Florii la Manastirea Casin

Am fost azi martorul unei adevarate minuni. Nu e minune, e de fapt coincidenta. Chiar azi dimineata in Bucurestiul acesta atat de poluat au erupt mugurii lemnoaselor, cu precadere la corcodusi. Florile aparute sunt un pic mai anemice decat de obicei dar chiar azi au iesit din solzii chitinosi ce-i apara aproape de inflorit. Verdele crud al frunzisoarelor alaturi de albul timid al florilor: e primavara. Sunt Floriile!

Matisorii salciilor sunt si ei firavi, frunzele abia au dat. Manastirea Casin de dimineata era plina. E una din putinele care au pe pereti tematica ortodoxa infatisata in mozaic. Mozaic mai vechi, mai nou si suprafete pe care cimentul dungat inca mai persista. E ca tara asta a noastra! Pe acest fundal amestecat slujba de Florii e parca aceeasi, preotii sunt altii, eu sunt altul dupa aproape 40 de ani de cand leg Pastele de acest asezamat bisericesc. Eram student avid sa iau lumina la Inviere dar si din lacasul de invatamant agricol din preajma. Am alternat in ultima vreme prezenta aici cu slujbele de la bisericuta din campus, am trait istoria si zbantuiala anului 1989 angajat la Academia de Stiinte Agricile si Silvice aflata tot in zona. Am avut de la acest perimetru in care pot include Herastraul unde tatal meu a lucrat ca student brigadier la amenajarea pentru serbarea anului tineretului din anii 50. Sunt si anii cand cu copii mei ne bucuram de aer si soare in parc sau in gradina botanica a IANB, acum Universitate. Am avut si am aici daca nu mai exista casa demolata de la Tulcea o casa pentru suflet, profesori ai mei si altii pe care i-am cunoscut in acesti ani m-au apreciat in timp cu titlul de doctor in stiinte agronomice, 5 ani am predat un curs facultativ. Toata aceasta poveste a mea de aproape 40 de ani am avut-o azi in minte, in suflet cand trupul meu iesea din lacas, eram plin de smerenie, mandrie si bucurie in soarele care acompania minunat baletul florilor si frunzisoarelor timide care erupeau asa cum le e menirea.

Intrat deci in imensa biserica plina de lume pe o ploaie serioasa, am iesit luminat de un soare minunat. Se spune ca asa va fi de Pasti! Poate si oamenii vor face ce trebuie, ce e normal. Am trait in arealul dominat de cupolele mandre ale Manastirii Casin momente de vis si implinire. O minune pentru mine, pierzator al habitatului meu tulcean care am descoperit azi de Florii in 2018 ca am motive sa consider o bucata buna din Bucuresti ca fiind un loc legat de atatea momente frumoase din viata mea.