Cel care ne-a dus genial saracia si nevoile si neamul in imbuibata Franta a vremii sale, are o minunata bijuterie literara pur romaneasca. Era un sarantoc, da sarantoc, vai de mama lui. Bordeiul infect ii era plin de plozi. Cand ii mai face femeia unul pleaca prin vifor sa il dea ca nu mai putea sa il tina acolo. Infasat in zdrente il ia si pleaca prin padure cu el si da peste Moarte. Aceasta ca nasa ii zice ca il face bogat prin faptul ca atunci cand el aude de un bogatan ca e pe duca sa mearga la acela si sa ii spuna lui si la neamuri ca il va face bine. Daca ea era la picioarele muribundului il lasa lui, daca era la capatai el trebuia sa plece. A adunat amaratul avere mare, Moartea, de cuvant sta de obicei la picioarele alesului spre capatuirea finului. Ajunge insa la unul la care moartea era la capatai. Se cearta cu ea si ea nu vrea sa ii lase prada. Atunci el pune pe cei care erau la priveghi sa intoarca patul cu picioarele unde initial era capul. Morala: Sarantocului oricat i-ai da niciodata nu se satura... nu ii este de ajuns!
PS Doamne astazi Istrati cat de actual esti cu nenorocitii astia emanati, democrati, imbarligati, perindati de peste 30 de ani la borcanul cu miere care este Romania asta ce a fost candva a noastra...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu