23 iulie 2016

Imediat dupa revolutie sau ce a fost, mergeam in trenul accelerat spre Tulcea. Era compartimentul plin si printre noi era o tanara doctor psihiatru. Toti participau la o discutie care, cum era normal avea ca tema mizeriile perioadei. A fost o societate imobiliara Dona, avea o melodie pe postul national de radio Dona, Dona Dona. Cred ca era ceva ca sa doneze amaratii ca au promis marea cu sarea si au fugit cu banii. BANCOREX, hotia de la Cluj care iti aducea de 7 ori investitia si au profitat smecherii evident in paguba pagubosilor... Cate si mai cate dar s-au uitat si unii sunt cu banii altii cu praful... tanara aceea a avut o interventie spusa cu emotie dar si cu multa siguranta profesionala. „Sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi si veti vedea peste cateva zeci de ani schimbari radicale la oameni”. Schimbari in rau evident. Azi cand un amarat de jucator indracit de jocuri video a comemorat ucigand la 5 ani un alt genocid al unuia ca el, daca asta e realitatea mi-a amintit de tanara din tren. Prin minte imi umbla faptul ca in masa de oameni circula inainte de revolutie sau ce o fi fost imaginea unuia cu pata pe frunte care il da jos pe Nicolae Ceausescu, se spunea ca in 2000 o sa traim din tablete etc. De fapt s-a mai ajustat povestea nu mancam tablete ci facaturi un pic mai scumpe care seamana fizic cu ce mancam inainte. Azi marele actor Ion Caramitru a vorbit frumos la moartea unui confrate ce parea fara moarte, tot el a vorbit la televiziunea acum moarta la moartea Romaniei. Are vocatie omul. Unii vorbesc in sensul invers interesului general si al adevarului, altii, ca tanara doctorita, ne lumineaza fara sa stim viitorul...