Amintire

Eram angajat la Academia de Politie la ferma GAZ Petrachioaia si era iarna. Am fost ofiter de serviciu, des se nimerea ca eram putini care executam acest serviciu. Prima bucurie din acea perioada a fost ca aveam camera in care stateam si ca birou si cand eram de serviciu utilata cu o soba pe lemne! A fost ultima perioada din viata mea in care am beneficiat de acest minunat mod de incalzire. M-am echipat regulamentar devreme, am observat in noapte ca totul era alb in jur! Am efectuat programul de dimineata si apelul, am predat serviciul si am aflat ca de fapt fiind zapada destul de abundenta nu circula nimic spre Bucuresti! Problema era o portiune de cam 5 km. pana la Afumati la Triunghiul Bermudelor cum ii ziceau unde soferii atipiti de drum aveau ca pistolarii din westernuri tinta casa unuia aflata la strada si in care se intra cam des, nu ca ar fi facut ala de alea cum era in filmele respective ci direct cu camioanele fara vina ca ala care le conducea nu mai era in stare sa faca ce trebuia. Doamne de unde este povestea asta atat de actuala astazi dar astia de la butoane cam stiu de ce si nu platesc ca aia atipitii, bata-i vina. Am luat-o voiniceste pe jos si cred ca ceva asemanator am gasit la povestea cu Alice in tara minunilor! Nu era pas, nici urma de roata, zapada statea tunel peste copacii marginasi si nu numai. Era cred un sentiment ca al celor care au calcat in lumea noua pentru iuropenii de demult. Eu doar am calcat cu sfiala pe neaua care scartaia si pe care lasam urme care ma dureau. Ei, aia pionierii, de fapt ce au fost au facut rau, eu am ajuns fericit la Triunghiul Bermudelor din Afumati si de acolo am continuat drumul spre casa. Ce concediu, cum vad acuma ca umbla ca bezmeticii astia care pufaie de nervi la tv-uri si alte scorneli media ca taxele lor nu se concretizeaza in razboi contra minunii albe! Si ce prostie. Parerea mea! Cand Dumnezeu iti Da, nu iti Pune si in traista dar respecta ce primesti ca altfel esti ca butonarii astia bezmetici si de sus si aia de jos care nu mai stiu ce si cum e viata adevarata. Pardon era, impanata cu munca si cinste…