E totusi in casa

 

Quod erat demonstrandum

Ca in Eugen Barbu. Am citit cu sarg opera marelui scriitor roman. Imi amintesc si de zona din Tulcea cu lumea ei pestrita in care locuiam. Un personaj exceptional era Tigaroi. Statea pe aproape de mine. Eram cam de o varsta, era vivace, pistruiat peste tot si cu gura lui unica vorbea tot timpul. Si cu ochii mici care nu aveau astampar. Il tin minte venit de la militie: „Caralii naibii ne-au plimbat prin Tulcea cu Jepu’ de mai mult de 2000 de lei cat a fost amenda!” Vazuse un film italian si ii placuse o replica: „Com e morto ? E morto definitivo!” parca ii vad grimasele si rasul harjait. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu acei baieti unici pe lume, precum eroi ai marilor scriitori ai lumii... oropsiti de problemele de acasa, care oricum nu erau nici pe departea cele de azi! Nici pielea de gaina avuta cand ieseam de la cinema dupa un film italian cu mafia nu ma facea sa prorocesc ce va sa vina si peste noi. Noi radeam de minunea fizica ce era un baiat parca daltuit in renastere, nu stiu nici el daca mai traieste, il gaseam in oras si cu demnitate imi cerea o tigare sau bani ca sa ia si el ceva, dar parca era din marmura, viciile nu il distrugeau de fel. A incercat un mare antrenor de volei tulcean sa faca din el ce trebuia si avea potential pentru ca a reusit cu multi alti baieti dar nu l-a scos din ale lui. La inceput de scoala doamna profesoara Paruschi Teodora, diriginta noastra si profesoara de biologie-geografie, exceptional dascal pe care nu o pot decat pune alaturi de marii mei profesori din peste 22 de ani de scoala… Doamna scria ciorna pentru catalog, el inalt, in ultima banca, avand un zambet unic ii raspundea privitor la situatia familiala: mama muncitoare la fabrica de peste si tata… casnic. Ceea ce era de demonstrat!

Eppur si muove!

 

Doamne ce Dumnezeesc eretic! Cata dreptate are chiar si acum pentru turci, sirieni si mai umilii romanasi. Dar derbedeii, javrele fara scrupule care latra aiureli si minciuni nu se muta ca asa trabe sa stea acolo unde fac rau… Muta-i Doame, Alah, Budha… Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti dupa binele si raul facut… Nu exista decat un cantar dar prostia nu doare, se misca in timp si spatii !!!

Pacat

 

Traim sub o influenta nefasta si daunatoare. La mari drame prima reactie din instinct este tacerea! Ei bine, am trait intre turci care erau practic fostii stapani ai Dobrogei. Am cunoscut oameni de mare valoare. Nu conteaza toate acestea. Au acum o drama imensa si nu stiu daca vor avea ce trebuie in asa zile adica taria sa pedepseasca pe cine a facut ce a facut in acea zona doar pentru profit! Ca in toata istoria si noi avem ce au ei. Pericol de cutremure. Eu nu pot intelege ce romanie educata prezinta alesul publicului pentru Eurovizion, rusine cui digitalizeaza asa ceva... dar aceeasi imensa rusine trebuie sa aiba (dar de unde aceste vidanje care se vede ca tresalta de profesionalism cand arata tragedia din zona aceea unde e de fapt si hotar intre dusmani)... Insa razbunarea naturii nu tine cont de ura microscopica a lor! Se pot spune multe dar este un adevar pe care maghiarii nostri il arata frumos: Dumnezeu nu Kulkete! Adica Dumnezeu nu Doarme si cand se Trezeste... Rusine vidanjelor cu camere de luat prapad in vizoare printre nenorociti. Rusine celor care merg in continuare din rau in mai rau... Cred totusi ca asa e facuta lumea, ca o jungla... Urata, hada mai este cu ai ei palavragitori gras platiti de impozite scutiti! Si tampenia asta cu tabela de marcaj cu cati morti si raniti si disparuti... dovada ca sunt frecangii de menta care nu au ce face. Si intreprinzatorii care se capatuiesc pe necazul, drama unor amarati... Doamne, Alah, cum ii rabdati! In Revista Magazin de vineri este un articol in care se descriu intreprinzatori inglesi care cu galeti si un cleste au adunat dintii mortilor de la Waterloo. I-au batut pe fildes si au facut gurile nou noute la bogatanii care nu mai aveau dantura... dar aveau banu’...  Multi smecheri au cazut in patimi si s-au autodistrus. Insa aceasta pata pe istoria lumii este atat de actuala se vede chiar azi... Degeaba suntem in timp unde suntem, lumea este tot la cherem de lepadaturi si vidanje care ii sustin! Asa sa le ajute Dumnezeu, Alah, Budha sau ce zeitati are fiecare bun sau rau...

Zambilica lucreaza de acasa

la -8 grade C afara, zic astia, Doamne Fereste, nu altundeva 

Amintire

Eram angajat la Academia de Politie la ferma GAZ Petrachioaia si era iarna. Am fost ofiter de serviciu, des se nimerea ca eram putini care executam acest serviciu. Prima bucurie din acea perioada a fost ca aveam camera in care stateam si ca birou si cand eram de serviciu utilata cu o soba pe lemne! A fost ultima perioada din viata mea in care am beneficiat de acest minunat mod de incalzire. M-am echipat regulamentar devreme, am observat in noapte ca totul era alb in jur! Am efectuat programul de dimineata si apelul, am predat serviciul si am aflat ca de fapt fiind zapada destul de abundenta nu circula nimic spre Bucuresti! Problema era o portiune de cam 5 km. pana la Afumati la Triunghiul Bermudelor cum ii ziceau unde soferii atipiti de drum aveau ca pistolarii din westernuri tinta casa unuia aflata la strada si in care se intra cam des, nu ca ar fi facut ala de alea cum era in filmele respective ci direct cu camioanele fara vina ca ala care le conducea nu mai era in stare sa faca ce trebuia. Doamne de unde este povestea asta atat de actuala astazi dar astia de la butoane cam stiu de ce si nu platesc ca aia atipitii, bata-i vina. Am luat-o voiniceste pe jos si cred ca ceva asemanator am gasit la povestea cu Alice in tara minunilor! Nu era pas, nici urma de roata, zapada statea tunel peste copacii marginasi si nu numai. Era cred un sentiment ca al celor care au calcat in lumea noua pentru iuropenii de demult. Eu doar am calcat cu sfiala pe neaua care scartaia si pe care lasam urme care ma dureau. Ei, aia pionierii, de fapt ce au fost au facut rau, eu am ajuns fericit la Triunghiul Bermudelor din Afumati si de acolo am continuat drumul spre casa. Ce concediu, cum vad acuma ca umbla ca bezmeticii astia care pufaie de nervi la tv-uri si alte scorneli media ca taxele lor nu se concretizeaza in razboi contra minunii albe! Si ce prostie. Parerea mea! Cand Dumnezeu iti Da, nu iti Pune si in traista dar respecta ce primesti ca altfel esti ca butonarii astia bezmetici si de sus si aia de jos care nu mai stiu ce si cum e viata adevarata. Pardon era, impanata cu munca si cinste…

Orhidee, zambilici si o iarna nu chiar brici

 

Pseudoyernatikos

 

Nu bre, la atatia pseudo din viata noastra, alint si eu facatura asta ce ii zic astia inca iarna, pardon, scuzati voiam sa spun ca azi a inceput cu - 3, nu nota ca nu mai exista asa ceva datorita pseudoroumanyeyedukate! E in grade C adica ce ne zic astia cu stiri pe surse ca ar fi spre dimineata pre afara. Vai noua dar Tine-i Doamne sa nu ne duca la si mai rau... Se poate, ca pseudoastya nu mai au limite!

O schita a mea

 

Sunt tulburat pentru ca maine mama ar fi implinit 86 de ani! Este si o zi speciala pentru mine ca om. Dimineata a fost la RRA stirea cutremurului din Turcia asezonata de maestrii celei de a patra puteri de nimic a lumii cu decesul lui Razvan Teodorescu. Am vazut o orchestra groteasca interpretand ceva horror cum acuma se zice maestrit si horiginal la diavolesc.

Este un joc urat de aproape un an in care pitecantropii fac ce fac numai bine sa nu fie! Mai ales de un an! Vine azi si disparitia unui om din alte vremuri. Apoi apar imagini cu blockhausuri la care cad la un puzle distrus de un plod isteric, toti peretii de pe o latura peste 10 etaje ca la un turn de chibrituri. Si am vazut atunci micimea acestor facaturi ale unor fapturi in sensul renascentist al conceptului nu pot fi numiti!!!??? Dar sunt diavoli... Ce ati facut ma nimicurilor in afara de a fura si minti ca sa dainuie aceasta lume, aceasta tara? Ati facut ce nu stiti adica rezultatul inteligentei voastre: NIMIC. Ce o sa faceti cu ce ati facut: plagiaturi, facaturi tradaturi minciuni, furturi ca nu plecati cu nimic pentru ca adevaratul comunism e la mintea cocosului din era primitiva. Omul vine din ceva aproape nimic si ramane tot nimic. Ce a ramas este ce au cladit generatii de milenii, ce am cladit noi, parintii nostri, bunicii nostri dar voi distrugeti, pentru ce, natura nu are nevoie de justitii netrebnice, de istorii isterice, oameni de nimic cu galonuri si fonctii, lepadaturi scarboase si furticigoase. Natura se cabreaza, se umfla, arde si nu iarta, nu tine cont de pile si de beizadele de netrebnici. A aparut astazi adevarul. Adevarul nu este altul. Natura nu se masluieste, a tinut pe aia de la inceputuri in grote dardaind si facand pe ei de frica, a adus peste ei fiare, puhoaie, flacari, cutremure. Si aia care au meritat si-au pus totul din ei si au facut sa poata sa le fie cate un pic mai bine… Au venit smecherii mereu aceiasi dar in alte carnuri si tot anticristi ca sa faca ei ce le-a tunat ca sa nu fie cum trebuie. Si au ajuns leprele azi sa posede cate ceva cu care pot zgandari uriasul numit natura. Si iata azi uriasul i-a pus la locul lor ! Se vor sterge, vor lua alti pantaloni scumpi de firma alti chiloti curati si o vor lua de la capat. Dar capatul asta e unde i-a lasat un pic natura si maria sa, ea, o va lua de la capat… Un apocalips datorat scursorilor pamantului. Ce va fi nu pot sti dar spectacolul de basm e infricosator de maret… Vom vedea a spus orbul cum zice feratele meu o vorba auzita si de el de undeva. Vom vedea…

Gand pios pentru mama mea

S-a nascut pe 7 februarie 1937 la Tulcea. A lucrat ca sectertar de scoala la Liceul din Isaccea, la noua atunci Scoala Generala nr. 6 din Tulcea, bibliotecar la Scoala de Muzica si Arte Plastice unde a iubit cochetul foisor dinspre centru unde dadea incaperea bibliotecii si la tot noul atunci Liceu Pedagogic. Ne-am intersectat in aceste scoli dar eu nu am stiut ca multi din fostii colegi de scoala ca prezenta parintelui in colectivul acesteia inseamna trai nineaca. Era alta lume, o lume curata cu oameni curati care faceau ce trebuia conform fisei postului lor!

Astazi cand ma gandesc ca maine ar fi implinit 86 de ani am o alta idee multumitoare: unde, in bibliotecile unde a functionat ar fi tinut exemplarele din brosurile si cartile in care sunt pagini scrise de mine, fiul ei si nepotul Aurel George.

 

Si teza mea de doctorat, un exemplar fiind in fondul de carte al Bibliotecii Nationale a Romaniei!