Mancare pe viteze

Asa cum le-au trebuit 30 de ani ca sa afle ca se merge cu «nasu» si de aia CFR e pe butuci cu toate SA urile de la Traian mostenire, tot asa au trecut ani ca sa se observe, sa vedem daca se si confirma cine oare, cine oare, ca in afara cui trebuie in rest prostimea unita mananca precum zicea Marin Preda:

Unu’ se duce la doctor si ii zice ca vrea sa aiba scaunul normal : mananc fasole, fac fasole, mananc varza fac varza etc. Doctorul plictisit: Si pana la urma ce vrei ? Sa fac normal ! Atunci mananca ca… at !

Iata ca dupa salam cu soia si tot ce am urat atata ni se da democratic la preturi enorme exact ce recomanda doctorul comunist al marelui autor al Delirului. Asa sa ii ajute Dumnezeu pe toti care fac ce fac sa traim „bine”, pentru cine ne vrea raul!

Apropo, ce or manca sutele de mii de nomazi pe care fitele ii gonesc de acasa ca tamaia pe draci de facaturile astea de zile libere si punti si poduri..., de la intreprinzatorii care sunt de fapt azi economia romaneasca.

Hai Bulgaria daca ai muschii tari arata adevarul si de ce se mananca pe viteze si smecherii in uneala asta! Haide nasti!

Din Intelepciunea Copiilor

Am reprimit pe internet aceste minunate perle care arata cat de minunat e sufletul omului inca nepangarit de mizeriile vietii:

"Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor fara sa fie imbalsamati, pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei" - Sabina Dallu, 12 ani

"In religia noastra oamenii care au murit se ingroapa in pamant pentru ca asa este bine, sa punem la loc ceva de unde l-am luat." - Felix Roncea, 12 ani

"Picatura este bombata, mai ales lacrima si sudoarea, pentru ca ele sunt pline de sentimente." - Ana Maria Pop, 14 ani

"Inima bate, bate pana se stinge, ca inima e ca lumanarea si daca tu crezi in Dumnezeu, El ti-o aprinde din nou in cer." - Claudia Draghia, 9 ani

"Ca sa ne iubim semenii trebuie sa ne antrenam la nevorbit vorbe urate." - Arcadie Martin, 8 ani

"La usa inimii cuiva nu trebuie nici sa ciocanesti, nici sa navalesti, nici sa te rogi, ci trebuie doar sa canti." - Florentina Stoian, 11 ani

"Cand il ai pe Dumnezeu in suflet, toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude." - Catalina Opaina, 14 ani

"Umorul este vitamina de luat la viata grea. " - Raluca Barbulescu, 14 ani

"Se spune despre artisti ca umbla cu capul in nori, ca artistul vrea mereu sa-l vada pe Dumnezeu." - Irina Moscu, 12 ani

"Omul este o adevarata fabrica de dorinte pentru ca se naste cu dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic." -Matei Filimon, 14 ani

"In bisericile ortodoxe, sfintii sunt slabi, alungiti la fata si la corp, pentru ca asa arata cei care sunt buni la suflet, ca lor le-a ramas in corp doar sufletul, au ajuns numai piele si suflet."- Tudor Matache, 12 ani

"E bine ca atunci cand esti elev sa inveti poezii, pentru ca asa cum depun oamenii bani in banca, pentru mai tarziu, trebuie sa aduni poezii in scoala, ca sa ai poezie cand te faci mare." - Ana Matei, 12 ani

"Nu-si traiesc viata, spun unii despre calugari, deoarece li se pare gresit cum calugarii prea si-au lipit viata de suflet si nu si-au lipit-o de trup, cum fac alti oameni" - Paul Paun, 12 ani

"Numai cel ce aude cu sufletul se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor. " - Nicoleta Stefan, 14 ani

"Muzica te curata de urat, dar numai daca o folosesti ca sapunul, adica toata viata, nu asa, din cand in cand." - Irina Raducanu

"Diferenta dintre mama, tata si Dumnezeu e ca mama si tata pot crea oameni, dar nu plante si animale si e imposibil ca ei sa faca o mare." - Roxana Chis, 10 ani

"Sfintii invata la o scoala din cer, ca ei locuiesc pe pamant dar ingerii le aduc din cer lectii in fiecare zi, sa le faca acasa" - Leon Alexandru Gutu, 8 ani

"Dumnezeu ii iubeste pe cei necredinciosi, dar ii iubeste cu suferinta" - Ion Martin, 10 ani

"Albinele de aia ne dau noua toata ceara lor, ca au vazut ce facem noi cu ea, ca facem lumanari pentru Dumnezeu, si atunci albinele nu o mai pastreaza pentru ele." - Pavel Martin, 8 ani

"Daca ar aparea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos l-as intreba daca ma poate duce la Mama Lui, ca eu vreau sa o intreb pe Maica Domnului cum este sa ai un copil-Dumnezeu. " - Alina Andreea Zane, 8 ani

"Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu" - Ana Maria Badea, 12 ani

Din tara Soarelui Rasare

24 aprilie 2018

Scurt tratat de mocangeala

Era in lumea antica o cetate, Troia pe care niste VIP-uri ale epocii ramase in folclor si opere stiintifice si literare nu au reusit sa o cucereasca doua cincinale si ceva. Exact ca in romanele cu mafioti de mult mai tarziu, a fost vorba de o femeie Elena nume care va dauna grav Romaniei cum alti VIP de nimic arata azi mai ales la talk show-uri si in presa de scandal dar elenele isi fac treaba si se cara pe unde pot. Grecii cu coada intre picioare au avut un viitor expert in strategie care a poruncit la sclavi sa faca un cal din lemn falos, frumos, demn de viitorul Fat Frumos, pe care l-a lasat pe o plaje unde azi turisti din toata lumea ingrasa turismul stra-stra urmasilor aluia cu calu’. Nu chiar ai lui ca el a fugit repede la grecoaica lui care il astepta plina de iubire si credinciosa dar si geloasa... Deci burdusit cu soldati greci negri in ceru’ gurii si cu roti (Doamne grecii astia le-au pregatit pe toate de mii de ani ca sa le vina turisti de pretutindeni) calu mocangeala a fost repede bagat in cetate si fiind cam ‘nalt viitorii invinsi care au luat decizia inca invingatori ca in istoria viitoare a lumii atatia dar amagiti cu aur, arginti, apa de foc, margele, dolari, rollex-uri conturi grase etc. au spart si poarta care rezistase atatia ani aparand aparatorii libertatii ei. Si asa beti de fericire si poate chiar beti pe bune, cu calu’ in cetatea cu poarta distrusa troienii au furat-o urat de tot. De atata vreme scurgandu-se atatea 24 aprilie pe vechi, pe nou etc., ziua cand a fost se spune marea pacaleala antica, oamenii nu au invatat ca mocangeala dauneaza grav libertatii. Caii troieni s-au transformat in generali, politicieni, tradatori si atatea mizerii umane dar mai nou adaptata postuman fiindca mocangeala vine mai nou pe internet si cu forma de virusi letali sau furaciosi de intimitati virtuale. Asa sa le ajute Dumnezeu la toti amatorii de mocangeala dar si mocangitorilor. Perfect dar atunci cine mai ramane neblestemat in lumea capitalismului jungla de azi ?! Ca munca e pentru masini si aparate nu pentru supertehnologizatul om de azi!

23 aprilie 2018

Exista in tot si toate ceva sublim, eroic, demn de admiratie si respect. Comunicareala asta postumana, desantata, eroii de caron bagati pe gat de o media fara Dumnezeu intineaza azi ce era minunat alta data. Ar fi necesar un panteon, un ceva unde cu sita timpului si pe principiul selectiei pe principiul ramanerii doar prin ce au lasat in urma, fara trunchieri si falsificari de istorii si adevar sa ne ramana in suflete si minte numai cei ce  merita.

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta a urcat in ierarhia militara, a invins un balaur care teroriza lumea de atunci si a murit in chinuri pentru credinta sa crestina. Multi au primit la botez acest nume care obliga si onoreaza.

La multi Ani !

Succes tuturor in pastrarea onoarei de a fi primit de la cei care v-au crestinat si botezat cu acest nume, sanatate si biruinata !

22 aprilie 2018

Ziua pamantului

21 aprilie 2018

Azi, cu secole in urma a rasarit cea mai mare stea a spiritului omenesc. Cu toata tehnicaraia de acum neegalata e lumina ei. Doar oltenii reusesc la noi sa faca din ziua nasterii englezului minunat, un fantastic festival global in sens pozitiv, din 1994 aratand ca nu degeaba unul de al lor, Marin Sorescu a calcat la vremuri noi, original, national pe urmele genialului inaintas. Ca si Festivalul Lalelelor la Pitesti se vede ca totusi Romania nu a murit de tot dar asta nu inseamna ca nu e ceva putred in... Romania, care cu tot centenarul penduleaza pe un fir de ata intre a (mai) fi sau a nu (mai) fi!

Si o amintire din liceu, doamna Gavenea profesoara de limba engleza la Liceul Spiru C. Haret Tulcea a tinut locul celui care ne-a dat o profunda invatatura in ce priveste limba care a devenit continuu absolut necesara unui intelectual postuman. Prima intrebare adresata clasei: Cum se scrie numele marelui Will. O mana ridicata, colegul nostru care de curand a omagiat personalitatea tatalui sau  istoric si fost profesor al nostru. A scris corect: Shakespeare. Nu voi uita niciodata!

Handicap

Una din ultimele achiziții la problemele de sănătate ale mele e și ceva de natura reumatismala. Normal ca e o supărare.  Insa mi-am amintit ca prin clasele primare am studiat și eu pianul cu o ruda mai de departe, doamna Penca Nedef. Nu prea le am eu cu muzica dar am ajuns totuși sa cant la patru mâini cu profesoara mea, evident lucrări mai ușoare.

Ce mi-a revenit în minte e fizionomia ei, femeie foarte în vârsta, foarte grasa, care abia ajungea după ce ne servea cu dulceața sau alte dulciuri pe mine și pe cine venea cu mine la lecție  la scăunelul din fata marelui instrument.

Se așeza greoi, oftând  ridica cu greu capacul iar în momentul când apăreau clapele toată acea ființa devenea alta. Mâinile acelea contorsionate de boala, începeau sa joace sprințar pe clape, fata i se lumina și toată casa era cuprinsa de vraja măiestriei sale.

La Tulcea am mai avut șansa sa cunosc tot în calitate de profesor un astfel de artist, domnul profesor Eugen Bratfanof, harul sau plutea în sala de clasa. Se simțea alături de zgomotul focului din Godin iarna și forfota de pe caprele speciale din lemn pe care călăream fiecare cu planșeta pe care era foaia de desen, caietul sau plastilina sau lutul...Spre vara era forfota din cartierul în care era școala ridicata de marele spion Moruzov. Cel care a avut ca iubita pe fiica fratelui sau. Spioana și ea, a murit din câte am auzit la cutremurul din 1977. Dar școala era un mare motiv de iertare a păcatelor acelui om.

Erau idioți mari și pe vremea aceea o cretina în funcție de decizie i-a refuzat acordarea definitivatului în învățământ profesorului meu. Poate ca asa a fost mai bine, decât sa piardă timpul cu multe loaze, a putut sa creeze mai mult, dar evident cerbicia idioatei l-a costat mult pe sensibilul artist…

Amintirea clipelor de vraja din fata pianului la care evolua bătrâna reumatica mi-a deschis speranța ca încă sunt la început  Toate vin parca după un program din hardul din noi, programat de ceva, indiferent cum se numește dar care adeverește una din singurele constatări ale tuturor generațiilor care au hălăduit pe planeta asta, exista un Dumnezeu.

Ca oamenii sunt diferiți e tot din program, de aceea El poarta un nume diferit. In esența programului, e răsplata pentru bine și rău care poate dura preț de mai multe generații  e scurtul drum al fiecăruia de la apariție la neființa. Nu cât durează drumul contează ci cum se desfășoară  cât de grea e conștiința care nu se știe ce se întâmpla cu ea, ca material nimeni nu ia nimic cu el. Mai erau unii care își umpleau groapa imensa cu sclavi, cai, aur, dar pana la urma jefuitorii după sute de ani luau totul și mai și distrugeau tot edificiul. De multe ori aparenta figura impunătoare a unor indivizi fără har și inteligenta devine ulterior handicap pentru urmașii lor. Câți nu au fost în prim planul lumii și au rămas pete mizere pe fresca nepictata a istoriei omenirii, erau de fapt, timpul o arata niște handicapați ca atâția de azi...

La Tulcea când stăteam la casa am avut o chiriașa Filipescu Claudia, fosta profesoara de limba rusa. Atâta m-a îmbiat sa învăț aceasta limba dar eu m-am mulțumit cu minunatele ei povesti al căror farmec era dat de accentul ei specific de vorbitoare de rusa. Mormântul ei cu o poza în care sta parca încolăcita lângă fostul soț, un bărbat frumos,  cu mustața,  mort de tânăr și căruia i-a rămas credincioasa fără sa se recăsătorească  e prin acea poza care parca e montata acuma, un ceva palpabil ca a existat. Venea la mine zicând cu emoție „Bau !!” și Bau i-a rămas numele pana în 1969 când a murit. Au venit niște rude, au luat ce avea pe acolo. Căsuța  fosta prăvălie în vremile de aur ale alor mei de la Tulcea s-a umplut de păianjeni și darapanis, a venit demolarea, a dispărut și ea dar poza aceea e asa de clara și pătrunde în amintirile mele cu ascuțișul unei lame de bărbierit...

Supărarea ca nu am ascultat de povața ei a fost în Altai-Rusia unde o imensa piața era plina numai cu plante medicinale, acolo aerul e și el medicament...Sa umbli ca surdo-mutul când ai vrea sa afli cât mai multe e un mare handicap, și ramai într-un fel handicapat....ca nu ai avut bagajul lingvistic necesar sa explorezi acea lume în care nu vei mai ajunge niciodată....

Mai era imensa biblioteca de lângă Ambasada Rusiei care conținea traduceri din toate domeniile, ei au avut o politica fantastica de  traducere a unui număr imens de lucrări din toată lumea în limba lor.

Poate am avut și o mica satisfacție totuși la Conferința din Rusia dedicata catinei albe: am avut pentru prezentarea mea o tânăra și foarte frumoasa traducătoare tipic slava, care la fiecare fraza în limba engleza îmi urma cu traducerea în limba rusa, ceea ce îmi dădea o mare satisfacție. Diletantul are marele avantaj de a gusta plăcerea a ceea ce consacratul, având parte de acel ceva permanent poate chiar e agasat de acel ceva...poate de aceea diletanții au făcut poate la fel de multe ca și consacrații în toate domeniile vieții fiind mănați mai putin de zeul Ban și mai mult de pasiune.  Chiar dacă în copilărie am lenevit, iată ca mai adaugăm o limba de mare circulație la cele în care au fost traduse lucrările mele: chineza, engleza, germana, franceza, spaniola și dacă engleza ma avea ca translator, restul dovedesc ca ceea ce am conceput nu e de lepădat dacă se considera utila traducerea în aceste limbi de mare întindere geografica...

Încep și eu sa uit de reumatism și sa fiu demn de profesorii mei, pentru ca slab e elevul care nu își întrece maestrul, spunea Leonardo Da Vinci, dacă nu ca meserie măcar ca putere de a învinge greutățile vieții...zic eu...

Viitor in prezent

Viitorul a inceput ieri frumos a scris cine a scris. Ion Hobana cred. Dar parca pufaitoarea aia din gara veche de la Tulcea era mai minunata. Era, ca in aburul acela cand vatalucii se mai rareau vedeam in zare la sosire si la pecare chipuri dragi care imi faceau cu mana, stateam rasfatat si comod alaturi de aceleasi chipuri daca plecam impreuna. Nimic nu e fara hibe in lumea asta chiar si viitorul...

Brebu

Doinafotografiaza si o fascineaza Brebu

Curte Domneasca sau manastire. Ctitorii sunt in incinta, bijuteria e bine conservata. Imi explica o maica faptul ca a fost aici o manastire cu chilii de lemn. Azi in marasmul economic postuman oamenii supravietuiesc lucrandu-l cu maiestrie. Faza de acum e de trecere de la statutul de muzeu la cel de manastire urmand a se cladi, din lemn chilii. Pictura refacuta prin anii 70 trebuie si ea restaurata. Este nevoie de bani, deocamdata un om serios ajusta un pom in incinta. Maicuta venita sa il plateasca a fost norocul meu pentru a patrunde in lacasul de cult, in raceala dintre ziduri, sub ochii ctitorilor si marimilor de pe pereti. Imprejurimi minunate aflate sub vraja revenirii la putere a primaverii. Puterea naturii e cea adevarata, restul ca si ctitorii totul este efemer... Natura frumos si cu grija ajutata de edili creaza ceva minunat la fel ca si aspectul de inca necalcat inca de picioarele, rotile si nesimtirea din lumea postumana de azi. Minunat!

Revista Magazin 10 ianuarie 2019

Comparatie

Era o vorba cu care am crescut:

De la comunisti invatam cutezanta.

Da, azi se vede unde au ajuns cu tupeu si nesimtire unii, nu multi cu familiile lor cu tot !

De la japonezi invatam simplitatea si arta de a trai viata fara balast!

Invierea Domnului

Invierea (fragmente)

de MIHAI EMINESCU

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,

Si-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,

In palcuri sunatoare de plansete duioase

A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg.

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala

Si negrul intuneric se sperie de soapte…

Douasprezece pasuri rasuna…miez de noapte

Deodata-n negre ziduri lumina da navala

Un clocot lung de glasuri viu de bucurie…

Colo-n altar se uita si preoti si popor,

Cum din mormant rasare Hristos invingator,

Iar inimile noastre s-unesc in armonie:

Cantari si laude-naltam

Noi, Tie, Unuia,

Primindu-L cu psalme si ramuri,

Plecati-va, neamuri,

Cantand Aleluia!

Hristos au inviat din morti,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte calcand-o,

Lumina ducand-o

Celor din morminte.

(din ziarul Lumina de vineri 13 aprilie 2012)

Invierea 2018

de Proorocu A. Angel

Haide Doamne, ne ajuta

Sa nu fim ca o cornuta.

Sa fim iara iar si noi

Altceva decat gunoi.

Da-ne Doamne iarasi Viata

Nu ne mai lasa ca fleata.

Sa nu mai fim cum e acuma

Inghitim ce da nebuna !

Lumea asta rasucita

Scrantita, rostogolita.

Pune banu doar la mort

Si la hoti sa fie ort !

Sa traim in omenie,

In a noastra Romanie !

Nu clocita de snapani

Ci asa cum am avut-o

Cu trai demn si fara ura,

Dezbinare, non-cultura.

Sa primim acum Lumina

Sa lucesca dalba luna !

Preotii sa curateasca

Nu sa se imbogateasca.

Da-ne Doamne iar Lumina

Nu ne ingloda in tina,

Fara arme si razboi,

Sa fim noi asa ca noi.

Lumineaza Doamne tara

Si goneste d-aici fiara !

Bucuresti 6 aprilie 2018

Vinerea mare ortodoxa in acest an “centemar”

MB Învierea este, după cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă.

E ziua în care se naşte speranţa, iubirea şi gândul bun.

Paste fericit !

BM Hristos a inviat !!

Sarbatori pascale binecuvantate alaturi de sotie si copii !!!

Crucea rosie unde e

Doamne cum Ii rabzi!

E ziua Mondiala a Sanatatii!

Slogan “Health for all!”

+

Si ce sume consuma birocratii astia alaturi de altii, si altii si altii. Fara jigodiile astea nationale, continentale, mondiale care serbeaza de ii ia batu, noroc ca avem inca sansa sa existe, Doamne, oameni medici cu har, cu suflet si constiinta! De aceea suntem, daca avem sansa sa ii intalnim cu un dram de sanatate dar doar "pentru toti" care avem parte de ei nu de javre si mecanisme malefice de facut bani din orice chiar din viata oamenilor!

Cosmar de primavara

Solutie romaneasca la situatia hidrologica de avarie de acum, caracteristica tranzitiei sub hotia emanatilor, democratilor etc. etc.

Doinafotografiaza puritatea

Florile aduc omagiul lor Floriilor

Primavara

Doinafotografiaza primavara de Florii ziua cand au inflorit corcodusii