asa si pre Pamant

Painea noastra cea de toate zilele

Da-ne-o noua astazi

Si ne iarta noua gresalele noastre

Precum si noi iertam gresitilor nostri

Si nu ne duce pre noi in ispita

Ci ne izbaveste de cel rau

Ca a Ta este imparatia

Puterea si Slava

In numele Tatalui

Al Fiului

Al Sfantului Duh

Amin.

Vorbele nu mai au rost, ratiunea colectiva...da...

1.Cel ce munceşte ogorul sau se satura de pâine iar cel ce umbla după desertaciuni este om lipsit de minte. (Solomon)

2.Pe cărarea dreptatii este viata si pe calea pe care ea o însemnează nemurirea iar calea nebuniei duce la moarte. (Solomon)

3.Femeile intelepte zidesc casa iar cele nebune o darama cu mana lor. (Solomon)

4.Fugi dinaintea omului fara de minte căci tu ştii ca nu este nici o stiinta pe buzele lui. (Solomon)

5.Dreptatea înalta un popor in vreme ce păcatul este ocara popoarelor. (Solomon)

6.Cununa bătrânilor sunt nepoţii iar mândria fiilor sunt parintii lor. (Solomon)

7.Cel care isi stapaneste cuvintele sale are stiinta si cel ce isi tine cumpătul este un om priceput. (Solomon)

8.Cine a mâncat un mar acru gaseste mult mai gustos pe cel dulce.

Ajun Crestinesc!

Craciunul meu

Voluntariatul

Azi e ziua lui. Cand alora rai le-a picat fisa ca pot sta trai nineaca si ei sa huzureasca, sa vanatoreasca, sa aiba femeia oricarui amarat fiindca sunt tari si mari si inca in prima noapte la casatorie, ei au inventat sclavia, serbia, iobagia (ca era si un banc cu Bula pe chestia asta), si alte scorneli prin care sa beneficieze de prostime moca. Au venit vremi cand au carat cu corabiile sute de mii de amarati schimband culoarea populatiilor pe continentul american mai ales. Si azi cu toata supercivilizatia, sub ochii blanzi ai celor care ar trebui sa ii combata unii sclavagesc femei, copii si amarati cu cerseala, sexeala si altele si altele. Cocoanele bogate ca sa mai schimbe decorul faceau tot felul de danii si munci cum era si ingrijirea ranitilor amarati de pe fronturi create de smecheri din diferite motive tot de ei scornite. Acu’ mintile sfredelitoare ale smecherilor au clocit voluntariatu’. Tu mori de foame dar ai inima de aur. Vii pe degeaba si faci ceva si apoi te scriem pe site-uri, te aratam cat esti de inimos si noi cu fructul muncii tale, tu cu nimica. Poate gresesc dar una e sa fiu bogatan sau bogatasa si sa las fitele sa spal bolnavii prin spitale si alta e sa fraieresc cu ONG-uri si alte facatorii nefacute copii si tineri amarati care sa faca de toate doar ca sa fie voluntari. Cate destine au fost frante de voluntariatul militar nu mai discutam. A mai trecut o zi mareata, baietii scotocesc in birouri sa vada maine ce facatura mai serbeaza cu fast si scliviseala. Asta e cam ca cu brandul, umbla amaratii ca sa primeasca denumire de origine de la birocrati imbufnati. Pai nene daca tot dati bani dati la birocrati sa descopere falsurile, chimicalele nu ca sa scrie ca scrumbia de Dunare e de Dunare si carnatii de Plescoi ai Elenei de Romania care toaca banii storsi de la prostii care munceau 12 luni pe banii cuveniti pe 9 luni tot un fel de voluntariat era nu e asa !? Si astia daca nu erau brandul blondinei tot de Plescoi ar fi sa fie !

Mediul e (in) fruncea politrucilor

1.)Hai sa iti arat Parisu’ iarna

Vin azi baietii de baieti alesi sau culesi de ai lor de peste tot iar la Paris (de ce nu in Siria, in Liban, Afganistan, Iraq, Mali) sau in alte iaduri de pe Pamant facute de manuta omului nu de calamitatile naturale?

Baietii vin la Paris stau cat stau, castiga si baietii care trebuie si de pe Sena ceva marafeti pe servicii, toata lumea isi da cu cenusa in cap, promite, cerseste, jeleste dar cred gaseste timp sa admire minunile capitalei lumii…

Se incheie hartoage care se aseaza peste alte hartoage, avioane poluante duc inapoi pe mahari inapoi la ei acasa si asa s-a mai bifat o mare incercare de a opri moartea planetei fosta albastra.

Asa sa ii ajute Dumnezeu! vorba politicianului roman curat ca un crin regal si doritor de marafeti pentru crearea cadrului propice unei lumi curate, nepatate ca constiinta lui.

Pacat ca in Siria, Liban, Afganistan, Iraq, Mali rachetele vor continua sa zboare pe cerul albastru, vor mai muri mii de oameni dar nu numai acolo, si totul va fi poate mai rau ca inainte, dar crema lumii s-a jertfit acolo pe malurile Senei sa curete lumea… e vina ei nenorocita ca nu se lasa curatata…

2.)Tot pi loc pi loc

Undeva in Polonia acuma, tot cu P incepe ca si minunatul Paris, se aduna baieti de baieti din 200 de tari unii cu teschereaua altii cu mana intinsa sa mai delibereze inca niste zile ce o sa faca ca sa hie ghini… cu natura bat-o vina… ea e pricina… Adica daca pana acuma vacile basiste erau di vina acuma ce o mai hi di vina ! Doamne fereste NU masinile care intrec furnicile ca densitate pe metru patrat azi in Romania si in lume!! Alti bani alta distractie in prag de sarbatori crestine. Bafta baieti, Polonia nu-i Parisul dar sa stai pe banii mediului doua saptamani nu e de colea. Nu vorbesc de aia cu teschereau din 200 de tari or fi si din astia care le prieste mocangeala. Milioane de pagini, tot felul de rezolutii cu care bastanii oricum nu mai fac ce faceau bastanii acum ceva zeci de ani, azi daca au pus mana pe hartoage toti delegatii e pericoloso de infectii. Ardeti benzinurile, umpleti de pet-uri Himalaia si toate monumentele naturii dar atentie pana sa prindeti racheta de Marte sau unde va sa va duca la mai bine, natura zgandarita e ca uriasul din poveste, te pocneste ! Succesuri la petrecere baieti si fete cucuiete…

Cheptaun

Am auzit la radio ca azi sunt niste ani buni de la primul transplant de inima din lume facut undeva in Africa de Sud de doctorul Chrisiaan Barnard. Eu am cunoscut la noi in liceu un baiat poreclit de noi Cheptaun care fusese operat de marele chirurg si echipa lui la Galati cand medicul a venit si a facut mai multe operatii imposibile atunci pe la noi. Asta operatu' fuma ca un turc si noi liceenii abonati (in WC ca altundeva pe afara insemna chiul) ai raului narav il scuturam mereu, ii stingeam tigara etc. Nu din rautate. Pana la operatie parintii il purtau pe brate, era pipernicit si in loc sa multumeasca Domnului pentru marea oportunitate de a fi cat de cat normal tragea la tiutun de nu era pauza fara el la fumoarul ilegal improvizat. Noi eram oamenii viitorului in calitate de clienti ai diferitilor doctori experti in boale date de urat mirositorul vitiu... Am inteles mai apoi ca meseriasul sudafrican nu a venit degeaba ii costase pe parintii coliceanului nostru o casa mostenita sau asa ceva. Am vazut un documentar acum in era libertatii fara limite… Era si imaginea cam proasta dar omul nu emana acea forta, energie pe care si pe aici chiar, chirurgii cautati ca sunt adevarati, o emana… Si cum avea si el pretinii lui circula chiar pe vremea ailalta pana si la noi o vorba cum ca nelipsit cu el si fratiorul lui in sala de operatie era un negru atletic, cu alura de chirurg dar negru ca abanosul. Gurile alea care il iubeau tare pe Cristian ziceau ca era un de ala Wodoo care scotea inimile si le inlocuia cu mana goala… Era aparthaid la ei si chirurgia si invatatura erau interzise celor de culoare... M-a scarbit asemenea lucru, eu cred ca mizeriile astea de sub pres, poate chiar adevarate, strica ceva din sufletul tau, te intineaza pe tine. Iti creezi o imagine, un erou, un idol si deodata part vine izul scarbos al mintilor lase de oameni bolnavi de prostie si neputinta care in loc sa faca altceva, sa performeze in ceva murdaresc ca aia cu grafitty ce e maret, curat si realizat cu multa munca si har !

Zile nationale

La Multi Ani ! Andrei, cum mereu Victor Spirache se autonumea la emisiunile sale din noapte de care imi este tare dor. Daca nu ati fost, mergeti la Complexul (acum) inchinat Apostolului. Si de Ovidiu sa fim mandri cu toate ca blestema vremea caineasca si primejdiile de la hotar de imperiu cand sezuse in inima aurita si incalzita a imperiului roman cu instalatii care si azi ar fi moderne, acolo unde toate drumurile si bogatiile lumii de atunci curgeau… dar asta i-a fost soarta si pana bat-o vina! Ar trebui sa fie Mecca noastra. Ca dobrogeni suntem de jure si de facto indreptatiti sa fim mandri de acest loc. Pacat ca ziua nationala e sub adevarul unei vechi zicale: "Semeni vant culegi furtuna". E delicat azi dupa 30 de ani de "tranzitie" sa vorbesti de patriotism. De mari barbati care si la pasopt, si la 1859, si la 1877 si mereu s-au imbogatit, s-au imbogatit si s-au imbogatit! Cuza a modernizat ca un mic Napoleon Romania si altii sunt cu meritele... 1918 a fost genocid cu tifos, ocupatie caineasca, saracie, romani morti precum Bologa si atatea si atatea mizerii aurite azi de mari istorici slugoi... Si noi celebram... E adevarat e o vocatie nativa sa nu avem coloana vertebrala ca asa vor altii, asta e ! dezbina si imparateste tu! Parerea mea. La Multi Ani ! totusi! O zi nationala trebuie sa fie vara sa fie cald si bine in tara si in acea zi... acum e bine de alesii culesi si impusi ca au motiv sa stea la distanta « regala » de gloata ametita de arme si armate. Asta e. Nu mai defileaza muncitorii, care inainte, acu in tranzitie erau hoti si prosti ca sa nu fie platiti ca altii, acuma nu mai sunt... defileaza profesori, medici, cercetatori cu realizarile lor in zi nationala... de aceea zic semeni vant culegi furtuna! In rest numai bine! Au facut ceva gen tribuna de fotbal ca baietii din fruncea tarii cu slugoiii lor sa stea cu onorabilele lor fese spre manastirea Casin care sus care jos vom vedea, inteleg ca n-au voie jandarii sa ii pazeasca sau sa defileze, ii pazesc galeriile marilor cluburi falimentate sau nu dar cu galerii! In Herastrau (acuma Mihai) troneaza un benner cu Romania Dodoloanta. Mai colea cateva cornute cu o carte groasa "Gandeste liber" si care canta la diferite ostromente, una chiar cu camera de filmat faurite din bronz sau ceva cam ca acesta, cam asta ne e Ziua Nationala. Asa sa ii ajute Dumnezeu pe cei care ne-au adus in halul asta!

Imi e rusine cer scuze dar desenat de mine la inceput de "tranzitie" tot cu asta defilez la CENTENAR

Ion Frunzetti

Se implinesc 100 de ani de la nasterea criticului de arta Ion Frunzetti. Da centenar! In 1981 am avut privilegiul ca in studentie sa pot participa la un curs de arte plastice sustinut de autorul acestei carti la Universitatea Populara Bucuresti, la sala Dalles. Era cu cativa ani inainte de disparitia sa, deci intr-o perioada de maturitate si cristalizare a gandirii sale artistice. Sunt momente rare, deosebite care ne apar in viata, luati de iures poate atunci nu le apreciem la justa valoare, dar daca Dumnezeu ne lasa ragazul sa sedimentam si sa retraim viata asa cum a fost este minunat...

Cartoforii

Eram intr-o tabara de pictura si am avut o cumpana. Castigam intr-o noapte la carti, eram innebunit, evident sume mici dar bucuria era mare. Deodata in scurt timp am ramas fara nimic. Asa nu am devenit cartofor, adica nu am devenit un jucator cu patima. O rascruce din miile in viata mea!

Din pacate azi iubitorii de carte au ajuns in era postumana cam precum cartoforii: putini dar impatimiti si la fel de leprosi in ochii majoritatii cu animale de companii si gadgeturi. Nu pot uita batranii din trecutul apropiat care luau cu piosenie o care de la standurile de targ, o deschideau cu respect, citeau incordati fie fragmente din creatii literare fie probleme stiintifice apoi cu sfintenie inchideau cartea, o presau ca sa ramana cum au luat-o si o asezau cu un oftat la locul de unde o luasera. Erau si neoamenii zilei imbuibati, adulati pe la fata si scuipati cu scarba pe la spate care cu un gest nobiliar se faceau ca apuca sacosele pline doldora de carti oferite de cei de pe la standuri cu spatele cocosat de umilinta dar gestul era mimica: imediat sarea sluga, sofer sau subordonat care cu tafna fata de daruitori si obedienta fata de stapan insfaca pungoiul plin de carti, pliante, CD-uri etc…

Din 1992 (cand am fost permanent prezent de dimineata pana seara la standul Editurii Ceres al carei angajat eram si acele zile sunt undeva intr-un seif cu amintirile mele cele mai valoroase), am pasit an de an in locatiile unde din ce in ce mai altfel, mai prost adica este prezentata maria sa cartea acuma cenusareasa care uneori roseste de ce mizerii a ajuns sa contina. Azi cea mai mizera prezenta era standul cu centenarul… Minciuna scrisa sau vorbita are picioare scurte !

Era nitel ascutit vantul, era cu gherute friguletul dar am ramas uimit, e drept la ora de pranz, de valurile de tineri, fosti tineri si mai ales copii cu parinti si educatori care mergeau voiniceste spre Pavilionul unde candva la inaugurare au fost 11.000 de tarani proaspat colectivizati ca razbunare pentru cam tot atatia ucisi democratic de inaintasii falnicilor politicieni „seculari” de azi.

M-a bucurat enorm miscarea asta si am patruns si eu luat de val parca, in interior. Era cald si bine, fara soba cu jar de pus cartofi la copt si tors de motan, dar era bine!

Eternii Plesu, Manolescu, Djuvara rasareau pe benerele care cred ca nu se mai refac, vin mereu si se arboreaza pana se vor rupe. Daca se vor rupe! Petre Roman suplu ca un tanar balerin tocmai terminase cu o prezentare, venea Manolescu dupa spusele celei care stapanea cand nu erau elefantii vii ai cimitirului romanesc care mobiliza subordonatii sa faca tot ce trebuia la schimbare de macaz. Carti pentru toate buzunarele si gusturile. O tanara abia ducea o grosime de enciclopedie care continea am constatat opera lui Djuvara. A trait omul deci a avut cand sa scrie istoria poporului asa cum a stiut-o el !

Forfota si setea de a vedea, auzi si cumpara erau absente intr-un fel de labirint circular pe care scria Centenar. Cateva carti aruncate fara nici un supraveghetor in semiintuneric, regina Maria, Ferdinand sau care o fi fost apareau pe o harta cu Romania cum a fost si e cand e cam ca ce are toreadorul ca sa aburesca boul de taur...

Mi-am luat cateva carti, m-am scaldat bucuros in masa de tineri mai ales fara interese prezidentiale sau doamne fereste politicianiste... Ptiu ala rau!

La iesire iar gherute de gerusor, iar sfichiuiala de vantoasa dar cea mai infernala era acea revarsare de autoturisme si alte de astea pe 4-6 roti. Infern toata lumea vrea inainte dar acolo erau deja altii. Cam ca in viata asta postumana! Cu bune cu rele fusesem in raiul meu acuma... iar in iad!

Modificata de mine astazi 18.11.2021, cu regret ca datorita aluia rau nu mai pot simti aerul acela de carte noua si forta magnetica ce atragea cartoforii de ieri de azi si de maine acolo unde pana la urma se pare (ca ca)pitalismul a invins si va fi alta ceva in curand...  Oricum intre aia 500 zilnic care beneficiaza de buldozerase ca sa nu faca groparii icter cred eu ca multi erau printre cei care puneau cu suparare in suflet si piosenie cartile la loc in standuri ca nu e bani, aia cu sacosele varate in bolizi nesimtiti ca si cei care le-au primit cred ca sunt bine merci ei si taraturile slugoase ale lor negociind si acum Romania (mediatizati la culme), romanii si ce a mai ramas de vandut prin tara asta fara stapan...

Ghilotinele postumane!

Ziua contra fumatului dupa ce ieri profitorii au serbat cerniti diabetul. Oare nu viata asta noua cantata de cei care zburda fericiti in noile conditii democratice accentueaza aceste ghilotine pentru amaratul consumator din turma care calca totul in picioare dusa de biciul diafan al publicitatii ajunsa la rang de mare stiinta!

14 noiembrie Ziua Dobrogei

Dobrogea de Nord - Istoria unei autodistrugeri

Teritoriul din Nordul Dobrogei, datorita vegetatiei luxuriante care se gasea in zona deluroasa, fosta muntoasa si in Delta Dunarii, a istoriei sale zbuciumate, fiind un permanent hotar natural intre mari imperii, a ramas mult timp greu accesibil oamenilor. Bogatia baltilor, a Deltei, a batranului Danubiu a facut ca hrana si transportul localnicilor, a militarilor, negustorilor, marinarilor, dregatorilor si a servitorilor acestora, lotrilor si scursorilor societatii care gaseau aici un refugiu sigur, sa fie asigurate cu efort minim. Nu se poate vorbi de agricultura decat in secolul al XIX lea cand au loc primele colonizari masive si ulterior cand dezvoltarea económica a Principatelor accelereaza exploatarea salbatica a padurilor.

In „Excursiune agricola in Dobrogea”Ion Ionescu de la Brad arata ca mocanii din Ardeal si in mod sigur si cazacii adusi de turci inainte, defrisau suprafete intinse care peste 2-3 ani, deoarece deveneau nisipoase erau abandonate defrisandu-se altele. Astfel intr-un secol, prin trecerea de la climatul specific codrilor seculari la cel arid de stepa, prin eroziune si folosirea nerationala a pamantului, teritoriul Dobrogei de nord a devenit in scurt timp „tara saraca unde bate vant si creste piatra”. Ion Ionescu de la Brad aprecia ca solutia in conditiile create atunci ar fi irigarea care ar fi putut face posibila o agricultura eficienta.

Infiintarea unor mari sisteme de irigare, in urma unui efort financiar deosebit al statului socialist, distruse sau prost utilizate dupa 1989, iata cauza opririi extinderii agriculturii in nordul Dobrogei programata de regimul trecut. Acum biata Dobroge de nord supusa violent eroziunii solului este tara morilor de vant generatoare de energie electrica, generatoare de campuri electromagnetice cancerigene dar aducatoare de profit european si desertificare....

Existenta in Dobrogea de nord a unor terenuri intinse cu flora si fauna spontana uneori cu caracter de unicat, cuprinzand si Delta Dunarii a fost periclitata in secolul trecut mai ales de actiunea distructiva a pesticidelor. Numai in padurile Ocolului Silvic Niculitel in timpul introducerii unor culturi agricole intensive si a vanatului s-a constatat uciderea a nenumarate caprioare, iepuri, porcii mistreti ajungand in anii 80 pe cale de disparitie.

In urma dezvoltarii industriale a municipiului Tulcea coloniile de pelicani s-au retras mult spre Sulina.

Interesant este deci ca in Nordul Dobrogei, este posibil sa se constate cu date si marturii indubitabile, datorita transformarilor relativ recente fata de restul teritoriului tarii noastre, ca amplasarea actuala a asociatiilor vegetale si faunistice este strans legata de evolutia conditiilor istorice si economice din trecut.

Asa cum am aratat, din timpuri stravechi nordul Dobrogei, situat la periferia marilor imperii otoman si tarist era slab populat desi regiunile aveau bogatii naturale mari.

Populatia rara compusa din militari, graniceri, negustori si mai ales pescari se localiza pe langa cetatile existente Tulcea si Isaccea vechile Aegissus si Noviodunum din antichitate. Asezari mici se intindeau si pe malul darnic al Dunarii. In imparatia stufului si a padurilor de foioase caracterizate si prin prezenta unor liane administratia de atunci nu se incumeta sa patrunda prea mult mai ales ca de multe ori pe aici obisnuiau sa se adaposteasca multi criminali periculosi si alte persoane certate cu legea. Imi amintesc relatarea unui cercetator biolog din Tulcea care prin 1980 povestea ca avea un loc in balta unde dupa ploaie se ducea sa culeaga ciuperci. Trecuse des pe acolo si cand sa faca o noua incursiune a vazut cu uimire purernice forte de ordine dislocate in acea zona. A aflat ca de cateva luni bune acolo salasluia un militar in termen care dezertase plecand din unitate cu trei incarcatoare pline cu munitie de razboi si pistolul mitraliera din dotare. Era patruns de fiori de groaza la gandul ca la o intalnire cu fugarul exista o mare probabilitate sa fie impuscat...

In „Ghidul turistului” scris de un profesor, Moldoveanu, care a folosit harti austriece din 1870, teritoriul comunei Niculitel se mentioneaza ca era acoperit integral de paduri in zona dealurilor si 70-80 % din campie. Batranii satelor sustineau ca bunicii lor ciobani ardeleni sau munteni stabiliti prin 1850-1870 au gasit tot sesul ocupat de paduri masive de stejari. Acestea fusesera mult timp sub protectia imparatiei turcesti care le proteja dupa pilda puterilor apusene, ca rezerve. Aici exista un „sultanac” (gradina imparatului) unde „nici pasarea cerului nu putea trece”. De aici se scotea decat balageaua, excelent lemn de stejar care prin Tulcea si Isaccea lua drumul spre centrul imperiului sau din care se obtinea renumitul mangal. Padurile de tei erau apreciate pentru mierea neintrecuta, folosita si in prepararea unor dulciuri traditionale, care alaturi de mangal era la mare pret. Slabirea pazei, coruptia, interesele occidentului, trecerea de la administratia militara la cea a ministerului de finante otoman, colonizarile cu cerchezi in anul 1850, (exista localitatea Slava Cercheza), folosirea lemnului de stejar la construirea cailor ferate de compania Strussberg in Principate, regularizarea cursului Dunarii de Comisia Europeana au facut sa se scurga prin porturile Isaccea si Tulcea lemnul acelor paduri nord Dobrogene. In detrimentul acestora se intensifica pasunatul si agricultura. Am aratat ca marele savant Ion Ionescu de la Brad a semnalat ca pamantul defrisat era manos 2-3 ani si devenea apoi nisipos.

Dupa razboiul ruso-turc din 1877 prin pacea de la Berlin Dobrogea revine Romaniei, capitalismul in formare si popularea Dobrogei amplifica defrisarile astfel la reforma agrara din 1922 se defriseaza 30.000 de hectare, prin jafurile turcesti, colonizari, improprietariri si expropieri se pierd 60.000 de hectare de paduri, intr-un secol se injumatateste patrimoniul forestier. Eroziunea se amplifica si astfel de la o vegetatie luxurianta se ajunge la terenuri unde roca este la suprafata. Un alt fenomen care apare il reprezinta alunecarile de teren datorate substratului lutos, in urma ploilor acesta devine alunecos si terenul aflat la suprafata se deplaseaza in aval in cazul existentei unui plan inclinat. Aceasta a fost cauza aparitiei la Niculitel a criptei paleocrestine in urma unei ploi torentiale urmata de o alunecare de teren.

Datorita vegetatiei luxuriante turcii aduceau copii luati cu forta pentru a fi dusi de mici si pregatiti pentru a deveni soldati la Braila unde in secret erau trecuti peste Dunare si drumul strabatut pe meleaguri dobrogene salbatice si ferite de posibilitatea ca parintii sa incerce sa ii ia inapoi a purtat numele de „Drumul Ienicerilor”.

Cele prezentate mai sus au o mare importanta astazi cand au loc transformari pedo-climatice cu urmari tragice pentru Romania si nu numai.

Un prim aspect demn de retinut este ca in conditiile in care puterea administrativa este corupta, prestata de oameni fara nici o pregatire si viziune asupra notiunilor de mediu inconjurator, lege, legislatie, bun simt sau ca si inexistenta au loc actiuni destructive de multe ori cu efecte ireversibile care produc schimbari majore cum este trecerea de la vegetatia luxurianta la stepa supusa desertificarii.

Profitul individual nu trebuie sa fie criteriul de baza in actiunile care afecteaza bogatiile naturale ale unui stat. Asa cum arata marele savant si patriot Nicolae Balcescu al carui nume l-a purtat pana in 1989 Institutul Agronomic din Bucuresti, interesul national este vital pentru existenta si continuitatea unei natii.

Zona Niculitel si Isaccea a avut o perioada buna prin plantarea vitei de vie, tatal meu fiind fiu de podgoreni din Dragasani repartizat in 1957 ca inginer horticultor la Tulcea, a contribuit la extinderea viilor in zona Isaccea. Umbland pe dealurile de acolo, pentru a culege date pentru lucrarea mea de diploma, am avut marea surpriza sa aflu de la un localnic faptul ca o fantana se numea „Fantana lui Prorocu”...

Fara un suport stiintific bazat pe teoriile si tehnicile moderne de analiza fara o cercetare in slujba interesului national si fara legi bazate pe o astfel de cercetare si asigurarea integritatii bogatiilor si parametrilor naturali normali din aer, apa, sol si subsol de fapt continuarea starii de de normalitate, inseamna ca producem distrugerea totala a cadrului natural, copii nostri si urmasii lor vor consemna in istoria viitoare daca va mai exista, lipsa totala din partea generatiei actuale a ceea ce este pana la urma cea mai mare menire a oricarei vietati, asigurarea perpetuarii in timp si spatiu. Catina alba alaturi de alte specii lemnoase poate fi un remediu important in actuala situatie care daca se continua cu aceasta nepasare si inconstienta cronica deja dupa 25 de ani de incompetenta, minciuna si hotie va duce la fenomene grave care vor afecta in timp si statele puternice, dominatoare acum ale Europei...