Fabricat sau nu,
evenimentul cu Gemenii (zodia mea) a schimbat soarta lumii. Daca ar fi cazut
"Intercontinentalul" de la noi nu era poate o drama decat daca un
personaj de marca internationala murea acolo, daca nu, se punea o placa pentru
valoarea stabilimentului in preluarea in direct a spectacolului revolutiei din
1989 pe toate meridianele…
Istoria se creaza de cei
puternici pentru cei puternici…
Dar 12 septembrie 2012
e, in istoria mea personala, un moment de rascruce…De ce? Seara, pe postul de
radio Romania Actualitati, ca Programul I e prea nesimandicos…. a fost o
dezbatere de multe ori enervanta prin faptul ca participantii vorbeau simultan…
Dar am auzit!
Dupa 2030 se
preconizeaza ca va incepe era (epoca) postumana a omenirii…
E de mult pregatita,
capitularea omului in fata supertehnologizarii dar luxul se plateste, nobletea
obliga… trecerea se face via zeul ban.
Dar de fapt ce s-a
intamplat. Tarile bananiere care stau pe ceva ce nu merita sa stea, ajung sa
fie distruse de persoanele cele mai corupte si infecte moral prin media,
pornografie, stele de carton care sunt paparazitate cand li se ridica voit sau
nu fusta, li se dezgoleste o parte intima sau isi etaleaza groaznica incultura.
Toate „succesurile” lor spala creierii de ceea ce scoala le-a dat inainte de
1989.
Teroristi erau pentru
„istoricii” de azi acei profesori de matematica, fizica sau chimie care nu ne
permiteau sa venim la teza sau olimpiada cu ultramodernele de atunci
calculatoare. Toate operatiile se efectuau cu creionul si creierul. Creierul
era pus la treaba. Erai terorizat, obligat, siluit sa judeci, sa gasesti
solutii frumoase cum spunea domnul profesor de matematica din Tulcea, Buzatu
Ion, multi, enorm de multi terorizati de domnia sa cu teze cu subiecte date la
olimpiade (imprumuta ore de la colegi si teza dura 3 ore!!!) au intrat fara un
efort deosebit la facultati de profil real. Au intrat pe bune, nu pe baza de
dosar sau interviu.
Revolutia a adus cu ea
eterna tranzitie. Cu bani s-au obtinut fara efort diplome. S-au creat fara
scoala si experienta sefi. Sefi care nu stiu nici ei ce conduc dar iau lefuri
grase. Sunt sefi si au si drept de spaga. Cine plateste azi are tot ce vrea. E
drept ca si in lumea antica trebuie sa puna la loc ce au dat, sa dea in
continuare cat nu poate da altul care sa le ia locul...Profesorul nu mai
premiaza pe premiant ci pe impertinentul cu Ferrari. Medicul renumit nu mai ia
la rand pacientii, cei cu dare de mana sunt in fata…Aparatorul legii se lasa
uns de cel cu bani... Slujba la inmormantare e altfel la cine da bani…Fara sa
isi dea seama ce pierd, multi din oamenii cu pozitii obtinute prin merit, au
abdicat atinsi sau nu de pacatele omenesti...
În Cartea Proverbelor
(Mishlai), regele Solomon afirma că „Șase lucruri urăște Domnul, și chiar șapte
Îi sînt urîte:
Privirea trufașă.
Limba mincinoasă.
Mâinile care varsă sânge nevinovat.
Din inimă care scornește planuri viclene.
Picioarele care se reped să facă răul.
Un martor înșelător care spune minciuni.
Cel care seamănă discordie între frați.”
Intr-o imagine alegorică
despre inima omenească drept pradă a celor șapte păcate capitale, fiecare fiind
reprezentat de un animal
broască = avariția;
șarpe = invida;
leu = furia;
melc = lenea;
porc = îmbuibarea;
capră = pofta;
păun = mândria).
Conceptul actual al
celor șapte păcate de moarte este legat de scrierile călugărului din secolul al
IV-lea Evagrie Ponticul, care
menționa opt gânduri rele în limba greacă:
Γαστριμαργία (gastrimargia) îmbuibarea.
Πορνεία (porneia)
prostituția, sexul în afara căsătoriei.
Φιλαργυρία (philargyria)
avariția.
Ὑπερηφανία
(hyperēphania) hybrisul - în Filocalia, termenul este redat drept respect
pentru sine.
Λύπη (lypē) tristețea -
în Filocalia, acest termen este redat drept invidie, adică a te întrista de
norocul altuia.
Ὀργή (orgē) furia.
Κενοδοξία (kenodoxia)
lauda de sine.
Ἀκηδία (akēdia) acedia -
în Filocalia, acest termen este redat drept depresie.
Ele au fost traduse în
latina utilizată de creștinătatea occidentală (in principal datorită scrierilor
lui Ioan Casian), devenind astfel parte din tradiția occidentală a pietăților
sau a devoțiunilor catolice:
Gula (îmbuibarea)
Fornicatio (sexul în
afara căsătoriei, pofta)
Avaritia (avariția/lăcomia)
Superbia (hybrisul,
mândria)
Tristitia
(întristarea/disperarea)
ira (furia)
Vanagloria (mărirea de
sine)
Acedia (acedia)
Aceste „gânduri rele”
pot fi organizate în trei grupuri:
apetitul pentru
satisfacerea dorințelor trupești (îmbuibarea, sexul în afara căsătoriei și
avariția)
irascibilitatea (furia)
intelectuale (mărirea de
sine, tristețea, mândria și descurajarea)
În anul 590, la ceva mai
mult de două secole după ce Evagrie scrisese lista, Papa Grigore I cel Mare a
revizuit această listă pentru a reda cele mai obișnuite șapte păcate capitale,
prin a comprima tristețea/disperarea cu acedia, mărirea de sine cu mândria, și
prin a adaugă invidia. În ordinea folosită atât de Papa Grigorie cat și de
Dante Alighieri în poemul său epic Divina Comedie, cele șapte păcate de moarte
sunt:
1. luxuria (desfrâul/pofta)
2. gula (îmbuibarea)
3. avaritia (avariția/lăcomia)
4. acedia (acedia/descurajarea/apatia
spirituală)
5. ira (furia)
6. invidia (invidia)
7. superbia (mândria)
Identificarea și
definirea celor șapte păcate capitale de-a lungul istoriei a fost un proces
destul de schimbător, iar ideile cu privire la ce cuprind păcatele respective
au evoluat de-a lungul timpului. În plus, ca rezultat al schimbărilor
semantice:
pofta a fost substituită
în loc de luxuria în toate privințele, cu excepția numelui
socordia (apatia
spirituală) a fost substituită în loc de acedia
Această listă revizuită
este cea folosită de Dante. Procesul de schimbare semantică a fost facilitat de
faptul că trăsăturile de caracter nu erau numite în mod colectiv, fie într-o
manieră coezivă fie una codificată, în cadrul Bibliei; alte scrieri literare și
ecleziastice au fost consultate în locul ei drept surse din care putea fi
extrase definițiile. Partea a II-a a Divinei Comedii, Purgatoriul, a fost cu
siguranță cea mai cunoscută sursă începând cu Renașterea.
Catehismul actual al
Bisericii Catolice menționează aceste păcate în limba latină: „superbia,
avaritia, invidia, ira, luxuria, gula, pigritia seu acedia”, traduse ca
„mândrie, avariție, invidie, furie, poftă, îmbuibare și apatie
spirituală/acedia”. Fiecare din cele șapte păcate capitale își are opusul său
corespunzător în cele șapte virtuți sfinte (numite uneori virtuțiile
contrarii). În ordine respectivă, cele șapte virtuți sfinte sunt umilința,
dărnicia, bunătatea, răbdarea, castitatea, moderația și hărnicia.
Conform Bisericii
creștine, păcatele capitale sunt în număr de 7:
Mândria
Iubirea de arginți (zgârcenia și aviditatea, avariția)
Desfrânarea
Invidia sau pizma
Îmbuibarea
Mânia
Lenea.
Lista celor șapte păcate
mortale a fost revizuită de Papa Grigore I cel Mare în secolul VI și apoi a
fost popularizată în Evul Mediu de către Dante Alighieri, în Divina Comedie,
partea I, „Infernul“. Păcatele capitale sunt o serie de fapte ce se opun
virtuților cardinale, așa cum păcatele împotriva Duhului Sfânt se opun
virtuților teologice. Denumirea de capitale nu exprimă aici gravitatea lor,
căci, în cazuri concrete, ele pot fi păcate ușoare, ci faptul că aceste păcate sunt
izvorul sau capetele din care ies alte multe și felurite păcate. Ele sunt mai
curând înclinări stabile, vicii, patimi, decât acte păcătoase.
Teologii consideră că
lenea aduce slăbirea puterilor sufletești și trupești, lipsa de cele
trebuincioase vieții, îndemn la furt, pricină de ceartă și uitare de Dumnezeu.
Un păcat din punct de
vedere religios trebuie să îndeplinească 2 condiții de bază:
o condiție ar fi ca
păcatul să fie săvârșit în mod voit, conștient
a doua condiție ar fi ca
păcatul să fie făcut de bună voie, nesilit de nimeni.
În luna martie 2008,
Biserica Catolică a actualizat lista păcatelor capitale, adăugând șapte noi
păcate și a publicat lista în ziarul Vaticanului, L’Osservatore Romano:
1. Distrugerea
mediului înconjurător
2. Experimentele
științifice a căror natură morală este discutabilă
3. Manipulări
genetice care duc la alterarea ADN-ului
4. Consumul sau
traficul de droguri
5. Injustiția
socială care duce la sărăcie
6. Avortul
7. Pedofilia
Acestea nu înlocuiesc
vechea listă, ci se adaugă acesteia ca «noi forme ale păcatului social».
Sunt cateva aspecte
preluate de pe internet.
Ei bine unii aflati pe
pozitiile in care i-a surprins revolutia, dar nu toti au avut de ales... Aceia
care au refuzat tentatiilor au avut enorm de suferit, sunt poate martirii cei
mai noi ai poporului roman, altii si-au valorificat mai mult sau mai putin scump
pozitia de atunci. Cei care nu traiesc regeste ca oameni de afaceri,
politicieni, VIP uri etc. sunt ca generalii sfrijiti pentru care stelele sunt
prea grele pe umerii flescaiti, care stau un hainele lor de parada ridicole pe
ei in statiile RATB, batjocoriti de derbedei de diferite nuante ale pielii care ii asteapta sa se urce in aglomeratie ca
sa vada daca au ceva din pensie la ei. Asta cand se duc in zile care trebuiau
sa fie de sarbatoare si fala nationala la o portie de onor dat in scarba de
imbuibatii momentului si un modest chiohan din bugetul etern de
austeritate...Armata a devenit ce e poate si datotita compromisurilor lor
nevinovate cu tot felul de actuali latifundiari...pe pamantul fostelor mari
unitati...
Biblia, Islamul,
Iudaismul, Budismul, marile religii au rezistat pentru ca au adunat sub aripa
lor protectoare multi oameni integri, inregimentati, terorizati de sacrificiul
facerii de bine, bine care in timp a devenit rau ca in cazul inchizitiei. Dar
putini au acceptat sa vorbeasca de lupta cu raul din ei si din afara lor, unii
din ei cazuti in ghearele satanei dar privit ca intreg oastea aceasta a fost
indestructibila.
Poate marile
compromisuri si scandaluri impuse de evolutia pacatului au erodat enorm
armurile care protejau gloata de dezumanizare... Cine a luat locul domnului
Buzatu, profesori macinati de lumea de carton a gloriei politicianiste,
coruptii care distrug pe cei cu har pentru loaze cu bani…jocurile in care
punctele se iau pe cati indivizi virtuali acum la varsta copilariei si adolescentei,
ii omoara... dar sutele de ore pierdute acolo, creaza idea gresita de confort,
ca trebuie ca totul sa se declanseze virtual, cu cat mai putin efort, pentru
cel fizic avertizingul ofera piscinele, salile de fitness aparate, dar pentru
creierul subdezvoltat si dezumanizat…
La scoala bietii
profesori sunt fericiti daca vad o tema
copiata de pe internet. Un bacalaureat
impus de marii hoti care au distrus o tara ca sa aiba ei ce vor, a
aratat nivelul subuman al tineretului educat in 20 de ani de tranzitie.
Sunt multe de discutat.
Important e ca mai sunt cativa ani si omenirea asta devenita un turn Babel cand
in locul iadului creat prin haosul creat in vidul din creierul majoritatii
avide de un lux virtual sau de carton ar putea fi un rai in care fiecare sa
aiba patratica lui de soarta buna, sa faca ce e dator pentru societate conform
harului si a educatiei obtinute prin contactul cu teroristi ca domnul profesor
Buzatu, ei bine peste cativa ani vine civilizatia postumana. Noi romanii am
vazut ce se poate cladi prin distrugere, minciuna si negare pe plan material si
prin minciuna, nesimtire si impostura pe plan spiritual. Avem avantajul, noi
romanii ca ne putem da seama mai usor ce va fi in urmatoarea era…
Poate civiliztia post
umana va insemna necesitatea pentru cei care isi vor permite sa fie la varf sa
aiba adaposturi contra dezastrelor naturale si instalatii de aer respirabil…
Marele pacat este insa
pentru imensul tezaur ceat de oamenii cinstiti si cu har care au avut
modelatori cinstiti si cu har. Cum arata Renasterea daca maestrii lui Leonardo
da Vinci, Rafael sau Michelangelo luau spaga de la parintii unor nevolnici,
reviste mizerabile ii promovau pe acei mizerabili iar talentul unor asemenea
titani se irosea in alcool, si ce alte vicii erau pe atunci…
Societatea condusa de
hoti si incompetenti ajunge mai repede de 2030 in epoca postumana…Degradarea
morala e una dar incompetenta si zeul ban distrug suportul, viata. Va urma
poate civilizatia post viata??!! Din pamant venim, in pamant ne intoarcem, au
constatat inteleptii de cand s-au ridicat din restul gloatei si au luminat,
calauzit si creat lumea antropica.
O definitie pe internet:
Factorul antropic reprezintă totalitatea acțiunilor omului în raport cu natura,
precum și urmările acestora asupra reliefului, condițiilor naturale, vegetației
și faunei. De cele mai multe ori, acesta este un factor negativ.
Aparitia epocii postumane e de fapt constatarea
faptului ca zeul ban impreuna cu lenea si incompetenta urmasilor nedemni ai
fostului zeu om duc la suprematia nociva a inumanului... omul devine ceva
neomenesc... telefonia mobila, moda si arta fara principii morale, lipsa
cenzurii in sensul filtrarii educatiei si comunicarii, advertisingul violent si
abundent, izolarea in confortul erei digitale si ce o mai fi stiut si nestiut,
voit sau nevoit... Poate acum, in prag de era posrumana ar trebui sa analizam
ce au rostit milioane de crestini din vremuri imemorabile:
Tatal nostru
Care esti in ceruri
Sfinteasca-se numele Tau
Vie imparatia Ta
Faca-se voia Ta
Precum in cer asa si pre
Pamant
Painea noastra cea de
toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua
gresalele noastre
Precum si noi iertam
gresitilor nostri
Si nu ne duce pre noi in
ispita
Ci ne izbaveste de cel
rau
Ca a Ta este imparatia
Puterea si Slava
In numele Tatalui
Al Fiului
Al Sfantului Duh
Amin.
Vorbele nu mai au rost,
ratiunea colectiva...da...
CE avem?
Parjol, natura
dezlantuita, anormalitate, carton, minciuna, hotie, preacurvie……
