Exista
karma. Popoarele care pot sa se inghesuie cu miliardele pe suprafetele lor
istorice (fara manifestari isterice), in lume fara sa tinda la spatiul vital al
altora, poate doar la al metropolei lor, in folosul ei evident sa traiasca de
la rai la iad acolo, sa zamisleasca civilizatia lor, guvernele lor, sa traiasca
sub asupritorii lor, au niste principii ale lor. Unul este norocul, soarta,
Karma, castele… Ei bine toata galeria noastra de idoli cuprinde oameni cu har
dobandit, primit de la Dumnezeu dar impanat cu acea sete a saracului de a avea
totul. Ajuns ca gaina pe gramada de balegar lucios si sclipicios, inconjurat de
javre cu staif, toti cei care ajung cu lingura in borcanul cu miere al geniului
cauta sa faca orice ca sa profite. Capitalismul de jungla in care Mowgli e
jumulit mai mult sau mai putin grosolan, uneori grobian, ucigator chiar se
gaseste in biografia atator genii... Piaf, Presley doar doua exemple. Sa ajungi
sa ti se bage in cap ca daca esti negru cu bani ajungi daca vrei sa poti fi
alb!! Ce putem face decat sa invatam din prostia lor, sa ne minunam de legenda
lor si sa ne bucuram cat traim in lumea asta de harul lor. M.J. este din
generatia mea. Intr-o familie cu frati care au acces sus in muzica aceea bazata
pe clasamente cladite de innebuniti nu de pile si premii date de fitosi baftosi
aflati acolo la cantare si butoane, dar expusi la atatea tentatii... Asa sa ii
ajute Dumnezeu pe cei care pentru o paine mai alba ucid bijuteriile creatiei
divine pagubind civilizatia umana de atatea posibile noi minunatii. Dar daca
lumea e a astora fara suflete, fara nimic repetenti ordinari atunci oare nu e
chiar pohta a ce va sa vina...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu