vineri, 29 octombrie 2021

The greatest teapa


Cea mai mare teapa si prima postumana cu tehnicaraia pusa la traba! Cu radiou au mintit popou!

Genial cand te uiti in urma la ei, ingrozitor cand te uiti la noi! Asta e fiecare cu papusarii de care are parte!

De la Wikipedia, enciclopedia liberă:

„Războiul lumilor” este un episod din seria antologică teatru radiofonic american The Mercury Theatre on the Air, regizat și prezentat de actorul și viitorul regizor Orson Welles, ca adaptare a romanului H.G. Wells, Războiul lumilor (1898). Acesta a fost interpretat și difuzat în direct prin rețeaua de radio Columbia Broadcasting System, sub forma unui episod de Halloween duminică, 30 octombrie 1938, la ora 20:00. Episodul a devenit celebru pentru faptul că ar fi provocat panică în rândul publicului, deși dimensiunile acestei panici sunt contestate (întrucât programul a avut relativ puțini ascultători).

Programul de o oră a început cu muzica tematică pentru Mercury Theatre on the Air și cu anunțul că spectacolul serii este o adaptare a Războiului Lumilor. Orson Welles a citit apoi un prolog care s-a bazat îndeaproape pe introducerea romanului lui H.G. Wells, modificată ușor pentru a muta scenariul poveștii în 1939. În următoarele aproximativ douăzeci de minute, transmisia a difuzat o seară tipică a programelor radio, fiind întreruptă de o serie de buletine de știri. Primele câteva știri întrerup muzica „live” și descriu o serie de explozii ciudate observate pe Marte, urmate de un anunț aparent fără legătură despre un obiect neobișnuit observat la o fermă din Grover's Mill, New Jersey. Programul muzical revine pentru scurt timp, dar este repede întrerupt de un raport live din Grover's Mill, unde oficialii poliției și o mulțime de privitori curioși au înconjurat straniul obiect cilindric căzut din cer. Situația ia amploare atunci când din cilindru ies marțieni și atacă populația folosind raze fierbinți. Reporterul de la fața locului descrie – panicat – situația, până când sunetul este întrerupt brusc. Această scenă este urmată de o serie rapidă de actualizări de știri din ce în ce mai alarmante, care detaliază o invazie extraterestră devastatoare ce are loc în întreaga lume și eforturile inutile ale armatei americane de a o opri. Prima parte a spectacolului atinge punctul culminant cu o altă „transmisie live” de pe un acoperiș din Manhattan, în timp ce uriașe mașini de război marțiene eliberează nori de fum otrăvitor în New York. Reporterul descrie cetățeni disperați fugind în timp ce fumul se apropie de locul în care se află, apoi tușește și amuțește, iar programul ia o prima pauză. Pe parcursul celei de-a doua jumătăți a spectacolului, stilul trece la un format mai convențional de teatru radiofonic și urmărește un supraviețuitor (interpretat de Welles) preocupat de consecințele invaziei și de actuala ocupație marțiană a Pământului. Ca și în romanul original, povestea se încheie cu descoperirea că marțienii pot învinși de microbi, nu de oameni.

Emisiunea „Războiul lumilor” a lui Welles a devenit faimoasă pentru că ar fi făcut unii dintre ascultătorii să creadă că invazia marțiană chiar avea loc, datorită formatului „breaking news” utilizat în prima parte a emisiunii. Iluzia realismului a fost promovată deoarece Mercury Theatre on the Air a fost un spectacol susținut fără întreruperi publicitare, iar prima pauză a programului a venit la aproape 30 de minute de la debut. Legenda populară susține că este posibil ca o parte din audiența radio să fi ascultat anterior The Chase and Sanborn Hour cu Edgar Bergen și să fi comutat pe „Războiul lumilor” în timpul unui interludiu muzical, pierzând astfel introducerea ce indica clar faptul că emisiunea era o adaptare de teatru radiofonic. Cu toate acestea, cercetări contemporane sugerează că acest fapt s-a întâmplat doar în cazuri rare.

În zilele de după adaptare, mass-media și-a exprimat revolta. Formatul buletinului de știri al programului a fost descris de unele ziare și personalități publice ca fiind înșelător, ceea ce a dus la un protest împotriva radiodifuzorilor și solicitări de reglementare din partea Comisiei Federale de Comunicații. Cu toate acestea, episodul i-a asigurat lui Welles faima ca dramaturg.


marți, 19 octombrie 2021

Tara esuata, tara tuturor posibilitatilor!

 


Pana acuma toata lumea radea cu gura pana la urechi de perlele amaratilor care incercau ca la ruleta ruseasca sa devina bacalaureati. Si ce ras era. Era, ca aia care am terminat scoala adevarata puteam rade de prostiile debitate de absolventi. Dumnezeu nu doarme! Iata ca acuma niste repetenti unii fosti prin fonctii de te doare capul cu averi de te doare tot capul, vin sa ajunga precum Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, si atati altii acolo sus la butoanele, inainte fraiele tarii... Si ce perle. Televizorul care a mintit popoul este acuma pus sa inlocuiasca emisiuni umoristice ca nu mai are cine sa le scenarizeze si sa le joace, cu audieri de zile si nopti cinic chiar cand pe alte posturi am vazut imagini cu morti, romani morti, ambalati in plastice negre, oare nu contravine noii lupte contra distrugerii planetei dar people first si etichetati care stau prin camere de spitale sau holuri!!! Doamne cum ii rabzi! Si evolutia asta de la perlele amaratilor de mai demult care spuneau prostii despre Greuceanu, Eminescu si altii incet incet inlocuiti cu Esca si iar altii… a ajuns de horror. De horror suntem noi ca avem acesti nemernici platiti cu bani grei si cu linguroaie in miere si raturi scarboase care urla... fara penali… Si le vin miliarde ca sa le dea inapoi la stapani si sa lase culmea tara mai saraca… Mai indatorata... Ca nu e prosti! Asa sa le ajute Dumnezeu ! Doamne unde am ajuns!




vineri, 15 octombrie 2021

De Jacques Prevert

Ca omagiu marelui nostru desemnt Ciolos  

Un beau poème de Jacques Prévert

(Sursa internet)

A peine la journée commencée et… il est déjà six heures du soir.

A peine arrivé le lundi et c’est déjà vendredi

et le mois est déjà fini

et l’année est presque écoulée

et déjà 40, 50 ou 60 ans de nos vies sont passés.

et on se rend compte qu’on a perdu nos parents, des amis.

et on se rend compte qu’il est trop tard pour revenir en arrière .

Alors… Essayons malgré tout, de profiter à fond du temps qui nous reste.

N’arrêtons pas de chercher à avoir des activités qui nous plaisent.

Mettons de la couleur dans notre grisaille.

Sourions aux petites choses de la vie qui mettent du baume dans nos cœurs.

Et malgré tout, il nous faut continuer de profiter avec sérénité de ce temps qui nous reste.

Essayons d’éliminer les « après » …

Je le fais après,

Je dirai après

J’y penserai après

On laisse tout pour plus tard comme si « après » était à nous.

Car ce qu’on ne comprend pas, c’est que :

 

après, le café se refroidit …

après, les priorités changent …

après, le charme est rompu …

après, la santé passe …

après, les enfants grandissent …

après, les parents vieillissent …

après, les promesses sont oubliées …

après, le jour devient la nuit …

après, la vie se termine …

 

Et après c’est souvent trop tard…. Alors… Ne laissons rien pour plus tard…

Car en attendant toujours à plus tard, nous pouvons perdre les meilleurs moments, …

les meilleures expériences,

les meilleurs amis,

la meilleure famille…

Le jour est aujourd’hui…L’instant est maintenant…

 ...................................................................................................................

Ziua abia a început și ... este deja șase seara.

Abia a sosit luni și este deja vineri.  ... și luna s-a terminat deja ... și anul aproape s-a încheiat.

  ... și deja 40, 50 sau 60 de ani din viața noastră au trecut.

  ... și ne dăm seama că ne-am pierdut părinții, prietenii.

  ... și ne dăm seama că este prea târziu să ne întoarcem ...

  Deci ... să încercăm oricum, pentru a profita la maximum de timpul care ne-a mai rămas ...

 Să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac ...

 Să punem ceva culoare în griul nostru ...

  Să zâmbim lucrurilor mici din viață care ne-au pus balsamul în inimă.

 Și, în ciuda tuturor, trebuie să continuăm să profităm cu seninătate de acest timp care ne rămâne.  Să încercăm să eliminăm „după” ...

 O fac după ... Voi spune după ... Mă voi gândi la asta după ...

  Lăsăm totul pentru mai târziu de parcă „după” ar fi fost al nostru.

  Pentru că ceea ce nu înțelegem este că:

 după aceea, cafeaua se răcește ...

 după aceea, prioritățile se schimbă ...

 după aceea, vraja este spartă ...

 după, sănătatea trece ...

 după aceea, copiii cresc ...

 după aceea, părinții îmbătrânesc ...

 după aceea, promisiunile sunt uitate ...

 după aceea, ziua devine noapte ...

 după aceea, viața se termină ...

  Și atunci este adesea prea târziu .... Deci ... să nu lăsăm nimic pentru mai târziu ...

 Pentru că așteptând mereu până mai târziu, putem pierde cele mai bune momente, ...

 cele mai bune experiențe,

 cei mai buni prieteni,

 cea mai buna familie ...

 Ziua este astăzi ... Momentul este acum ...

marți, 28 septembrie 2021

Ziua mondiala a inimii

 




Birocratii, in anul 2000 au gasit ca cei mai multi oameni de pe Pamant mor de inima !!??

Corect: de inima rea ca traiesc in mizerie, ca nu au medicamente, ca nu au bani, ca nu au dreptate, ca sunt nimic pe lume, ca au patroni poltroni, ca vad jeguri ordinare care le rad in nas si le distrug tara si tot ce e al lor...

Nu mai continui ca ma apuca inima! Au existat oameni minunati unul in Africa de Sud a carui opera am vazut-o la Tulcea cu acel coleg de liceu care operat a putut sa fie aproape normal, chirurgi minunati care tin inima in maini, o aranjeaza si o vara la loc!! Toata stima dar de ce acesti oameni trebuie sa faca ce ar trebui sa faca platitii de noi in loc sa faca impreuna cu haita lor de nemernici numai rele, acestia ar trebui sa faca asa incat oamenii sa aiba inima plina de bucurie. Daca doar poate Dumnezeu ii mai Arde la inima dar dupa ce au facut raul ce distruge inimi, nu e deloc bine. Se serbeaza, se pierde timpul si banii cu benere, cuvantari, atatea nimicuri si a trecut si ziua asta... Eu cred ca pe lume de fapt sunt doua feluri de oameni: cu inima si lipsiti de inima. Daca s-ar putea depista cei dintai si ceilalti sa fie exclusi de la toate functiile, indeletnicirile unde se lucreaza din inima cum oare ar arata lumea? Minunat dar asta e realitatea, pana omenirea va afla ca raul din toate ca picatura chinezeasca distruge ireversibil planeta pana atunci, daca va fi acel atunci inima va castiga prima din aceasta zamislire Dumnezeiasca ce este OMUL. Omul cu inima de aur cum zic unii evident! Asa sa le ajute Dumnezeu la fiecare dupa inima lui!

Trei frati patati!?

 

Nu pot sa uit. Eram tare mic dar mama mea plangea la fel ca si oamenii aceia de atunci, altii decat azi cand totul era zguduit de asasinarea charismaticului presedinte american la Dallas. Aici la noi in Romania!!! Politicienii de pretutindeni erau in inima oamenilor. Moartea lor primea lacrimi sincere de la oamenii simpli. La Kennedy de fapt a contribuit si sotia sa. Purtand indoliata copii, baiatul ce avea sa moara si el in accident de avion iar ea sa se apere sub aripa ocrotitoare a unui putred de bogat armator grec… Si nu era decat presa si radioul... La Berlin in 2010 am luat de la un muzeu aproape de Poarta atat de istoriceste importanta o poza. Azi cand la noi este aceasta mizerie pe care nici Kafka nu ar fi putut sa o imagineze, filozofez altfel vazand acesti trei zei. Un tata imbogatit din prohibitie a avut ambitia sa ii faca zei pe fii lui. Dar nu oricum. Cel mare a fost combatant in ww II in marina SUA, a salvat un camarad si a ramas cu groaznice dureri de coloana vertebrala. Culmea este ca cel mai inalt din poza a apucat sa traiasca in fotoliul lui de mare demnitar cel mai mult. Imi amintesc de bancul cu cele trei enigme ale mileniului al doilea: daca a murit Hitler, cine l-a ucis pe JFK si unde a facut liceul Nicolae Ceausescu. Azi este razbunat cu cine e urmasul penalilor bratieni… maiorul Misa un Conte de Monte Cristo modern pe care soarta mi-a dat sa il intalnesc la Clejani gasind mumia in mormantul de sticla platit cu bani grei. Dumnezeu nu Doarme, mormantul a fost aranjat de un preot nepriceput care l-a incercuit cu ciment si l-a fisurat aburind interiorul cum bratienii ne-au aburit pe noi romanii jupanind tara ceva decenii… Avea Misa ca recunostinta de la riga adus banditeste prin piraterie crasa averi nemasurate, palat ca la Viana, de toate… In fine revenind la fratii Kennedi cu dusmanii lor intr-o  tara care zice ca a pasit pe luna dar nu stie cine i-a omorat presedintele basca si pe fratele lui, acela care face o figura simpatica in poza. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi! Ambitia unui tata niste fii maleabili si inzestrati, cu multa carte si principii, unul care trecut cu omenirea razant pe langa un razboi nuclear!! Altul care s-a vrut jutitiar si a murit precum fratele sau dar doar in drum spre Casa Alba. Eu am in minte plansul miilor de romani care nu stiau de improscaturile de noroi cu diva care ii cantase presedintelui „La Multi Ani!” Moarta si ea plina de tranchilizante. Presedintele, care la Berlin imediat dupa calmarea spiritelor spunea ca el e doar insotitorul primei lui Doamne in calatoria europeana ce avea sa fie un mare succes, apare acum ca un monstru un fel de barba albastra care nu ierta nimic dar se uita amanuntul ca era extrem de bolnav, cu permanent tratament si un corset special dar ce conteaza cand nimenii te vor innoroit! Exista o carte imensa publicata si la noi despre asasinarea lui. Nimic. Sotia sub aripa grecului a trait decenii intregi fiul insa a cazut ca un Icar din aer. Ce frumoasa era istoria. Acum i-a luat locul isteria, minciuna, paiatele, nimicnicia. Asa sa le ajute Dumnezeu la cei care au facut si fac atata rau pe Pamant !



marți, 21 septembrie 2021

Un mare roman

 Versuri

În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urmă de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?
La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducïlor?

Vali Sterian 
Dumnezeu sa il Odihneasca in pace!

Bucuresti 562




Era inainte sarbatorit nenea Bucuresti! Sunt cu 500 de ani mai mic decat el! Acuma pe scumpatate, fara medicamente, cu circ de repetenti ce sa ii faci! Asta e. Pe 20 septembrie se aniverseaza un document emis de Vlad Tepes (unde esti, Doamne!) care atesta existenta actualului meu habitat. Am trecut aici ca localnic prin era cainilor comunitari acum a pisicilor suprapopulante. A urmat epoca frantuzita cu sobolani si alte delicii pentru aia care au frica de insecte. Acuma e era comuna in toata Romania a repetentului la butoane si a incaierarii care ne readuce cu gandul la epoca cainilor. Este pacat ca si oamenii in mare parte in afara de 1000 admirati de repetenti traiesc caineste. La Multi Ani Bucuresti! Ce sa mai traiesti?

duminică, 29 august 2021

The best distrus de bestii!

 


Exista karma. Popoarele care pot sa se inghesuie cu miliardele pe suprafetele lor istorice (fara manifestari isterice), in lume fara sa tinda la spatiul vital al altora, poate doar la al metropolei lor, in folosul ei evident sa traiasca de la rai la iad acolo, sa zamisleasca civilizatia lor, guvernele lor, sa traiasca sub asupritorii lor, au niste principii ale lor. Unul este norocul, soarta, Karma, castele… Ei bine toata galeria noastra de idoli cuprinde oameni cu har dobandit, primit de la Dumnezeu dar impanat cu acea sete a saracului de a avea totul. Ajuns ca gaina pe gramada de balegar lucios si sclipicios, inconjurat de javre cu staif, toti cei care ajung cu lingura in borcanul cu miere al geniului cauta sa faca orice ca sa profite. Capitalismul de jungla in care Mowgli e jumulit mai mult sau mai putin grosolan, uneori grobian, ucigator chiar se gaseste in biografia atator genii... Piaf, Presley doar doua exemple. Sa ajungi sa ti se bage in cap ca daca esti negru cu bani ajungi daca vrei sa poti fi alb!! Ce putem face decat sa invatam din prostia lor, sa ne minunam de legenda lor si sa ne bucuram cat traim in lumea asta de harul lor. M.J. este din generatia mea. Intr-o familie cu frati care au acces sus in muzica aceea bazata pe clasamente cladite de innebuniti nu de pile si premii date de fitosi baftosi aflati acolo la cantare si butoane, dar expusi la atatea tentatii... Asa sa ii ajute Dumnezeu pe cei care pentru o paine mai alba ucid bijuteriile creatiei divine pagubind civilizatia umana de atatea posibile noi minunatii. Dar daca lumea e a astora fara suflete, fara nimic repetenti ordinari atunci oare nu e chiar pohta a ce va sa vina...

sâmbătă, 28 august 2021

Un model pentru viata

 


Exista acum in viata mea repere reprezentate de pelicule care sunt ca bornele de pe o sosea. Soseaua cu asemenea borne dar si altele de alta natura fiind existenta mea pre lumea aceasta!!!  O asemenea borna e si Filmul Casablanca. De ce, pentru ca imi este in suflet si minte cu fasait de rola, cu scantei virtuale pe panza ecranului, cu acea suflare nemaintalnita a celor care au platit si stateau incremeniti fara trecut, fara viitor pe scaune cu ochii atintiri la marii actori care conform a ce au gandit niste baieti destepti isi faceau treaba… Lumea trece, ce e minunat ramane uneori mai ales in sufletele noastre… Apoi dispare cu noi in neant!

29 august 1915 - 29 august 2009 a trait Ingrid Bergman


duminică, 22 august 2021

Dar de la Ierusalim

 



Gura pacatosului

Fahrenheit 451 e o carte scrisa de un anume Ray Bradbury care a proorocit ceva ce nici cei mai dusi contemporani ai lui nu ar fi crezut. Cartile, e drept nu au fost arse, au fost prin munca unor colective de „savanti” futurologi, psihiatri, psihologi, antropologi distructologi etc. aduse la non valoare. Cum, prin dictatura zerourilor in lume. Sentimente, sexul oamenilor, Dumnezeu, totul este azi negat si ce e mai dramatic inlocuit cu ce poate zamisli un zerou, adica simplu, cu nimica! Asa sa ii ajute Dumnezeu pe artizanii care fac in pandemie oamenii sa stea unul in altul fara amarata aia de masca ce ar putea sa insemne o firava platosa in fata aluia rau! Sa faca un sistem diabolic sa hotarasca totul pornind de la rastalmacirea unor lucruri bine gandite initial. Din pacate cartea aceasta aduce si cu o parabola cinica, incet dar sigur temperatura indiferent in ce unitate de masura este indicata creste de la ea insasi, nu sa dea foc la carti care oricum dispar dar la paduri, ghetari, atatea si atatea cu sau fara ajutorul cui trabe! Ce e asa de greu sa elimini ce face rau climei, sa te intorci la ce trebuie sa faci si sa sadesti plante, mai ales copaci acolo unde prieteni de sefi pusi acolo unde trebe au facut parapad cu cu gatere, cu ce trebe! Se fac congrese, vin smecherii care trebe din toata lumea, semneaza pacte, acte si se bucura de cateva zile de vis. Apoi prostimea e de vina ca trage vanturi, ca are vite, ca nu face ce trebe!!! Asta e, lumea nu moare din cauza amaratilor ci a celor care culmea sunt platiti de prostime ca sa le faca viata cum trebuie… Ce simplu ar fi!!!

vineri, 20 august 2021

Ultima scriere

 



O scrisoare apăruta în publicaţia pariziană "Le Figaro Litteraire" a doua zi după moartea lui Eugene Ionesco, survenita in 1994. Sursa internet.

Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut.

Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente.

Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig.

Câteodată vin să mă vadă prietenii, câţiva prieteni devotaţi. Îmi face mare plăcere să-i văd, dar după o oră obosesc.

Oare ce altceva făceam, mai bine, înainte? Cred că mi-am pierdut timpul şi că am alergat în van.

Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea este plină de vid. Ca de obicei, mă gândesc că poate voi muri în această seară sau, să nădăjduim, mâine ori poimâine. Sau, chiar, cine ştie cât timp mai târziu. Când nu mă gândesc la tot ce poate fi mai rău, mă plictisesc. Câteodată mă gândesc că mă gândesc, mă gândesc că mă rog. Cine ştie, poate că va fi totuşi ceva, va fi ceva. Poate că după va fi bucuria.

Care este forma lui Dumnezeu? Cred că forma lui Dumnezeu este ovală.

Am fost ajutat în carieră - carieră, cum se spune - de un mare număr de oameni cărora le datorez recunoştinţă.

A fost, mai întâi mama, care m-a crescut, care era de-o incredibilă tandreţe şi plină de umor în ciuda faptului că unul dintre copii îi murise la o vârstă fragedă şi că fusese abandonată - după cum am povestit adesea - de soţul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris.

Apoi, mai târziu, au fost toţi profesorii mei de la liceul din Bucureşti.

Dar pe parcursul vieţii, mai ales soţia mea, Rodica, şi fiica mea, Marie-France, au constituit pentru mine cel mai mare ajutor. Fără ele, este limpede că n-aş fi făcut nimic, n-aş fi scris nimic. Le datorez şi le dedic întreaga mea operă.

Datorez mult şi unui escroc, Kerz, care s-a declarat falit în ziua ultimei reprezentaţii cu Rinocerii la New York, ceea ce lui I-a adus, în 1940, suma de 10.000 de dolari, dar şi mie mi-a adus renumele în Statele Unite. El m-a ajutat fără să vrea.

Au fost, apoi cronicile literare engleze şi franceze. În plus aceste cronici au ridicat împotrivă pe criticii de stânga care crezuseră la început că eu însumi sunt de stânga aşa după cum ceilalţi mă credeau de dreapta.

Apoi, încă o dată soţia mea, mereu soţia mea, care m-a obligat să-mi trec examenul de licenţă. Şi mi-a făcut bine, dorind să mă distrugă, cea de-a doua soţie a tatălui meu, Lola, care m-a dat afară din casă, provocându-mă în acest fel să mă descurc şi să reuşesc. Mi-au făcut bine profesorii de la Liceul Sf. Sava care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat să-mi iau bacalaureatul într-un liceu de provincie, ocrotit de sora soţiei mele, Angela, care ţinea o pensiune pentru liceeni (liceeni care, după câte ştiu eu, n-au reuşit în viaţă). Vagabondând de la unul la altul, de la unii la alţii, eu, cel fără adăpost, am acum unul din frumoasele apartamente din Montparnasse. Am mai fost, în sfârşit, ajutat câteodată de rude mai mult sau mai puţin îndepărtate, de către mătuşa mea Sabina şi mătuşa mea Angela, de către profesori care îşi imaginau că am geniu. Am fost ajutat, mai recent, în timpul războiului din 1940 de Anca, mama soţiei mele, care în ciuda durerii proprii, cu inima sfărâmată, i-a lăsat pe ginerele şi fiica ei să plece în Franţa. A murit, sperând să se reîntâlnească cu noi la Paris, unde nu a putut ajunge. A murit cu această nădejde.

Am fost ajutat de Dumnezeu atunci când, refugiat la Paris pentru că nu voiam să mă alătur comuniştilor de la Bucureşti, am plecat într-o zi la piaţă fără un ban în buzunar şi am găsit pe jos 3000 de franci (din 1940!). Atâtea întâmplări mi-au venit în ajutor! Poate Dumnezeu este acela care m-a ajutat toată viaţa, care mi-a sprijinit toate eforturile şi eu nu mi-am dat seama. Am fost ajutat, apoi, de proprietarul meu din strada Claude Terrasse, dl.Colombel, Dumnezeu să-l binecuvânteze, care nu a cutezat să arunce în stradă un biet refugiat care nu-şi plătea chiria dar era poate trimis de Domnul.

Şi astfel, din mână în mână, am ajuns să obţin un soi de enormă celebritate şi să ajung împreună cu soţia mea la vârsta de 80 de ani, chiar 81 şi jumătate, cu frica morţii, cu nelinişte, fără a-mi da seama că Dumnezeu îmi dăruise atâtea binefaceri. El n-a abolit, pentru mine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil. În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoţilor, n-am reuşit niciodată să mă las în voie, în braţele Domnului. N-am reuşit să cred destul. Eu sunt, din păcate, ca omul acela despre care se spune că făcea în fiecare dimineaţă această rugăciune: "Doamne, fă-mă să cred în Tine". Ca toată lumea, nici eu nu ştiu dacă, de cealaltă parte, există ceva sau nu este nimic. Sunt tentat să cred, ca şi Papa Ioan Paul al II-lea, că se desfăşoară o luptă cosmică enormă între forţele tenebrelor şi cele ale binelui. Spre victoria finală a forţelor binelui, cu siguranţă, dar cum se va produce aceasta? Suntem oare fărâme dintr-un tot, sau suntem fiinţe care vor renaşte? Lucrul care mă întristează poate cel mai mult este despărţirea de soţia şi fiica mea. Şi de mine însumi! Sper în continuitatea identităţii cu mine însumi, temporală şi supratemporală, traversând timpul şi în afara timpului.

Nu apărem pe pământ pentru a trăi. Apărem pentru a pieri şi a muri. Trăieşti copil, creşti şi foarte repede începi să îmbătrâneşti. Cu toate acestea, este greu să-ţi imaginezi o lume fără Dumnezeu. Este totuşi mai simplu să ţi-o imaginezi cu Dumnezeu.

S-ar putea spune că medicina modernă şi gerontologia doresc, prin toate mijloacele, să reconstruiască omul în plenitudinea sa, aşa cum divinitatea n-a putut s-o facă: în pofida bătrâneţii, a stricăciunii, a slăbiciunii, etc. Să-i restituie omului integritatea, în imortalitate, aşa cum divinitatea n-a ştiut sau n-a vrut s-o facă. Cum n-a făcut-o divinitatea.

Înainte, sculându-mă în fiecare dimineaţă spuneam: slavă lui Dumnezeu care mi-a mai dăruit încă o zi. Acum spun: încă o zi pe care mi-a retras-o. Ce-a făcut Dumnezeu din toţi copiii şi vitele pe care I le-a luat lui Iov?

În acelaşi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu, pentru că eu cred în rău. Dacă răul există, atunci există şi Dumnezeu.

 

 


joi, 19 august 2021

Tabak Bridge

 



O imagine minunata de la un bun prieten si fost coleg in ale logisticii care si-a injghebat o casuta pe undeva acum sub maretul viitor arc ce va inlocui puturosul dar necesarul bac ce duce si aduce regatenii la Dobrogea si vitavercea daca economia va dudui cu duduile si pacatosii de la butoane, daca nu mai avem urmele unui pod pe la Turnu Severin!

Sincer sa fiu nu inteleg rostul unui asa mare pod acolo intre judetele de acuma Braila si Tulcea. Vor sa faca "tabac bridge" ca asa-i la noi! Glumesc, e un traseu minunat si ar scurta lungul drum spre mare al multora care ar pune botul si la manastirile cladite sub turci fara turle la inceput, la orasele dunarene care erau cand altele la noi si in lume se jucau cu ce aveau in fata in tarana, etc. Este locul unde m-am intalnit cu tatal meu asteptand pe o piatra ca a intarziat un pic, el era presedintele noii uniuni a cooperativelor TL, iar eu datorita unei carti a unuia Gomsen care la cererea lui Ion Mihalache a efectuat un studiu privind sansele cooperatiei in Romania eram angajat la serviciul taxe si tarife la UNCAP. 


Copie legata de viitorii colegi de la UNCAP imprumutata si studiata de mine de la Biblioteca Academiei Romane

Pacat ca au fost niste tradatori cei de la varful uniunii asa s-a distrus 75% din agricultura romaneasca si ce baza materiala era! Era un domn Mitrea, fost sef de serviciu inainte, ajuns vicepresedintele noii structuri mandru ca avea telefoane directe cu Ion Iliescu si altul cu Petre Roman! Un om de mare valoare, ancorat in ceea ce insemna cooperatia agricola in Romania... S-a adeverit atunci in parte vorba unei femei de serviciu, tanti Polea de la Liceul Pedagogic Tulcea unde am invatat clasele IV-VIII si mama era bibliotecara. Cand a auzit ca sunt student la Horticultura facultate terminata si de tata in 1957: « Cand termina ingineru mic si vini la Tulcia, ingineru mare ii da cheili di la birou si iese la piensie! » Amintiri. Pacat cu panoplia asta ca se pare ca mai baga o serie! Pohta ce o pohtesc rechinii!

luni, 9 august 2021

Umor de la Panait Istrati


Cel care ne-a dus genial saracia si nevoile si neamul in imbuibata Franta a vremii sale, are o minunata bijuterie literara pur romaneasca. Era un sarantoc, da sarantoc, vai de mama lui. Bordeiul infect ii era plin de plozi. Cand ii mai face femeia unul pleaca prin vifor sa il dea ca nu mai putea sa il tina acolo. Infasat in zdrente il ia si pleaca prin padure cu el si da peste Moarte. Aceasta ca nasa ii zice ca il face bogat prin faptul ca atunci cand el aude de un bogatan ca e pe duca sa mearga la acela si sa ii spuna lui si la neamuri ca il va face bine. Daca ea era la picioarele muribundului il lasa lui, daca era la capatai el trebuia sa plece. A adunat amaratul avere mare, Moartea, de cuvant sta de obicei la picioarele alesului spre capatuirea finului. Ajunge insa la unul la care moartea era la capatai. Se cearta cu ea si ea nu vrea sa ii lase prada. Atunci el pune pe cei care erau la priveghi sa intoarca patul cu picioarele unde initial era capul. Morala: Sarantocului oricat i-ai da niciodata nu se satura... nu ii este de ajuns!

PS Doamne astazi Istrati cat de actual esti cu nenorocitii astia emanati, democrati, imbarligati, perindati de peste 30 de ani la borcanul cu miere care este Romania asta ce a fost candva a noastra... 

duminică, 8 august 2021

O lectie de viata utila ulterior

 


Am lucrat o scurta perioada la Ghimpati. La o nereusita a perioadei de fructificare a imprumutului de fonduri care a dus la modernizarea agriculturii cu greseala ca statul a luat totul si cooperatia a dat totul fara a beneficia de aproape nimic. Erau 1 hectar de sera si 10 hectare de solarii, asezate pe un teren prost decopertat si acoperit cu pamant corespunzator care in timp s-a spalat ramanand pentru suportul plantelor legumicole cu cerinte superintensive la plan, cel initial. Am fost un autodidact si cartile sotiei de drept m-au atras. Mai ales Dreptul muncii de prof, Sanda Ghimpu. De acolo am inteles ce obligatii are conducatorul procesului de productie. Inainte de 1989 era un sistem simplu si suplu. Se puneau la dispozitia agronomului in cazul meu carti cu norme complexe si adaptate stadiului de inzestrare, era si Ordinul 100 cu ilustratii bine gandite pentru normele generale si obligatorii. Dupa citirea manualului de drept, fara a fi fost instriut de cineva am luat masura ca unde am ajuns printre primele masuri sa scot toate produsele pesticide din magazii, sa igienizez, sa trimit la Institutul de Carantina Voluntari tot ce nu mai avea date tehnice, ceea ce era bun revenea ce nu era distrus de ei acolo, totul etichetat iar cheia se afla numai la mine, toate tratamentele se efectuau numai sub a mea coordonare si supraveghere. Era un om zilier nea Vladescu pe care l-am mostenit specializat in tratamente. Era istet, placut la vorba dar betiv. Nu bea la munca sau sa fi venit „anesteziat” de cu seara dar avea caracteristicile bautorului patimas. Il tin minte pufnind de ras in barba cand mi-am facut prima tigara cu foaie de ziar continand tutun pentru ei, de o finete rara. Fumatul de ceva ani m-a invatat sa nu ma las dus de nas de finetea tutunului. Am tras cu grija combinatia si nu am avut reactia asteptata de asistenta, sa ma inec si sa scot flacari pe ochi. Mai gaseam si foita si atunci era o adevarata placere de fumator. Aveam la Beijing sa vad o strada care avea numai magazine cu de fumat, era ceva de necrezut… Mi-am facut treaba, conform doamnei Ghimpu am dat spre uimirea celor de acolo si la spital o lista pe care am actualizat-o permanent cu substantele toxice din magazia unitatii. Contabila era jupaneasa, avea vizitatorii ei, unul fiind cel care aducea cu Clark Gable din paza presedintelui tarii. Eu munceam zi lumina avand multe plante in cultura. Imi venea sa plang cand gogosari, ardei care erau in cuburi nutritive, la o pala de vant incepeau sa se ofileasca pe cand maria sa tutunul din aceesi familie botanica din tot jurul fermei era adus cu caruta, in lazi P, platat cu un bat ascutit, era udat cu doua cani din doua butoaie de 200 l apoi pornea voiniceste la crescut, era nitel sapat pentru ca atunci cand se invigora neam de buruiana sa ii mai stea in cale. Agentul regiei de tutun le da rasadul produs de el, oamenii intretineau cultura si apoi venea greul cu recoltarea frunzelor, pusul acestora la uscat in asa fel incat pic de mucegai sa nu existe pe frunzele intinse la aer. De ce domnul fost ministru al agriculturii Dinu Gavrilescu ales si de mine democratic director plin la ASAS la Institutul de Economie Agrara a fesfiintat regia ramane o crima pentru ca nici comunistii nu desfiintasera MAT-ul aducator de mari beneficii la buget ! Dar mai era mult pana departe. Intr-o dimineata vine o femeie plansa, daramata strigand ca a murit nea Vladescu. Am fost si eu la mort, avea o casa cu gardul daramat. Seara baut fiind a mai vrut si a cautat prin ascunzatori ca era cu frica de nevasta si a baut furadan nu alcool. Au venit reprezentantii judetului, anchete, dupa ceva timp in trenul spre Giurgiu imi ziceau ca nici cu o bere nu au avut tupeu sa ma tapeze ca asa ceva nu mai intalnisera, chestia cu lista la spital i-a facut KO pentru ca la legume eu nu aveam nevoie de otrava puternica data pentru ratisoara porumbului! Au fost binevoitori cu familia lui Vladescu care au facut tot felul de reclamatii... De unele am aflat cu ocazia declaratiilor ce mi se cereau de altele dupa ani. Eu asa tanar fiind incepusem demersurile sa obtin trecerea lui in randul muncitorilor permanenti, ocazie cu care el devenise foarte atent, avea un tel important in timpul cand am lucrat impreuna dar si merita deoarece erau altii care fatis evitau munca periculoasa cu „otrava”. Aceasta experienta mi-a folosit cand am lucrat ceva ani la protectia muncii, ulterior botezata dupa occident, la Directia de Logistica a IGPR. Nu am considerat bravada ca un tanar inginer, abia iesit din amfitearele cochete de la IANB a reusit netrecand nepasator peste cartile doamnei Ghimpu, a citit, ceva ce i-a folosit! De multe ori soarta ne pandeste cu raul pregatit sa ne doboare dar depinde de noi, de dorinta de autoaparare sa nu reuseasca. Asta e viata. Marele dar de la Dumnezeu sau cum ii spuneti este sa ajungi sa poti privi daca ai la ce spre trecut. Pentru ca el este averea noastra. Bucuria cand am biruit, gustul amar cand nu!

miercuri, 28 iulie 2021

Punct si de la capat

 




Prolificitate: Micuta noastra orhidee care abia de curand avand ultimele flori incepand sa se usuce a fost elibearta de noi de povara care ne-a bucurat sufletele mai bine de jumatate de an in care era totul cam fad, iata ca bucuroasa de lumina porneste iar la treaba. Sa dea Dumnezeu sa aiba iar frumoasele ei flori!


marți, 27 iulie 2021

Ce bine imi era!

 

Totdeauna te temi numai de inchipuirea ta. Fata de realitate lupti sau te supui - si una si alta fara frica.
Nicolae Iorga - Cugetari Ed. Tineretului pag. 16



luni, 28 iunie 2021

A fost odata o seara ca la noi, fara noi


Unde sunteti voi Topescu, Ghitulescu, Domozina si alti  cativa ?! Aveti pe cel cu diminetile lui cu Soare inca la radio dar ma tem ca precum cele cateva clipe zilnice cu Parintele Necula sau Teleenciclopedia, insanatositorii astia cu epilatoarea lor la butoane de sanatate si atatia tupeisti asezati pe trepte incepand cu tartori, sarsaili si minoritari au grija sa ne faca la fel ca in mintile lor intunecate la interioare. Ma inspaimanta comentariile astora noi care atata stiu cat face unul si altul. Acuma cel mai bun si poleit cu valute forte e chiar Pacala al meciului de aseara voit de vis. Baietii cu milioane de euroi, dolaroi au e drept caderi de cascadorii rasului pentru noi astia care am gustat din ce a fost Nicolae Dobrin cu ochii lui de pe sticla de jumate sau litru de tuica adevarata nu facatura exact ca persoana lui. Aseara am avut parte de ceva deosebit chiar la noi in ograzi, m-a ingrozit unul din primii mari smecheri cu staif care chiar daca vantul, bata-l vina, i-a suflat foile care aratau cum miliarde, milioane se vor baga asa cum s-au bagat in fotbal. Avem déjà stadioane refacute ca sughitau euro si mondial eliminatii daca jucau pe cele vechi dar trebuia ca banii celor care au facut Romania adevarata cu munca lor cinstita si dreapta sa vada ca geniile pustii fac ceva cu dar si pe banii indatoritori aruncati dupa cum se simte cu durere, in pustie. Asa sa sa le ajute Dumnezeu! O mana de oameni uniti pentru perla iuropei au spart cu vointa si putinta napoleoniana natie ramasa pe mana cui este azi… Noi ne-am uitat cum cativa baieti de baieti au umplut teshereaua printre mizeriile de fite, cum altii ca nu Taromu’ au spart avioanele alergand de la Londra la Budapesta si aiurea… Meci placut cu mecle neplacute la VIP la prima infatisare; la meci iuropean nu la... puschea pre limba... Marii jucatori ai natiei la peluze umiliti de acesti derbedei indatoritori si slugoi ! Asta, banda veche cu noi suntem de vina e déjà mizerabila. Nu am nimic cu omul dar sa faci martir pe unul care da telefon la cel mai mare chirurg de inimi din tara ca sa puna o pila groasa acolo si moare cu telefonul cu omul de aur pe fir e cam mult. Ciocu mic la marii derbedei ca e pericoloso sporgersi impozitul 0 dar e liber la cenusa in cap ca Doamne fereste ajungi mare pe sticla ca asa vine vorba si mori cam ca marele vedeta de milioane ratand cand era musai nevoie de tine sa fii un mic infim Napoleon sau salvator de inima de pretina... Asa e in tenis…


miercuri, 23 iunie 2021

De viata

 Cine dă, nu trebuie să-și amintească, iar cine primește nu trebuie să uite.

Să fii atent la șoaptele vieții, nu la zgomotele ei.

Fiecare vede în ceilalți ceea ce are în inima sa: dragoste sau ură.

Dacă fiecare ar acționa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai.

Patru lucruri pe care le avem mai mult decât credem: defecte, datorii, ani și dușmani. (proverb persan)

Netoții caută răzbunarea. Inteligenții lasă destinul să trimită nota de plată.

Sunt trei categorii de oameni pe care nu trebuie să-i uiți niciodată: pe cei care te ajută în momentele dificile, pe cei care te părăsesc în momentele dificile și pe cei care te pun în momente dificile.

Matematica îți poate salva viața dacă eviți trei accidente geometrice: cercurile vicioase, triunghiurile amoroase și capetele pătrate.

Arta de a trăi frumos: cuvântul ceartă să-l transformăm în ce artă!

Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la viață este că mai am multe de învățat ...

Probleme, neajunsuri sau oameni care nu se plac vor fi tot timpul, dar contează să nu le dăm mai multă importanță decât este necesar.

În viață este necesară și vremea rea. Numai așa vezi cine este dispus să împartă umbrela cu tine.

Unii citesc și adorm, alții citesc și se trezesc...

Prietenia și iubirea se simt, nu trebuie demonstrate. (Sursa internet)

sâmbătă, 19 iunie 2021

JFK

Nemuritorul charismatic JFK a spus ceva care ramane o dovada ca nici cel mai puternic om de pe planeta nu poate sti ce ii clocesc pretinii!!??



duminică, 2 mai 2021

Ce ne-ati facut?

 


Eram copil si am fost si eu insotind adulti la filmele indiene unde parca anticipand ca peste ani vor muri ai lor ca mustele cine intra in sala sau gradina varsa lacrimi cu litrii! Unii glumeau ca pun piper altii mai docti ca au ceva invizibil care asigura lacrimogeala... Cert este ca asortata cu muzica, actiunea avea momente de dramatism in care lacrimile femeilor, barbatilor si copiilor nu mai aveau porti! Acum este monstruos de mici copii sa vada atatea scarbosenii, rod a unor minti scapate de la balamuc! Ce ati facut marilor cu oamenii, cum ati reusit!


marți, 20 aprilie 2021

Anthony Quinn

Se omagiaza astazi un mare actor. Crescut dur de tatal sau care, mic fiind il punea sa conduca fordul lor rablagit cand el nu ajungea la pedale, asa povestea in fosta minunata revista a noastra Cinema chiar de la noi, ce va mirati asa... Imi amintesc marele sau rol din Zorba Grecul, cel al raului din westernul Ultimul tren din Gunn Hill si atatea si atatea filme unde figura, persoana lui au iesit magistral in evidenta. Sunt oameni care au creat acea aura de america a tuturor posibilitatilor. Sunt oameni ca el care ne-au lasat in viata ceva ce nu ne paraseste decat o data cu memoria si sufletul. Asa oameni da!




Eternii rebeli, eternele lor admiratoare

 


Bette Davis

 


Sursa Libertatea de we 19 aprilie 2021


sâmbătă, 17 aprilie 2021

Teatrul meu

Motto: Nici un rau nu piere usor (proverb grecesc)

Eu

de Proorocu A. Angel

Scena este goala. Din partea dreapta vine Eu cu mersul piticului. Pe masura ce avanseaza spre centru se ridica. La microfon este in varfurile picioarelor in mana dreapta tine un mobil care suna.

Eu: Greseala! Ie-te cretinu’ in loc sa imi pun masca si manusile o sa stau sa ascult idioteniile lui! (isi aranjeaza masca la gura si nas si tacticos dupa ce lasa telefonul pe jos isi pune manusi de plastic, sta normal acum).

Ce ma fac, Eu care nu pot sa suport sa fiu singur, eu adoratul femeilor si cel mai cel mai macio barbat sa stau fara nimeni in jur. Distanta sociala, socialista poate fraierilor! Nu tu o excursie misto, nu tu o femeie sucara care face tot tacamu la smecherii care o plateste, nu tu un bar, nu tu nimica, doar Eu!? Inteleg ca asa zic astia ca trebuie, eu care toata viata fac numai ce nu trebuie, ce sa fac!? Mi-au spus sa invat, Eu, prostii au invatat, si ce au realizat. Acuma lumea e a noastra baietii de baieti nu a tocilarilor cinstiti! Ce realizeaza, nimic, vad pe zi ce trece ca au pierdut viata si timpul, Eu m-am stilat, m-am evoluat, am furat nu am stat ca majoritatea gusterilor cu frica de lege. Si mi-a mers! Si ce imi mai merge... Pai ma prostilor v-a placut libertatea, v-a placut nemunca, va place ce aveti adus la bot de pretutindeni. Pai daca va plac astea cum vreti sa fim egali. Pai ca sa ai trebuie sa meriti. Si, EU merit! Am ce vor muschii mei, acum toate se merita nu se cumpara ca inainte din bani munciti... Stati voi si asteptati sa traiti ca VIP- ii din salariu cu plozi si neveste sleampete. Pai tata, Eu am femei la tot pasu’ una si una, am doctori care cand ma vad lasa totul si sar sa ma trateze. Am la banca fetitele care lasa babetele si bosorogii la ghiseu si vin sa imi faca temenele... Masini, cum vad una hop si eu. Am auzit ca doar printul etern nu mai stiu cum ii zice, e mai bengos, ai lui daca au avut o patrime din Pamant al lor sunt admirati din tata in fiu de maharii si progeniturile lor care veneau cu spaga la barosanii lor. Acuma au prins spilu baietii care produce avioane, masini bengoase, bijuterii, parfumuri si altele pentru baietii de baieti da de alea adevaratele nu facaciuni... Alea nu e pentru aia ca EU!! Si vin trimisii lu ala care face bunaciuni si ii da asa ca sa arate respectu’ cate o bunaciune si o lasa la el in ograda. Buun, vine presa aia ca la noi da la ei nu trebe sa nu ii ia impozite si alte dari ca are balta lor peste si aia arunca ca Ciarlica are modelul cutare sau facaciunea cutare. Cand vede baietii aia cu banu nu cu prafu de pe toba ca ailalti smecherii de clasa a doua, a treia etc. pun botu si iau si ei sa fie ca printu! Si cu manarii de astea cu cateva bunaciuni in serie limitata baietii de baieti o pune de le merge ca in rai! Doamne daca si eu eram nascut cu sange albastru de o printesa si un print putrezi de bogatii cum eram, Eu... Era un smecher la un spital de asta ordinar da  cu pantofi de lac si costum fitos care avea dreptate, nasol la spital. Da’ cu bani zicea bagabontu o rezolvi, cu bani o rezolvi si cu politaii, daca ai bani ca lumea fac si streaptese pentru tine! Destept baiat chiar unu’ adevarat. Un Eu!

Eu m-am ridicat cu greu! Imi place mie un banc smecher, cu greierele si furnica. Greierele o freca si furnica muncea. Iarna de mila ii dadea si ea cate ceva. Asa trece vremea si deodata dupa o disparitie de catva timp apare greierele la tol scump, cu mertan, cu slugi. Nici nu se uita la furnica. Aceasta se duce la el si ii spune ca se bucura ca il vede bine, sanatos. Plec acuma la Paris, am concert. Sta furnica, se gandeste un pic si ii spune : daca tot ajungi acolo vezi ca e un cimitir Père Lachaise unde e ingropat unul La Fontaine. Du-te la mormantul lui si spune-i ca il bag in aia a masii cu fabula lui cu tot ! Si am mai auzit pe undeva ceva o poveste cu nimeni. Nu ii sport dar asta e facuta pentru ei. Era un balaur ceva cu un ochi si un smecher a picat pe manuta aluia cu un ochi. Balaurul baiat subtire l-a intrebat cum il cheama, ala i-a zis Nimeni. A facut ce a facut ala micu si i-a bagat in ochi o prajina. Si a urlat ala balauru’ de au venit neamurile lui, numai unu si unu l-au intrebat ba cine te-a dilit? Nimeni. Au mai insistat dar daca au auzit mereu ca nimeni l-au lasat in plata aluia cu coada si coarne. Ala era chiar si el un nimeni, nu era ca mine un Eu!

Ma unge la inima. Vad prostii cum muncesc, cum se zbat, fac copii care nici nu se uita la ei. Toti ma divinizeaza pe mine, vor sa fie Eu ! Cand scot teancul de euroi cand cobor din Ferariul meu coplesii zgaiesc niste ochi cat cepele. Fetitele amaratilor se uita la animalele mele inzestrate si intolite ca sa le scoata minunile la lumina. Ard privirile la plozii mitocanilor ! Ah ce ar vrea sa fie Eu ! Sa nu munceasca sa nu invete, sa traiasca numai ca sa se distreze!

Eu sunt ceea ce doresc toti, nu sunt obligat sa fac ce fac toti, am bani sa imi indeplinesc orice dorinta, pot sa cumpar tot. Aleg numai ce vreau din toate. Imi e sila de prosti, imi e sila de destepti. Suntem doar noi mari si tari, grupul de Eu-ri. Avem zerouri la averi cat firele de praf pe strada. Nu am mila de nimeni. Nu suport sa vad nimic care sa nu fie demn de mine! Eram plin de Eu-l meu pana mai ieri. Un Eu pe care il divinizam, era modelul meu in toate, amicul meu sufletul meu a murit! Atunci mi-am dat seama ca acuma e groasa. Banii, Ferariul, bunaciunile mele nu ma pot apara de un rahat care face el nu Eu ce vrea muschiul lui cu toti! Gata cu toate, pastrati distanta fraierilor, o sa gasesc eu la banii si mintea mea cum sa fentez si rahatisul asta de nimic si atuncea sa vedeti cine sunt cu adevarat Eu! Nu cred ca suportam sa ma nasc in alt mileniu. Am venit pe lume in 2000. Astia faceau pe unul mic Anul nou! Il duceau la Ceausescu. Era taraboi mare. Da EU, sa fi fost intolit in Mileniu nou! Cu artificii, cu mii de fani pe strazi, in piete, cu muzica data de sareau geamurile din ferestre! Cu sampanie sau ce o fi dar eticheta sa fie aruncata de tot amaratu. Ca e moca de la primar ca are balta peste. Doar nu o vrea sa nu il mai aleaga fraierii... EU sa fi fost mileniul. Era misto si un CEC barosan de la sponsori la babaci. Dar iata ca sunt 20 de ani si eu sunt EU. Mileniul lu’Eu. Acuma cum o fi cu rahatisu asta de rahat. Din cauza lui sa dispar pana si Eu. Nu cred, e sa rada fraierii de pe pamant ca Eu si astia ca mine nu mai aveam aer, loc sa gonim cu Ferrari, loc sa umblam in libertate cu bunaciunile noastre. Orice va fi lumea asta va fi numai pentru cei ca mine adica EU!!

Am un zdrubilitic, poet un Eu in lene si poezie si cum vrabia malai viteaza a compus o poezie, o am acilea ca prea e tare... Scoate o hartie ponosita si citeste cam greu:

 

Bomba cu neutroni

 

My name is Jim,

De mic copil mi-a placut aventura.

Mai mare cand eram mi-a placut sa fur si bautura.

Mi-a placut cand totul face bum-bum.

Se spune ca daca esti hippy ai fi nebun,

Dar prietenii mei spun ca esti un om bun.

Si asa oamenii traiesc degeaba

In lume e prea putin scrum si fum...

Visul meu este sa stau intr-o casa

Pe care sa nu fie nevoie sa o construiesc.

S-o am luata de-a gata

Pregatita de un prost ce-a fost prost si-a muncit...

Cand jucaria ne va fi gata,

Fiecare prieten al meu

Va avea orasul lui cucerit

Fara lupte si fara munca.

Si numai apasand pe-un buton

Bunatati vom avea...

Acuma ce-i drept mor de foame,

Cu declansatorul ascuns in buzunar...

Dar peste putin cei ce traiesc in linistea vietii lor banale

Nu vor mai fi...

Peste hoiturile lor voi trece prin magazine

Si stomacul meu plin va fi...

Prietenul meu Tom e obsedat de o baie...

Va deschide prima vila luxoasa

Si se va spala...

Iar Mike spune ca bomba nu e perfecta

N-ar trebui sa rada femeile

Nu ne vom distra chiar asa bine...

Dar ce sa faci, nimic nu poate fi perfect...

Prostii tipa dupa pace,

Vor ca doar ei sa o duca bine,

Dar la noi, la noi nu se gandeste nimeni

Noi nu avem dreptul la viata decenta...

Noi oamenii cei mai smecheri din lume...

Ah, jucaria va fi curand gata!

Prostilor, fiti pregatiti...

.....................................................................

Asa spunea Jim, vagabond, drogat

Si fara un sfant.

Ascultati-l oameni buni!

Nu radeti de el!

Ca el sunt atatia, dar voi sunteti deocamdata multi!

Lasati-l sa viseze,

Dar aveti grija

Sa nu treaca la fapte...

Aflati cine-i imbata pe el pe Tom si pe Mike..

Aveti grija:

La nevoie se pot distra si fara femei...

Eu’ lui e finesco, nici usturoi n-a manacat nici gura nu ii miroase.

Eram la un televizor si vorbea un politician cu masca, pretenaru’: Ba da ‚ bine e acuma ca nu le mai mirosim cacatul pe care il manaca vidanjele dracu!

Nu ar fi nasol ca el, da mie imi place fetele, imi place prostii care sa ma slugareasca. E nasoala bomba asta, sa nu mai ai tu colea o bomba sexi care sa aspire paraii si sa faca tot tacamu’. Nu, e nasoala treaba asta. Babacii lui au avut aur, avere k lumea. El si stoarfa lui e cu sarbatoarea aia draceasca cu dovleci gauriti si lumanari in ei si haine hotoase. Nu spune daca a vrut sau nu da babatia de mama-sa a crapat cand a intrat in bucatarie sa ia un pahar cu apa de pastile si a dat de sforfeta lui imbracata in vrajitoare cu dovleci si capete de mort cu lumanari in interior. A cazut da’ asa zgarcita erea ca a tinut cana in asa fel ca nu s-a spart. Anu urmator tat-su ca erea cu prostata a intrat in baie si acolo a dat peste asta al meu manga, culcat cu picioarele afara in cada, imbracat in drac, inconjutat de lumanari cu arome ciudate si a intrat i s-a facut rau si cand a cazut a dat cu tampla in coasa ca era una teapana pe care a furat-o gealatu’ de pe camp unde niste amarati de taranii lasase sculele ca erea la cosit si ei erea intr-o padurice sa glojdeasca. A oprit asta pretenar al meu Ferrari al lui, a furat coasa si pana sa se ia ghiolbanii dupa el era la zeci de kilometri de locu faptei. A taiat el ceva din tapiterie cu scula da i-a facut muci pe pretinari de Hallowinu urmator. Boieria obliga tata! Ei da’ gata cu pretinarii ca doar pe mine ma iubesc ca doar eu sunt EU. O sa vad cum iese cu nasoleala asta dar daca de douazeci de ani ma descurc n-o sa se rupa ata taman acuma!