Ziua mondiala a rasului!

Am ras in viata mea de mii de lucruri. Cred ca toti care ma cunosc de mic au retinut ca la mintea mea din fiecare etapa a vietii mi-a placut, asa am fost proiectat, sa gasesc motive hazlii, fara sa lezez, cred eu, niciodata demnitatea nimanui. Cu timpul au venit carti, filme, articole care imi trezeau rasul. E drept, curba motivelor cu adevarat demne de rasul meu este intr-o evolutie puternic descendenta. Ca sa razi trebuie sa ai in tine energia, spatiul spiritual, inteligenta, lipsa apasarii unor tragedii personale pe suflet ca sa poti sa razi. Cred ca astazi in lumea asta urata, apasatoare cu figuri de horror in tot si toate cu minti diabolice si cretine, cel mai sanatos ras ar fi dimineata, dupa ce aburii viselor sau trecerii de la somn la veghe sunt dusi sa gasesc o oglinda in care sa ma uit si sa constat ca respir, aud, vad, gandesc, televizorul e inchis. Radioul asisderea, pe strada nu trece nici o masina cu girofar si difuzoare puternice in care sa mi se repete papagaliceste sa stau acasa!

Si privind la mine, in atare conditii sa rad. E drept undeva in sertarasul meu cu amintiri poate voi apela fara voie la ceva care sa ma faca sa rad cu mai mult patos. Cand eram student luam o patura si cartea Soldatul Sweik, intindeam patura undeva pe langa Aleea Trandafirilor, undeva pe malul Lacului Herastrau si cu toate ca voiam sa fiu nevazut si nesimtit de trecatori rabufneam des intr-un ras sanatos. Si acuma cand pasii ma duceau in zona parca aveam ceva in minte care imi isca rasul. Trebuie inteles ca aceasta gaura in tot si toate de acum in viata planetei asteia blestemate sa nu fie niciodata cum trebuie si asa zisa viata asa zis culturala si artistica postmoderna plina in mare masura de excremente si scremete ale unora care au pile, ongeuri banofage, titrati superapreciati, altii superapreciativi pe bani grei care ar putea fi buni la ceva ce trebuie lumii cu adevarat au deci toate cele necesare sa fie acolo in buricul comunitatilor chiar al lumii!!! Nu au pic de har, de talent in arta sau ce o fi asta care o fac, de ras de multe ori dar e o vorba ca de fapt nu e nici de plans!!! Pentru ca rasul ca si plansul sunt extremele trairii umane si timpul a triat pe marii tragedieni, marii oameni cu umor si rar precum Chaplin pe aceia care au avut arta de a te duce de la o extrema la alta! Deocamdata viata ne e asa cum sunt actorii de pe scena in care traim ca de fapt toata lumea e o scena cum a spus marele Will! Problema e ca fiecare are cortina lui care cade la fiecare dupa cum ii e dat, de la natura, dupa viata dusa, dupa pacate, dupa atatea... de la Dumnezeu... De azi o sa incerc treaba cu oglinda. De fapt Mark Twain ar fi spus ca daca un batran se trezeste si nu il doare nimic, nu tuseste, nu are ameteli, greata, inseamna ca a murit! Doamne Fereste! Sa traiti ! Daca aveti putere si cu adevarat de ce sa mai si radeti !