Povestea sacalului

si nu numai

„Ziua Sacalului”, ecranizare din anul 1973, cu Edward Fox in rolul principal, dupa romanul omonim al lui Frederich Forsyth, imi trezeste atatea amintiri si cugetari.

Am efectuat cele doua saptamani de armata pentru obtinerea gradului de sublocotenent in rezerva cand am terminat facultatea, la Tecuci. Toti viitorii ingineri agronomii efectuau stagiul militar cu termen redus in unitati ale trupelor de securitate. Unitatea a fost mobilizata atunci, in 1983 intr-o actiune de prindere a patru tineri din judetul Olt care au patruns in postul de militie Osica si au furat armamentul si munitia aflate acolo. Drumul vietii mi-a scos in cale pe subofiterul, devenit ofiter,  care a montat dispozitivul de alarmare la acel post. Avea un comandant extrem de exigent si pe un timp foarte urat s-a dus si a montat instalatia de alarmare conform planificarii dar cei de la post nu au activat-o ca mai facea figuri si urla la orice ii afecta senzorii, o pasare care trecea prin zona putea declansa un tambalau pe care cei de la post au vrut sa il evite, erau comozi si aveau si ei credinta vesnica a romanului „ca nu se poate sa i se intample ceva groaznic tocmai lui”...

La ferma de legume a IPILF Giurgiu la Stanesti unde am fost inginer stagiar era o femeie cu ochii in permanenta rosii care era mama unuia din tinerii implicati in acea actiune. Avea mereu in buzunar scrisori de la fiul ei aflat in ancheta...

Grupul avea ca tinta fuga din tara pe mare...

Inclusiv militari de la Tecuci au participat la o ampla actiune de capturare a celor patru intr-o porumbiste in judetul Constanta.

Cand au venit acesti militari, sleiti de orele de panda in porumb era cu ei si un locotenent care ne-a spus ca norocul celor patru a fost ca nu au tras nici un cartus si nu au ranit pe nimeni, intimidasera si amenintasera cu armele de mai multe ori militarii si militienii care efectuau baraje, trecusera de ei dar nu au tras nici un foc de arma. Strabatusera in acest mod o distanta destul de mare, prin tara mobilizata in vederea capturarii lor. O dovada a faptului ca nu era ca acuma, din sutele de ofiteri, subofiteri sau militari de care trecusera nu a existat unul care sa execute foc asupra lor. Astazi cu toata democratia si clementa tot ce misca in calitate de terorist e lichidat. A fost o data o tara Romania si un popor roman...

Erau fapte foarte grave dar locotenentul sustinea ca nu isi pierdeau viata prin condamnarea la moarte, actiunea lor scosese insa la iveala grave lipsuri in activitatea ministerului de interne si a capacitatii de actiune in asemenea situatii a celor platiti de stat pentru aceasta.... Acum am inteles ca protagonistii acelei aventuri sunt mari demnitari...

Printre altele locotenentul ne-a povestit de o brosura pentru studiul elevilor din Scoala de Ofiteri de Militie si Securitate de la Baneasa. Era vorba acolo despre o ampla actiune de capturare a unui mare tragator de elita care avea misiunea de a-l ucide pe generalul De Gaulle, eroul si presedintele Frantei care era venerat atunci ca salvatorul acestei tari in razboiul antihitlerist dar care pentru ca renuntase la Algeria, care devenita stat independent, mii de militari dislocati acolo pierzand privilegiile avute ca ocupanti, era atat de urat mai ales de fostii comandanti ai trupelor dislocate acolo incat dupa o incercare esuata de a asasina pe presedinte au apelat la un asasin de profesie...

Viata m-a adus la Academia de Politie ca ofiter tehnic si una din primele mele dorinte implinite in aceasta calitate a fost sa imprumut brosura de la biblioteca sa o citesc.

Fusese dat filmul pe Studio X (H) la bulgari, unde chiar numai vazut ca film mut ca la bulgara sunt surd, fusesem fascinat, nestiind ca lectia politieneasca a acelor intamplari va deveni un model pentru modul exemplar si profesionist in care era utilizata birocratia atunci.

Zilele acestea s-a dovedit ca tara noastra nu are, cu toate ca plateste mii de oameni pentru asta, o evidenta la zi a populatiei Romaniei!!, E inimaginabil cum cu toate investitiile imense in computerizarea activitatii toate institutiile care gestioneaza cel mai important indicator social politic si economic al unui stat care au mii de angajati, nu sunt in stare sa arate evident pe cai diferite dar in aceleasi cifre cati suntem in tara la un moment dat ??? Dovada ca nu e nimeni interesat de nici o strategie stiintific elaborata, toata activitatea de sanatate, invatamant, economie, agricultura, resurse umane, ajutor social, etc. nu poate fi elaborata fara cunoasterea populatiei pe segmente de varsta, mutatii, acum exod intern si extern... grad de pauperizare...

Atunci un consiliu in care era si un om care divulga fara voie secretele de stat pe care le afla zilnic, prin mobilizarea exemplara a aparatului intern de ordine publica al Frantei, cu ajutorul vesnicului rival de peste Canalul Manecii posesor la randul lui al unui sistem perfect de evidenta a populatiei, al altor tari din zona care in faza initiala au avut capacitatea de a oferi informatiile necesare, a fost capabil sa gestioneze o criza de un asemenea nivel, sa aiba fara mijloacele de astazi asemenea informatii de calitate incat sa anihileze un ucigas extraordinar de inteligent, cu o multitudine de identitati abil construite, este evident ca si cu un procent din ce se numeste sansa, mai ales ca generalul, poate ultimul adevarat cavaler din istorie nu a acceptat sa isi modifice din cauza pericolului dovedit ca este tinta unui atentat, programul in public.

Imi amintesc ca la televizor am urmarit imagini in direct de la inmormantarea generalului De Gaule, doar maresalul Iosif Broz Tito, din cate stiu a mai avut parte de o asemenea grandoare si adunare de sefi de state si guverne de la acea vreme.

O concluzie cred ca se impune: birocratia autentica bazata pe tehnologia cea mai avansata la un moment dat este puterea unui stat, cand aparatul birocratic e pe mana unor oameni care nu au nimic de a face cu poporul, cu experienta si profesionalismul ci urmaresc doar imbogatirea lor si a clicii ordinare care i-a investit, cu orice mijloace.. asa cum spunea un secretar general al MAI, „Eu nu am vrut aicea, eu am vrut sef la vama”... in astfel de conditii statul acela e si la propriu si la figurat demn sa il manance cainii...