Nemultumirea mea

Sunt multe lucruri care deranjaza la formele astea automatizate de prezentare a datelor personale, cel mai mult ma irita faptul ca atunci cand incerci sa enumeri scolile absolvite acestea dispar si apar automat denumirile date in ultimii ani, de ultimii oameni care "diriguiesc" societatea si invatamantul la noi. Sunt mandru ca am absolvit Liceul de Matematica Fizica Spiru C. Haret din Tulcea, Scoala de Muzica si Arte Plastice din Tulcea si Institutul Agronomic Nicolae Balcescu din Bucuresti. Spiru C Haret nu a lalait in tranzitii ci a organizat învățământului modern românesc iar Nicolae Balcescu a spus: “Omul este menit a se desăvârşi. De aici vine că cel ce nu ţinteşte spre desăvârşire se strică şi stricăciunea este începutul nenorocirii… Nici un om înrăutăţit nu e fericit. Omul rău suferă chiar şi în mijlocul bogăţiilor şi niciodată sufletul său nu are pace. Astfel fericirea pe pământ stă în împlinirea menirii pentru care suntem făcuţi, adică a lucrării noastre asupră-ne şi asupra semenilor noştri spre a ne face tot mai buni”

Titlu

Fii patriot, 

Cumpara-ti tara !

Pana acuma au vandut-o baietii destepti....

Unicat

Cel putin in ce ma priveste este prima data cand un geniu al umanitatii este erou de roman politist!

23 iulie 2016

Imediat dupa revolutie sau ce a fost, mergeam in trenul accelerat spre Tulcea. Era compartimentul plin si printre noi era o tanara doctor psihiatru. Toti participau la o discutie care, cum era normal avea ca tema mizeriile perioadei. A fost o societate imobiliara Dona, avea o melodie pe postul national de radio Dona, Dona Dona. Cred ca era ceva ca sa doneze amaratii ca au promis marea cu sarea si au fugit cu banii. BANCOREX, hotia de la Cluj care iti aducea de 7 ori investitia si au profitat smecherii evident in paguba pagubosilor... Cate si mai cate dar s-au uitat si unii sunt cu banii altii cu praful... tanara aceea a avut o interventie spusa cu emotie dar si cu multa siguranta profesionala. „Sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi si veti vedea peste cateva zeci de ani schimbari radicale la oameni”. Schimbari in rau evident. Azi cand un amarat de jucator indracit de jocuri video a comemorat ucigand la 5 ani un alt genocid al unuia ca el, daca asta e realitatea mi-a amintit de tanara din tren. Prin minte imi umbla faptul ca in masa de oameni circula inainte de revolutie sau ce o fi fost imaginea unuia cu pata pe frunte care il da jos pe Nicolae Ceausescu, se spunea ca in 2000 o sa traim din tablete etc. De fapt s-a mai ajustat povestea nu mancam tablete ci facaturi un pic mai scumpe care seamana fizic cu ce mancam inainte. Azi marele actor Ion Caramitru a vorbit frumos la moartea unui confrate ce parea fara moarte, tot el a vorbit la televiziunea acum moarta la moartea Romaniei. Are vocatie omul. Unii vorbesc in sensul invers interesului general si al adevarului, altii, ca tanara doctorita, ne lumineaza fara sa stim viitorul... 

Mamaia

jos palaria,

Am ajuns zilele trecute la Perla Litoralului de alta data. Plaja pe vremuri era despartita de constructii si de artera rutiera si pietonala de un zid mic de piatra si de un desis de salcie mirositoare mai ales, care era si locul unde se trecea la “portul de plaja”. Daca aveai “noroc” puteai sa calci si in diferite rezultate ale metabolismului unor nerusinati care considerau ca nu exista limite ale nesimtirii pentru ei, azi poate sunt senatori, deputati sau coloana vertebrala, seniori ai partidelor… Ei bine aveai de mers de la perdeaua de arbusti pana la mare. Nisipul era fantastic. In fiecae dimineata era discuit pe lungime de aceea era mereu curat, fara ecologisti si alti voluntari de acuma care de fapt aduna ce nesimtitii urmasi ai celor care isi curatau intestinele in arboret arunca fara rusine, nu stiu ce e aia sa fii om. Nu erau aceste mizerii care cer 20 de lei ca sa ai dreptul sa faci plaja culmea e cu umbrela care desfacuta stanjeneste si pe cei care vor soare nu umbra la plaja, ca de aia au dat banii...?! Se mula minunatul nisip pe relieful trupului despartit de el de un petic de panza. Te incalzea, iti dadea o senzatie minunata. Daca ieseai la ultraviolete nu ultraviolentele de azi, racoarea lui te trezea definitiv. Din nefericire larma carausilor de nisip din iarna nu a alungat cainii care dimineata scormonesc prin nisip sau prin cosuri din cand in cand; daca gasesc ceva se iau la harta ca... cainii... Soarele nu ardea ca acuma ci te cocea cu blandete, doar unii se inroseau si dupa expunere excesiva in prima zi stateau la umbra cu arsuri date cu diferite leacuri de la farmacii care nu erau ca acuma minuni ci produse elaborate de specialistii in domeniu ca sa vindece nu sa ia banii. Erau si atunci ambulanti cu namol si piatra ponce. Erau mici magazine la care se formau cozi, cu lapte batut, cornuri, mici, bere, covrigi si mai rar braga. Acea bautura care supara papilele gustative, dar apoi creaza o stare de racoare in tot corpul. Gaseai jocuri de sah, articole de paja, carti. Acum nu mai e nimic. Intreprinzatori ciocolatii te ideamna cu porumb fiert  si alte alimente care apar la capatul de plaja aduse de altii care au grija ca cei care ar trebui sa faca razii sa nu fie in zona dar oamenii care iau bani ca sa faca ordine au aceeasi grija ca si cei din categoria adversa si de aceea lucrurile merg chiar unse in fata unor afise dictatoriale! Comercializarea de produse pe plaja strict interzisa! Semnat si stampliat cu mare pompa si tiparit pe materiale care sa tina nu sa se rupa cum li se rupe celor care le incalca... Chiar daca acele mizerii cu umbrele domina plaja, ea arata normal. Cum in tara si lumea asta tot ce e normal deja e anormal pot spune: Mamaia esti acum iar o doamna, jos palaria... Marea mea surpriza a fost deci ca s-a reusit refacerea a ce era si s-a distrus datorita ignorantei oamenilor care nu fac decat sa fure nu ce sunt platiti sa faca si furiei naturii in fata marelui buric al pamantului care e omul posuman de azi. Era plaja inainte putina vreme ceva care era format din chistoace, alte mizerii si praf... Fara arbustii care potoleau vantul sa duca aiurea nisipul, soarta plajei de azi nu e deloc roza. Cum toata lumea nu vrea decat momentul mai ales imortalizat in memorii din ce in ce mai imense, trebuie sa spun ca acum Mamaia arata chiar omeneste. Cred ca dupa 1989 e prima data cand vad ceva care arata cum era inainte. Efortul a fost imens banuiesc. Romanul plateste ca turcul nu mai vrea de cateva zile... Asa e in tenis, vorba lui Toma Caragiu. 

Gavroche de Victor Hugo

Mizerabilii este un roman a carui actiune se desfasoara intr-o perioada de dupa anul 1789. Un erou al cestei mari fresce a Frantei din acea perioada este si micul patriot vagabond Gavroche.

Printre exemplele modelului francez pe care l-am adoptat, dar dupa 200 de ani sunt si micii vagabonzi care nu mai dorm in Elefant ci in canalizari si metrou. Ei nu se duc la teatru si nu arunca vorbe de duh concetatenilor, sunt nimic... Acuma unii sunt barbati in toata firea, ies uneori la suprafata si dau Bucurestiului un aer de horror, care poate ar putea fi folosit in retetele de promovare a turismului-de ce nu si unul de tip Gavroche.

De ce nu ar da bani bogatanii sa doarma o noapte sau doua alaturi de acesti monstri rezultati din ororile comunismului, conservati cu aurolac, (prin ce alchimie or avea fiecare punga lui de 20 de ani!?) poate si alaturi de cateva haite de caini infometati care creaza un cadru griveitic unic in lumea civilizata in capitala Romaniei. S-ar vinde costume cu aparatori contra muscaturilor, costume izolante fata de milioanele de plosnite, purici, virusi si microbi, masti de gaze, casti, etc.

Ne amintim ca au existat niste figuri ingrozite care apareau pe ecrane si afirmau ca au vazut cu ochii lor cum presedintele comunist al tarii primea zilnic transfuzii de sange de copil, consoarta lui spunea ca daca nu e paine poporul sa manance cozonac etc. Nimeni nu a avut curiozitatea sa se uite in carti si sa vada cum, cu cam 200 de ani inainte, pe malurile Senei, oameni de acelas calapod cu cei atat de mediatizati la noi in zilele revolutiei, spuneau acelasi lucru despre regele Frantei si austriaca sa consoarta. Francezii au invatat cate ceva din istoria lor, noi avem insa ceva mai mult, o resursa minunata si inepuizabila de dezvoltare a turismului. Daca nu va fi destul de frig la Balea, ca e doar incalzirea planetei, poate transformam bietii gavroche de la revolutie in veritabili hostes perntru amatorii de turism, sa luam, pardon sa le ia cineva banii acestor imbuibati pentru prestatii cu senzatii tari. Asa cum aurolacii din tara aduna fructele padurii si, nemaifiind fructe aduc fara sa vrea ursii infometati la ghenele de gunoi din localitatile montane, unii "intreprinzatori" aduna astfel pe nimica aurul verde al tarii si se imbogatesc dand tot pe nimic o bogatie imensa din care o mica parte se intoarce sub forma unor produse, bio, marea majoritate, foarte scumpe, poate pentru noi si alea contrafacute, deci la randul lor imbogatesc pe acei procesatori, saracindu-ne pe noi, romanii care avem retete de sute de ani poate mult mai bune, de ce Bucurestiul sa ramana in urma in utilizarea unei forte de munca neexploatata pana acum...mizerabilul aurolac... din denumire are termenul de aur... Urmeaza poate Rosia Montana si alte bogatii ca sa devina toti francofonii romani veritabili gavrosi...

O parere

Am crescut intr-o tara si poate chiar lume, la a mea ma refer, in care valorile erau valori. Si respect aceste valori si ma dezgusta nulitatile care daca nu pot fi ce ar vrea gasesc o sursa fara limite de venit din a denigra! Am gasit intr-o carte despre liceul absolvit de mine bibliografia profesorilor afland abia atunci ca erau oameni obisnuiti, nascuti mare parte la tara. Tremurul avut dupa prima adunare in sala de festivitati a liceului, cuvintele doamnei Virginia Dima, director pe atunci le am si azi in suflet. Eram mandru ca am ajuns acolo! Ce mizerabili sunt aceste vidanje care se intituleaza mass media. Geniul, marele har nu sunt degeaba. Omul nu cunoaste nimic din regulile care guverneaza Pamantul, Universul, dar ca un repetent nenorocit, prin javrele ajunse azi leader-i stie sa il faca zob. Pacat ca oamenii de geniu apuca sa traiasca azi intr-o lume de mizerabili. Dobrin al nostru cu tuica numita in popor "Ochii lui Dobrin" cea mai tare reclama fara nici o legatura cu advertisingul de azi... abia dupa revolutia asta inculturala a fost prilej de procese televizate  privind legatura lui cu bautura, datorata tot unor vidanje de data asta locale... Avem unul care urla Gooo.... e in cartea recordurilor parca. Carte a mizeriilor umane in care nu sunt Dobrin, Cristriano si altii. Insa  indiferent de ce se va intampla si va scrie in mizeria aceea unde doctorul Oprescu ne-a bagat cu cel mai lung carnat parca... acesti zei ai milioane de oameni daruiti sportului au gustat din plin in felul lor din nectarul, maretia de a fi o stea adevarata...

Ne-a luat dracu’

Exista o mare intelepciune acumulata de sute de ani de popoare. Binele, se stie de oricine, duce la ceva minunat, suav, sanatos, de vis, totul in jur e curat, cum l-a facut Mama Natura, cand omul e numai beneficiar, nu distrugator. Secolul XX a schimbat cursul lumii. Daca stiinta a pus la dispozitie omenirii mijloace deosebite care aduc mereu, clipa de clipa avantaje exceptionale, din nefericire  manati de ceva dracesc in ei unii oameni daca nu or fi de pe alta planeta ca nu au deloc suflet omenesc, au transformat minunea care era Pamantul din ce in ce mai minunat prin cuceririle marilor spirite ale speciei umane intr-un iad. Razboaie nimicitoare, hotii, nemernici si incompetenti care au in mana puteri nemaintalnite, potoape, arsite, distrugeri si amageli in masa in cinstea zeului ban, droguri, pacate inimaginabile, organe luate de la amarati si implántate la smecheri, averi imense acumúlate pe gramezi de mii de cadavre, tóate pentru ce, de ce e aceasta planeta minunata prin tot ce au faurit marii oameni dintotdeauna asemeni unui iad. Cand era vorba despre cineva care din cauza prostiei, a semenilor nemernici si poate a destinului dusmanos cand cineva deci ajungea printre scursorile societatii, distrus de vicii si nevolnicii oamenii cu frica de Dumnezeu ziceau: “L-a luat dracu’!” Iesiti azi din casa, masina sau unde dracu va aflati in lumea asta postumana, daca mai aveti un dram de minte si inca o mica ancora in realitate nu puteti decat sa ziceti decat: “Ne-a luat Dracu’! Cum arata dracul, ca tóate javrele care ne-au adus intr-un sfert de secol unde suntem… in iad… Cum e iadul cu strazi devenite fluvii, cu interlopi deveniti VIP cu tot ce avem azi si nici in cosmar nu ne aparea cand lumea noastra era normala...

Povestea sacalului

si nu numai

„Ziua Sacalului”, ecranizare din anul 1973, cu Edward Fox in rolul principal, dupa romanul omonim al lui Frederich Forsyth, imi trezeste atatea amintiri si cugetari.

Am efectuat cele doua saptamani de armata pentru obtinerea gradului de sublocotenent in rezerva cand am terminat facultatea, la Tecuci. Toti viitorii ingineri agronomii efectuau stagiul militar cu termen redus in unitati ale trupelor de securitate. Unitatea a fost mobilizata atunci, in 1983 intr-o actiune de prindere a patru tineri din judetul Olt care au patruns in postul de militie Osica si au furat armamentul si munitia aflate acolo. Drumul vietii mi-a scos in cale pe subofiterul, devenit ofiter,  care a montat dispozitivul de alarmare la acel post. Avea un comandant extrem de exigent si pe un timp foarte urat s-a dus si a montat instalatia de alarmare conform planificarii dar cei de la post nu au activat-o ca mai facea figuri si urla la orice ii afecta senzorii, o pasare care trecea prin zona putea declansa un tambalau pe care cei de la post au vrut sa il evite, erau comozi si aveau si ei credinta vesnica a romanului „ca nu se poate sa i se intample ceva groaznic tocmai lui”...

La ferma de legume a IPILF Giurgiu la Stanesti unde am fost inginer stagiar era o femeie cu ochii in permanenta rosii care era mama unuia din tinerii implicati in acea actiune. Avea mereu in buzunar scrisori de la fiul ei aflat in ancheta...

Grupul avea ca tinta fuga din tara pe mare...

Inclusiv militari de la Tecuci au participat la o ampla actiune de capturare a celor patru intr-o porumbiste in judetul Constanta.

Cand au venit acesti militari, sleiti de orele de panda in porumb era cu ei si un locotenent care ne-a spus ca norocul celor patru a fost ca nu au tras nici un cartus si nu au ranit pe nimeni, intimidasera si amenintasera cu armele de mai multe ori militarii si militienii care efectuau baraje, trecusera de ei dar nu au tras nici un foc de arma. Strabatusera in acest mod o distanta destul de mare, prin tara mobilizata in vederea capturarii lor. O dovada a faptului ca nu era ca acuma, din sutele de ofiteri, subofiteri sau militari de care trecusera nu a existat unul care sa execute foc asupra lor. Astazi cu toata democratia si clementa tot ce misca in calitate de terorist e lichidat. A fost o data o tara Romania si un popor roman...

Erau fapte foarte grave dar locotenentul sustinea ca nu isi pierdeau viata prin condamnarea la moarte, actiunea lor scosese insa la iveala grave lipsuri in activitatea ministerului de interne si a capacitatii de actiune in asemenea situatii a celor platiti de stat pentru aceasta.... Acum am inteles ca protagonistii acelei aventuri sunt mari demnitari...

Printre altele locotenentul ne-a povestit de o brosura pentru studiul elevilor din Scoala de Ofiteri de Militie si Securitate de la Baneasa. Era vorba acolo despre o ampla actiune de capturare a unui mare tragator de elita care avea misiunea de a-l ucide pe generalul De Gaulle, eroul si presedintele Frantei care era venerat atunci ca salvatorul acestei tari in razboiul antihitlerist dar care pentru ca renuntase la Algeria, care devenita stat independent, mii de militari dislocati acolo pierzand privilegiile avute ca ocupanti, era atat de urat mai ales de fostii comandanti ai trupelor dislocate acolo incat dupa o incercare esuata de a asasina pe presedinte au apelat la un asasin de profesie...

Viata m-a adus la Academia de Politie ca ofiter tehnic si una din primele mele dorinte implinite in aceasta calitate a fost sa imprumut brosura de la biblioteca sa o citesc.

Fusese dat filmul pe Studio X (H) la bulgari, unde chiar numai vazut ca film mut ca la bulgara sunt surd, fusesem fascinat, nestiind ca lectia politieneasca a acelor intamplari va deveni un model pentru modul exemplar si profesionist in care era utilizata birocratia atunci.

Zilele acestea s-a dovedit ca tara noastra nu are, cu toate ca plateste mii de oameni pentru asta, o evidenta la zi a populatiei Romaniei!!, E inimaginabil cum cu toate investitiile imense in computerizarea activitatii toate institutiile care gestioneaza cel mai important indicator social politic si economic al unui stat care au mii de angajati, nu sunt in stare sa arate evident pe cai diferite dar in aceleasi cifre cati suntem in tara la un moment dat ??? Dovada ca nu e nimeni interesat de nici o strategie stiintific elaborata, toata activitatea de sanatate, invatamant, economie, agricultura, resurse umane, ajutor social, etc. nu poate fi elaborata fara cunoasterea populatiei pe segmente de varsta, mutatii, acum exod intern si extern... grad de pauperizare...

Atunci un consiliu in care era si un om care divulga fara voie secretele de stat pe care le afla zilnic, prin mobilizarea exemplara a aparatului intern de ordine publica al Frantei, cu ajutorul vesnicului rival de peste Canalul Manecii posesor la randul lui al unui sistem perfect de evidenta a populatiei, al altor tari din zona care in faza initiala au avut capacitatea de a oferi informatiile necesare, a fost capabil sa gestioneze o criza de un asemenea nivel, sa aiba fara mijloacele de astazi asemenea informatii de calitate incat sa anihileze un ucigas extraordinar de inteligent, cu o multitudine de identitati abil construite, este evident ca si cu un procent din ce se numeste sansa, mai ales ca generalul, poate ultimul adevarat cavaler din istorie nu a acceptat sa isi modifice din cauza pericolului dovedit ca este tinta unui atentat, programul in public.

Imi amintesc ca la televizor am urmarit imagini in direct de la inmormantarea generalului De Gaule, doar maresalul Iosif Broz Tito, din cate stiu a mai avut parte de o asemenea grandoare si adunare de sefi de state si guverne de la acea vreme.

O concluzie cred ca se impune: birocratia autentica bazata pe tehnologia cea mai avansata la un moment dat este puterea unui stat, cand aparatul birocratic e pe mana unor oameni care nu au nimic de a face cu poporul, cu experienta si profesionalismul ci urmaresc doar imbogatirea lor si a clicii ordinare care i-a investit, cu orice mijloace.. asa cum spunea un secretar general al MAI, „Eu nu am vrut aicea, eu am vrut sef la vama”... in astfel de conditii statul acela e si la propriu si la figurat demn sa il manance cainii...

Asta e lumea

Fotbal postuman

Ce este oare zilele astea la Paris intre greve si terorism?

Fotbal?

Nu! E un targ de sclavi specialisti in jongleriile cu mingea.

Unde sunt miile de impatimiti care duminica de duminica atunci cand vremea era normala in tarile lor si permitea, umpleau stadioanele, acolo unde tinerii dadeau pantofii speciali si echipamentul de la unul la altul... Nu contau banii ci fotbalul in sine!!!  Unde mai e respectul mucosilor fata de “nea” antrenorul sau jucatorul consacrat care “nea” ramanea pana la moarte, a lui sau a celui care il onora astfel chiar daca ajungea mare vedeta. Imi povestea un sef de politie municipala ca el pana acesta a murit i-a spus fostului sau maistru de la uzina unde lucrase pana sa intre la Scoala de la Baneasa maistre. Ajunsese om important in oras si ierarhia socio-profesionala dar nu i-a trecut prin minte sa i se adreseze altfel. A fost frumos cand spunea ca atunci cand aflase ca el urma sa plece la scoala, maistrul ii dadea toate greutatile si alerga tot timpul: "Mama ta, o sa ajungi mare …" A fost simpatic cand a zis ca nu i-a stricat, dimpotriva a fost printre primii la proba sportive…Nu mai e nimic cum era. Tinerii habar nu mai au de respect si traditie… Ce sunt dar mai ales ce au fost, nu toti, dar majoritatea  considera ca asa e "trendy"…Nici comentatori de fotbal nu mai sunt! Dau un enter si iti debiteaza cate pase a dat X cat a alergat Y si cat valoreaza echipa Z, cate milioane se dau azi pe  cutare sau cutare care il intrece pe cutare. Pacat. Fotbalul era un zeu pentru saraci, ca maslinele si branza dar acum nu mai conteaza decat ca motiv de ingramadire a unor mii de consumatori echipati cu niste tricouri si alte accesorii, cu drapele care au umplut din timp supermarket-urile, in mijloace de transport si de facut bani o luna sau cat dureaza nebunia, babilonia de pe urma lor…. E de fapt campania vanzatorilor moderni de sclavi, care nu mai topaie cu un picior de lemn, nu mai duhnesc a bauturi ieftine ci stapanesc adevarate minunatii numite FIFA, UEFA, FRF, FMF, etc, etc…

Si mai e o gloata de derbedei care invadeaza orasele gazda ale meciurilor, se bat in vazul camerelor si stiristilor neavand nimic cu tara sau echipa pe care o “adora” … Cine are bani face nationala ca Turnul Babel, mai sunt e drept cateva nationale pe care le simti ca simt pentru tara lor cand ii vezi intonand demn imnul. Cred ca acuma ar trebui ca toate aceste targuri de sclavi sa aiba un imn al zeului ban sa se puna pe o banda sa fie cantata de bandele mondiale, continentale sau nationale care nu prea mai au nimic in comun cu ce a fost frumos si maret candva, lalaiala lor mizerabila, Pacat!

Amintirile unui gurmand

Un moment de glorie din cariera mea de zicator de bancuri a fost pe ... Sena…la Paris, in martie 2000, eram pe un vaporas, la o masa, cam 10-12 persoane de diferite nationalitati si daca regret multe lucruri din viata, unul din ele e ca nu am avut inspiratia sa iau meniul sa stiu ce mancaruri au fost servite, oricum lucruri rafinate, viciul pe care nu pot sa il ascund acela ca sunt gurmand imi da senzatia ca e o neimplinire ca nu am denumirile a ce am mancat pe alte meleaguri in putine clipe de neiutat.

Cantau doua fete foarte talentate si decente, una alba, alta neagra, niste melodii de prin partea locului.

Atunci le-am spus celor de la masa mea bancul cu tapiterul:

Un muncitor de la o fabrica de mobila din Romania, tapiter de profesie e trimis inainte de 1989 la Paris la perfectionare. Cand vine, secretarul de partid, directorul si securistul il intreaba ce a facut acolo, daca a fost ceva deosebit in timpul deplasarii.

- Da, am patit ceva intr-adevar uimitor:

Eram intr-un parc in Paris si pe o alee vad o fata minunata, o fustita scurta, eleganta si tare frumoasa. I-am aratat ca nu stiu o boaba franceza dar ea a scos un carnetel roz si a desenat pe o foaie o banca. Am stat un timp si vad ca ea scoate iar carnetelul si deseneaza o masa, un scaun si in spate scria restaurant.

Am mancat, am baut si o vad ca scoate inca o data carnetelul si deseneaza de data asta un pat, tovarasi, frantuzoaicele astea sunt extraordinare, nici azi nu imi dau seama de unde stia ea ca eu sunt tapiter!!??

Imi rasuna si azi rasul celor de la masa cu ecoul cladirilor minunate de pe malul Senei stins apoi si inlocuit de melodiile din programul artistic. Stiu sute de bancuri dar asta e pentru mine, datorita ambiantei, special...

Cred ca e mai frumos sa ai ceva deosebit intamplat o data in viata cand ai ajuns undeva prin meritul si efortul tau si sa ramana acolo in sufletul tau ceva de genul celui relatat, decat sa fii imbuibat cu evenimente si bunuri deosebite obtinute in diverse moduri si carora sa nu le mai simti valoarea, sa consideri ca ti se cuvin cand de fapt tu nu le meriti....

Am fost si la Beijing si iar regret ca nu am notat nici acolo felurile de pe mese. Nu eram altul nici acolo.

Un moment impresionant a fost pentru mine in inima Rusiei. Am participat la o conferinta dedicata catinei albe intr-o statiune in Altai in care pana si aerul era minunat.

Masa festiva a fost de data aceasta mai apropiata de ce cunosteam eu din bucataria rusilor din Dobrogea. Impresionant a fost ca cei din delegatia chineza au pus la bataie bauturi din catina, a fost si un dans globalizat in care un chinez a dansat cu o rusoaica superba cu ceva de felina sau de vulpe, avea si un fel de cataveica dintr-o blana scumpa pentru ca dimineata si seara in septembrie erau 6-7 grade Celsius. Norocul meu a fost sfatul fiicei mele sa vad cum e vremea pe acolo ca in canicula de aici pregatisem numai lucruri de vara, acolo era totusi... Siberia.. Au avut ca punct forte doi dansatori campioni mondiali la dans modern, ea, de o suplete si mobilitate deosebite era ca o zeitate a acelor locuri cu trasaturi asiatice pe un ten inchis iar el un blond tipic slav. O sincronizare perfecta pe ritmuri de pe toate meridianele lumii.

Aveau un cult al muzicii, era cam extrasezon pentru ca investitiile erau pentru iarna dar seara cand treceai pe langa carciumi sau restaurante nu era nici una fara o formatie sau macar 1, 2 artisti. Era minunat ca nu deranjau, nu vedeai bubuituri sau sunete de prost gust. Era muzica lor, sau daca era ceva strain era cu mult gust aleasa.

Cel mai varstnic participant, un profesor rus a tinut o scurta cuvantare apoi incet cu multa demnitate toti rusii s-au adunat in jurul sau si la inceput vocea lui tremurata dar ferma si calda apoi toti cor minunat stransi unul de altul de umeri au cantat fara acompaniament un cantec dedicat Maicii Rusia.

A fost inaltator, erau extraordinari. Pe drumul spre Barnaul vazand cateva tancuri si tunuri asezate pe socluri, stralucind ca noi parca ii vedeam pe acei intelectuali de toate varstele intonand intr-un tot unitar cuvintele necunoscute mie dar pline de fermitate, duiosie si mai ales patriotism. Auzisem de spiritul unic al poporului rus care are o mare calitate: rabdarea, cu ea si cu imensele resurse a fost si ramane o mare putere a lumii. Chiriasa noastra din Tulcea Claudia Filipescu, m-a imbiat atata sa ma invete rusa a fost razbunata, am regretat si inainte necunoasterea acestei limbi dar atunci chiar am simtit ca a fost pacat. Sa fii intr-o piata cu plante medicinale sa nu poti discuta cu cei de acolo. In Altai sunt imens de multe sanatorii si piete cu plante, pana si aerul e madicament. La Sanatoriul Siberia unde am fost cazati erau jocuri de sah cu piese cam de 1 m si tabla la aceleasi dimensiuni unde exercitiul mintii si sederea in aer liber, miscarea fizica (erau si in interior) se imbinau armonios. Prin aceasta asistenta putea urmari jocul pe viu, ca pe orice sport de teren: tenis, volei, handbal. Undeva langa o izba era si un intreprinzator cu cativa ursi... Drumul ducea la un izvor cu apa... tamaduitoare... Iar eu nu am habar ca si tapiterul din banc cum se numesc felurile de mancare intalnite in diferite colturi ale lumii...

PS In primul rand, femeia cu parul alb si imbracata in bej este creatoarea primului soi de catina fara spini. Am avut satisfactia ca cei de la Institutul Agronomic din Barnaul si Academia Agricola a Siberiei sa cunoasca profesori ai mei din Romania. Domnul profesor dr. Docea Eugen - fitopatolog- era foarte stimat acolo in mod deosebit.

Nina David Bravo,Angel! Cel mai mult mă bucur că ți-a plăcut la ruși! Ador țara și cultura rusă!

Proorocu Angel In partea dreapta a fotografiei este traducatoarea la care am fost repartizat pentru prezentarea lucrarii la conferinta. In afara de asemanarea cu o mare actrita dintr-un film tipic lumii mizerabile in care traim, domnia sa mi-a amintit cu mare placere de colegele de scoala si cunostintele din Tulcea care au avut dintotdeauna trasaturile fizice inconfundabile transmise prin mostenirea genetica tipic slava.

Un tramvai numit dorinta

Astazi am vazut un vagon de probe, model mai vechi, care avea locul acela special pentru vanzatorul de bilete.

Circula o gluma referitoare la rugamintea unui solicitant de bilet care din cauza aglomeratiei nu putea sa ajunga la vanzator si atunci dand bani pentru bilet spunea celui din spate: “Dati va rog pana in fund la taxatoare!”

In 99.99 % din cazuri primea biletul si eventual restul daca era cazul azi multi la inghesuiala coboara fara valorile pe care le au asupra lor si hotii nu pot fi prinsi ca e greu de organizat flagrantul !!!

Cum se facea ca mii de oameni si-au crescut copii si au luat pensie de pe urma unei asemenea munci si nu existau falimente si probleme cu deplasarea a sute de mii de oameni de acasa la serviciu si invers pentru ca atunci statul asigura siguranta locului de munca? Acuma ce mai face statul? e adapatoare pentru increngaturi de hoti. Si ce au nemernicii de supt, de aproape 30 de ani din viata noastra...

Taxatoarea a fost inlocuita de minunile tehnicii moderne, azi un card trecut pe langa un aparat special inlocuieste pentru cei cinstiti munca vechilor slujbasi.

Daca minunile tehnicii nu erau in tándem cu minunile hotiilor (inginerii!!!) la nivel inalt ca aceste inutile consilii de administratie si atatea altele prin care un favorizat politic cu spate ia degeaba miliarde de lei sau euro cand stie ca indiferent de soarta societatii la care e "sugar" nu are nici o raspundere, poate banii care erau datorati noilor descoperiri stiintifice, informatice in acest caz, ar fi creat o tara infloritoare care ar fi avut sanatatea, mediul, educatia si viata social-economica la nivelul anului 2016, nu ca a oricarei foste colonii din lumea a III a sau a IV sau a V a a daca exista in savantele teorii academice....