Doinafotografiaza o pisica

dr. Dumitru Constantin Dulcan

https://www.youtube.com/watch?v=xzSdsEhZAhU

Vindecarea orbului din naștere

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA PUNCTE DE VEDERE

Nevinovatul nostru Dumnezeu. Așezat până azi în boxa acuzațiilor de auto-impușii martori ai acuzării unei vini închipuite. A făcut totul pentru ca orbii să vadă, muții să rostească adevărul, șchiopii să alerge și păcătoșii să fie limpeziți în viețile lor. Semnul deplin al prezenței Împărăției lui Dumnezeu încă din fruntariile lumii acesteia.

Isus scapă cu greu de lovirea cu pietre a celor din Templu. Le spusese iudeilor din curțile Casei Tatălui Său că este viu „mai înainte de Avraam” (Ioan 8, 58). Dintâi le spusese, cu subiect și predicat: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). Și asta după ce lăsase neucisă o femeie ce fusese prinsă în adulter. Refuzând judecarea ei (Ioan 8, 1-11). Cobora, de-acum, de pe Muntele Măslinilor. Acolo de unde aveau să-L poarte spre Patimă și Moarte aceeași strașnici judecători dispuși să lovească și să ucidă în numele unui Dumnezeu ce nu-L cunoșteau. Și Care, arătându-Se dinaintea lor, nu l-au recunoscut. Boală grea orbirea din idolatrie și ideologie. Un soi de „idoideocriză”. Pandemică la vremea de azi. Le spusese, la fel de tranșant, probabil pe același drum ce-l va petrece ca prizonier al miliției de la Templu la vremea Pătimirii: „Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Tocmai neascultarea de cuvântul Său îi face neînțelegători de sens pe mai marii teologiei vremii. Risc permanent pentru oricine încearcă să se dea drept robul liber al lui Hristos, dar Îi folosește cuvintele ca un joker la jocul de cărți al intereselor penibile prin care poate fi manipulată comunitatea ori societatea. Nu e simplu să asculți de El. Pare joacă. Lipitură de idei. Dar nu e deloc așa. Și cine trădează viețuirea în Hristos Dumnezeu o simte pe propria veșnicie. E fericit fără motiv și simte asta drept o corvoadă de nedus.

Iisus scapă cu greu de uciderea cu pietre. Reacția prostiei dinaintea Iubirii e mereu aceeași. Regulă sieși, prostia refuză adevărul. Așa și acum. Ieșind din înconjurarea potrivnicilor, Domnul se ferește și iese din Templu (Ioan 8, 59). Aici e cheia Evangheliei cu orbul din naștere vindecat în zi de Sabat. Atacat cu pietre Domnul iubește în continuare omul aflat în neputințe. Iese din odihnă și ritual. Ucenicii Săi par a fi virusați de criticismul celor din templu. Văd orbul și se comportă ca niște bârfitori în piață: „Cine a greșit, acesta ori părinții lui?” (Ioan 9, 2). Cine crește un copil cu dizabilități știe bine ce zic (mă rog, scriu). Mereu bârfitorii și de n-o zic din cuvinte rostesc din priviri de superioritate, de milă indusă de context – uneori doar de text de lege omenească, nu – aceeași propoziție sacrosanctă între clișee. Hristos Dumnezeu, deja condamnatul la moarte de legislatorii religioși ai vremii, oferă însă alternativa a treia, care nu exista deloc în mentalitatea timpului: „Nici el nu a păcătuit și nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu” (Ioan 9, 3). Domnul vrea să lucreze „până când este ziuă”, că vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze. Și reiterează ceea ce spusese celor din templu: „Atât timp cât sunt în lume, Lumină lumii sunt” (Ioan 9, 5). De aceea este de nevindecat o lume în care Dumnezeu nu este prezent. Se aprinde în ea întunericul, ura, frica, bezna uneltirii întru uciderea cu pietre a aproapelui.

Iisus scapă de pietrele ideologilor și face din scuipat și tină medicament. Nu mă feresc să o zic. E vizibil că cea mai de jos dintre umorile din logica umană devine medicament căci vine de la Dumnezeu Însuși. Așa cum tina era praful drumului, din care nu rodea nimic. Amestecată cu tot ce însemna impur în ochii purilor din curțile Templului. Unge ochii orbului. Și-l trimite la scăldătoarea Siloamului – ce se tâlcuiește Trimis. Fântână construită în timp pentru a întâmpina pe Mesia, de ar fi avut sete. Și noi înțelegem că nu la voia întâmplării, în așteptarea Cincizecimii Bisericii, avem de trei săptămâni cuvânt despre fântână, apă, întâlnire dintre Dumnezeu și omul nebăgat în seamă: Vitezda, Sihar – femeia samarineană și Siloam. Trei vindecări. Un paralitic intrat în linia dreaptă a agoniei, un suflet bântuit de drama neiubirii și un orb din naștere. Toate trecute, prin apă, din ordinea morții în aceea a Învierii. Orbul se vindecă. Vecinii săi devin agitați. Îl recunosc, dar nu cunosc cine este Izvorul vindecării. Începe o adevărată anchetă. Pornită de la vecini și continuată de farisei. Ultimii sunt îndoielnici. Îi cheamă chiar părinții la anchetă. Și-i pun dinaintea unei alegeri dificile: fiul vindecat sau oprirea de a intra în sinagogă dacă mărturisesc pe Hristos. Oamenii se tem. Teama lor îi face oarecum să fie în gardă. Nu te joci cu anchetatorii niciunei vremi. Căci aceștia au oricum dreptatea lor. Oamenii scapă spunându-le chiar că fiul lor este în vârstă, deci poate mărturisi. Iar fostul orb – Doamne, cum sună asta de minunat – dă mărturie. Inteligent. El nu știe dacă Hristos este păcătos au ba. Dar știe că el a fost orb. Orbul din tina drumului. Și nu mai este. Ba mai mult. Capătă curaj. Insistenței lor le răspunde cu istețimea evadatului din întuneric: „De ce voiți să auziți iarăși? Nu cumva voiți și voi să vă faceți ucenici ai Lui?” (Ioan 9, 27). Ironia lui e un aviz bun celor cărora cred că a propovădui ori mărturisi pe Hristos înseamnă doar răspunsuri „corecte”. În Duhul Sfânt, unde se construiesc răspunsurile la răutățile lumii, aberațiile trebuie atenționate că au sărit de pe axa logicii lui Dumnezeu. Nu ancheta era importantă în clipele acelea, în ochii Celui ce redase Lumina ochilor. Ci bucuria recuperării unui semen din moarte și întuneric. Aici se vede cum oamenilor religioși care își iau prea în serios obsesiile de puritate li se tocesc empatiile. Domnul Hristos e Lumină. Deci bucurie. Omul-vindecat identifică adâncul de lumină al minunii: „Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit cineva să fi deschis ochii unui orb din naștere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic” (Ioan 9, 30-33). Fariseii refuză adevărul rostit de omul acesta. Se întorc la clișeul din care gustaseră și ucenicii Domnului: „În păcate te-ai născut tot, și tu ne înveți pe noi? Și l-au dat afară” (Ioan 9, 34) Domnul îi încununează însă vindecarea. Îi dă nu doar vederea luminii și lumii. Ci și vederea lui ca Dumnezeu. Îl ajută să tragă cu ochiul peste pragul morții, în Rai. Omul crede în și se închină Celui ce-i redase viața. Căci, în fond, ca și în cazul paraliticului ori femeii samarinene, Domnul nu doar îl așează în ordinea lumii – ofuscate de minune – ci și în logica Învierii. Și-i lasă pe orbii sufletește în legea lor (Ioan 9, 41). Un Dumnezeu Întrupat îndrăgostit de inteligența umană. Refuzând cordialități cu orgolioșii care cred că le știu pe toate.

Iisus scapă. Se ferește de pietre, dar nu de Cruce. În lumina Învierii aceste trei episoade evanghelice se descoperă legate fundamental de Dumnezeirea lui Hristos, Dumnezeu-Omul Întrupat. Întruparea. Locuirea lor printre noi pătimașii, bolnavii, răutăcioșii. Soluția de avarie a iubirii lui Dumnezeu dinaintea urii și încăpățânării omului ce se crede Dumnezeu. Ne cere în fapt să nu ne credem dumnezei ajutându-ne ca, prin credință și făptuire bună, să ajungem ca Dumnezeu după har. Grea ecuație pentru cei care reduc totul la aritmetica lui a avea. În dauna punerii în ecuație lui a fi. De cele mai multe ori cu orice preț. Domnul Iisus Hristos nu evită Crucea, nu se ferește de Pătimire și Moarte pentru că știe că epuizase orice fel de altă metodă de vindecare a inimilor de piatră ce luau grabnic pietre pentru a lovi. Nevinovatul nostru Dumnezeu. Așezat până azi în boxa acuzațiilor de auto-impușii martori ai acuzării unei vini închipuite. A făcut totul pentru ca orbii să vadă, muții să rostească adevărul, șchiopii să alerge și păcătoșii să fie limpeziți în viețile lor. Semnul deplin al prezenței Împărăției lui Dumnezeu încă din fruntariile lumii acesteia.

Iisus scapă de farisei, dar nu de fariseismul celor ce se cred mai presus de El în cugetare. E una din marile lecții ale Evangheliei acesteia. Când Hristos e Lumina, sclipirile tale de inteligență, ca om, sunt schije din luciditatea rațiunii Sale puse în facerea mâinilor Lui. E minunea vindecării din orbirea de sine. Boală grea. Când curtenii se cred Împărat. Și sunt supărați când Acela face bine unui amărât. Cine se poate bucura de orbirea unui om? Dar de moartea unuia? Hristos ne îndeamnă să fim oameni nu hiene. Chiar, cine are așa un suflet mic încât să jubileze la moartea unui om?

 Sursa: tribuna.ro

Sunt cateva personalitati ale teologiei de astazi care pentru mine inseamna oameni cu har. unul dintre acestia este Parintele Necula.

Julius Caesar

Ne tragem clar din romani adica cei care au ajuns la limitele puterii impuse prin oameni de geniu si care au decazut pentru a renaste datorita crestinismului. Au fost si ei ciuca batailor si vasali ai noilor puternici, au furat-o cu libertate, fraterinitate primind mai mult moarte si imbracand din bogatiile lor sarantocii condusi de cel mai mare geniu al lumii asa cum o vedem azi... E clar ca precum ei avem vocatia tradarii si uciderii prin criminalii nulitati ai neamului sau uneltele pretinilor care au stiut ca suntem usor de manipulat si distrus! Un film care imbina istoria cu viata reala dar care ne poate fi si explicatie la de ce nu mai suntem chiar nimic. Adica suntem buni doar de sters cururi si facut munci pe care oamenii demni nu le mai fac. Asta e!

Charles Aznavour

Nascut pe 22 mai

Yesterday when I was young

Devine ieri cu marele sau interpret. Adio Aznavour!

Hier encore, j'avais vingt ans, je caressais le temps

J'ai joué de la vie

Comme on joue de l'amour et je vivais la nuit

Sans compter sur mes jours qui fuyaient dans le temps

J'ai fait tant de projets qui sont restés en l'air

J'ai fondé tant d'espoirs qui se sont envolés

Que je reste perdu, ne sachant où aller

Les yeux cherchant le ciel, mais le cœur mis en terre

Hier encore, j'avais vingt ans, je gaspillais le temps

En croyant l'arrêter

Et pour le retenir, même le devancer

Je n'ai fait que courir et me suis essoufflé

Ignorant le passé, conjuguant au futur

Je précédais de moi toute conversation

Et donnais mon avis que je voulais le bon

Pour critiquer le monde avec désinvolture

Hier encore, j'avais vingt ans mais j'ai perdu mon temps

À faire des folies

Qui me laissent au fond rien de vraiment précis

Que quelques rides au front et la peur de l'ennui

Car mes amours sont mortes avant que d'exister

Mes amis sont partis et ne reviendront pas

Par ma faute j'ai fait le vide autour de moi

Et j'ai gâché ma vie et mes jeunes années

Du meilleur et do pire en jetant le meilleur

J'ai figé mes sourires et j'ai glacé mes pleurs

Où sont-ils à présent?

À présent

Mes vingt ans

Compozitori: Charles Aznavour

Sursa internet

Din deliciile economiei de piata

A venit vama deja, ati vrut libertate, iata ca o aveti si pe lumea asta si...

Muzeul Satului

Nina Cassian

Vine Sartana

Un film din seria western spaghetti. Am trecut noi romanii ca gastele prin apa neintelegand ani de zile cand aveam la tv. capodopere ale genului in sine sau italienesti care cu umorul latin ridiculizau pe bani frumosi genul care a devenit folclor in Americi... din acest gen de filme nu am inteles ca raul trebuie retezat si smuls ca daca il lasi te termina. Acum alta este morala neinteleasa si abil insamantata in tineri. E economie de piata nu mai e ca inainte... deci banul, castigul facil, hotia sunt la rang imparatesc grotesti si asa legea stramba de acum este ca trabe sa hie sfanta pentru fraieri!

Happy birthday

E aniversarea acestui moment tulburator dar si rau prevestitor pentru protagonisti!

sursa imaginilor: internet!

Mintea la baietii adevarati zboara! Uneori a zburat prost! Si noi  avem JFK de Romania avem iepurasi cat codrii Vlasiei in evul mediu, cocotate unele adica pardon catarate la butoane, avem slugi slugarnice dar nu prea e ce a fost acolo la mama lor. Ca sa fie farmec trebuie sa fie ce trebuie, ori noi numai de asta nu avem nevoie. Asa sa ii ajute Dumnezeu pre toti!

Turistul

Actori de exceptie intr-o realizare de exceptie, intr-un decor exceprional! Parerea mea!

Sa nu uiti, Darie!

Blestem romanesc, toata istoria am avut noi, romanii momente de suferinta, jaf, umilinta! In romanul autobiografic Descult marele scriitor roman Zaharia Stancu a descris cheremul tagmei jefuitorilor. In avaritia lor bogatanii nu acceptau la cules de struguri ca amaratii sa le manance din boabele care erau numai ale lor! Botnite ca la animalele periculoase le puneau! Asa sa ii ajute Dumnezeu si pe astia de azi de oriunde ar fi ei!

9 mai 2020

Batalia pentru Ardeni

Un film vechi de pe vremea cand scenele erau turnate pe viu, fara facaturi de doi bani ca acum. Istoria era istorie. Acum se triaza si se scot la vedere doar operele care nu cumva zgarie pe creieri aratand cu cata rautate, cat egoism si ura au fost aruncate milioane de oameni, civili si militari in iadul WWI si WW II! Doamne, ce greseala voita alaturi de jocurile care spala creierii copiilor de la varste foarte mici si inlocuiesc ce ar trebui sa fie acolo cu ideea de a distruge… Film cu mari actori despre o mare batalie a istoriei umanitatii, de pe vremea cand totul pe lume era material nu abur virtual. Evident omul de azi trebuie sa auda zornaindu-i lanturile si zornaitul acum inseamna in media PUBLICITATE… Ingrozitor tribut platit de muritorii de rand azi primadone la ultimul drum care ar vrea sa revada, sa vada ce se facea pe vremuri; se facea nu se scornea… 

Ziua mondiala a rasului!

Am ras in viata mea de mii de lucruri. Cred ca toti care ma cunosc de mic au retinut ca la mintea mea din fiecare etapa a vietii mi-a placut, asa am fost proiectat, sa gasesc motive hazlii, fara sa lezez, cred eu, niciodata demnitatea nimanui. Cu timpul au venit carti, filme, articole care imi trezeau rasul. E drept, curba motivelor cu adevarat demne de rasul meu este intr-o evolutie puternic descendenta. Ca sa razi trebuie sa ai in tine energia, spatiul spiritual, inteligenta, lipsa apasarii unor tragedii personale pe suflet ca sa poti sa razi. Cred ca astazi in lumea asta urata, apasatoare cu figuri de horror in tot si toate cu minti diabolice si cretine, cel mai sanatos ras ar fi dimineata, dupa ce aburii viselor sau trecerii de la somn la veghe sunt dusi sa gasesc o oglinda in care sa ma uit si sa constat ca respir, aud, vad, gandesc, televizorul e inchis. Radioul asisderea, pe strada nu trece nici o masina cu girofar si difuzoare puternice in care sa mi se repete papagaliceste sa stau acasa!

Si privind la mine, in atare conditii sa rad. E drept undeva in sertarasul meu cu amintiri poate voi apela fara voie la ceva care sa ma faca sa rad cu mai mult patos. Cand eram student luam o patura si cartea Soldatul Sweik, intindeam patura undeva pe langa Aleea Trandafirilor, undeva pe malul Lacului Herastrau si cu toate ca voiam sa fiu nevazut si nesimtit de trecatori rabufneam des intr-un ras sanatos. Si acuma cand pasii ma duceau in zona parca aveam ceva in minte care imi isca rasul. Trebuie inteles ca aceasta gaura in tot si toate de acum in viata planetei asteia blestemate sa nu fie niciodata cum trebuie si asa zisa viata asa zis culturala si artistica postmoderna plina in mare masura de excremente si scremete ale unora care au pile, ongeuri banofage, titrati superapreciati, altii superapreciativi pe bani grei care ar putea fi buni la ceva ce trebuie lumii cu adevarat au deci toate cele necesare sa fie acolo in buricul comunitatilor chiar al lumii!!! Nu au pic de har, de talent in arta sau ce o fi asta care o fac, de ras de multe ori dar e o vorba ca de fapt nu e nici de plans!!! Pentru ca rasul ca si plansul sunt extremele trairii umane si timpul a triat pe marii tragedieni, marii oameni cu umor si rar precum Chaplin pe aceia care au avut arta de a te duce de la o extrema la alta! Deocamdata viata ne e asa cum sunt actorii de pe scena in care traim ca de fapt toata lumea e o scena cum a spus marele Will! Problema e ca fiecare are cortina lui care cade la fiecare dupa cum ii e dat, de la natura, dupa viata dusa, dupa pacate, dupa atatea... de la Dumnezeu... De azi o sa incerc treaba cu oglinda. De fapt Mark Twain ar fi spus ca daca un batran se trezeste si nu il doare nimic, nu tuseste, nu are ameteli, greata, inseamna ca a murit! Doamne Fereste! Sa traiti ! Daca aveti putere si cu adevarat de ce sa mai si radeti !

Doinafotografiaza primavara in mai

2 mai

La 2 mai 1864 Alexandru Ioan Cuza dizolva parlamentul vechii structuri si demara reforme care urmau sa aduca Romania cum era ea atunci in rand cu lumea. Conform blestemului pamantului astuia niste mizerabili au vrut tara altfel si acuma nu suntem nici cal nici magar dar eroi sunt toti. Numai cel care a facut ceva pentru tara e nimica. Curat romanesc ! Insa interesant este ca la luarea Dobrogei mele dragi fiecare cutit lung a primit ciosvarta lui de pamant pe care oricine o ducea minunat doar romanii nu. Jean Bart a spus asta nu eu. Luase ceva virus de la invatatorul lui Ion Creanga si n-a scapat de el cu toata marinaria lui si a scris o carte care nu convine azi Europolis. Deci marele Koganiceanu a luat si el o ciosvarta din Dobrogea ca mosie la mal de mare. Acuma a devenit plantatie de pinguini cu toate deliciile aduse de ban sau vagabontie, tara tuturor posibilitatilor ce suntem. Virusu a completat blestemul. Acum plang astia cu bani grei dati pomana la rectificare si scutiti de impozite ca e nica si nimenea pi plaja. Duhul lui Cuza poate care dojeneste pe al lui tradator ca s-a dat cu ciocoii noi si l-a parasit… Asta ne-a fost si este soarta dar Dumnezeu nu Doarme…