Orhidee si iarna

 

Pseudoiarna pandemiei

 

Moulin Rouge 1952

Impresia mea dupa ce am citit cartea lui HP

 

Am revazut o capodopera cinematografica. Istoria artei are atatea povesti adevarate sita care le-a cernut a ramas timpul. Exista un autor francez Henri Perruchot care a avut ca subiect vietile genialilor nebuni care au schimbat tot ce insemna arta plastica pana la ei. Ma gandeam unde a disparut sentimentul, bunul simt, simpatia si forta personajului nu cu tot felul de dracii tehniciste ci cu ceea ce are din nascare fiecare om ales… Drama nu este ca a existat un om pe care un accident stupid intr-o actiune stupida impusa de rangul avut l-a transformat in monstru pentru acea gloata turbata dupa dezmat din Parisul scapat de lanturile feudale. Totusi superioritatea micului oropsit de soarta consta in uimitoarea si umilitoarea afundare in iadul aducator de placeri nevinovate daca am compara cu ce e azi dar care au imbogatit dar si au distrus atatia oameni. Cei care au dat sare si piper morii rosii au fost izgoniti de rafinamentul celor care plateau mult ca sa vada mai mult, spectacolul a devenit mai mult decat bataia permanenta dintre doua cocote care trezeau tot ce se putea trezi in spectatori. Ei bine acel pitic conte in alte conditii a ruinat prima moara, cu afis aceasta nu mai era o spelunca stiuta de derbedei si vecini ci a devenit o perla a Parisului. Jocul piticului cu dragostea, cu viata cu cocotele care erau de-ale lui nu diforme dar apasate de viata care nu le oferise nimic, cu alcoolul, cu cei ca el si mai ales cu culorile si creionul l-au facut unic. Un spilcuit plin de bani nu ar fi avut bagajul spiritual sa faca ce a facut piticul. Un needucat nu a putut crea ce a creat un conte care copil fiind facea echitatie, era zeul nobilei si curatei sale mame dar si al impaunatului tata care traia din averea imensa cu luxul aferent si din ce a fost odata fara sa isi dea seama ca toata clasa lui atunci ca tavalugul istoriei nu se impotmoleste in vise si amintiri. Distruge tot, transforma tot. Micul amarat mort in palatul familiei a ramas in istoria lumii. Cu flerul, sansa lui a ramas ca bardul unui fenomen, al unui moment de delir al plebei pana cand banul, nevoia de a epata urma sa distruga acea scanteie unica si efemera de vitalitate care a molipsit pamantul. Frumos si pacat ca astazi practic notiunea de cinema, film inseamna monstri, arme muschi sex. Pacat !

Leac de pandemie

 La teatrul Notara se juca o piesa de Cehov cu Lucia Sturza Bulandra (contesa) si Jules Cazaban (valetul) + ceilalti.

Lucia Bulandra siCazaban nu se puteau suferi, erau la cutzite.

Valetul trebuia sa-i aduca contesei, pe tava, un biletel cu textul pe care Lucia nu il memorase si il citea cu lornionul.  Cazaban ii prezinta tava pe care era o foaie alba. Lucia, fara sa clipeasca,  ii intinde foaia si zice:

- Valet, citeste !

Cazaban, la fel de inspirat, ii raspunde:

- Doamna contesa, ati uitat ca eu sunt analfabet ?

Lucia: -  Da, am uitat ca esti analfabet si idiot.

...................................................................................................

Pictorul Degas a asistat la o licitație unde un tablou al său, aparținând unui bogătaș, s-a vândut cu 50.000 de franci. Cineva i s-a adresat:

- Cum va simțiți, maestre?

- Ca un cal de curse care a câștigat marele premiu și el capătă numai ovăz.

...................................................................................................

Diogene, fiind îmbiat cu un pahar de vin, a vărsat lichidul pe jos.

– De ce-ai făcut așa ceva? l-a întrebat gazda.

– L-am răsturnat eu înainte de a apuca el să mă răstoarne, a răspuns înțeleptul.

- Pablo, cum de n-ai nici un tablou de-al tău în camera? l-a întrebat un prieten pe Picasso.

- Unele îmi plac chiar foarte mult, dar se vând prea scump că să-mi  permit să le cumpăr eu, a răspuns pictorul.

...............................................................................................

Într-un spectacol de teatru, un tânăr actor a avut o singură replică: "Majestate, flota engleză a distrus flota spaniolă".

Fiind emoționat, acesta a zis: "Majestate, flota spaniolă a distrus flota engleză!"

Maria Filotti, care era regina, neavând o replică adecvată pentru acest anunț inversat, a izbucnit:

"Nu te cred! Ești un spion. Piei din faţa mea!"

*

Un student a încercat să-l păcălească pe marele medic internist, Iuliu Hatieganu, așezându-se într-un pat din salonul vizitat de acesta și  simulând o boala.

– Scoate limba! i-a cerut profesorul, când a ajuns la el. După ce i-a  privit-o, i s-a adresat:

– Fă-ți formele de ieșire. Boala ți-a trecut.

*

– Piesa asta a lui Caragiale – Năpasta – poate fi socotită ca și căzută, a spus un adversar al marelui dramaturg înainte de spectacol.

– Da, însă căzută din cer! a ripostat Delavrancea care auzise prognosticul.

*

Coşbuc trecea foarte rar pe la Terasa Oteteleşeanu, locul de întâlnire al scriitorilor, dar a nimerit o dată acolo, când cafeneaua era goală.

– Domnule, i s-a adresat un chelner, luați loc la alta masa, aceasta este rezervată poeților!

– Scuzați-mă! a spus Coşbuc și s-a mutat alături.

PROVERBE SCOŢIENE

Unui om este mult mai uşor să-i dezvolţi calităţile decât să-i  înlături defectele.

==

Nu te căsători pentru bani, poţi găsi un împrumut mai avantajos.

==

Un foc mic, care dă caldura, preţuieste mai mult decât un foc mare, care frige.

==

Leneşul este fratele cerşetorului.

PROVERBE OLANDEZE

Şi ţapului bătrân îi place iarba fragedă.

==

Măgarul drept mulţumire loveşte cu piciorul pe cel care îl scarpină.

==

Teme-te de marinarul care ajunge pe uscat!

==

Câinii au dinţi in orice ţară.

==

Ţine-te de partea groasă a copacului.

Banii şi morala

Într-o mică aşezare evreiască se stinge din viaţă uşuratica locului şi lasă moştenire toţi banii ei pentru repararea sinagogii.

Enoriaşii, în  majoritatea lor, nu vroiau să primească moştenirea. Vezi, Doamne, “nu-i cuvios să primeşti banii unei femei usoare”.

Discuţii şi discutii, până ce hotarăsc să se ducă la Rabin. Rabinul le spune că este voie să primească banii. Credincioşii se răzvrătesc:

- Dar bine, Rabi, de ce, că doar femeia ştii bine cu ce s-a ocupat toată viaţa ei!?

- Păi, spune rabinul, banii aceia în fond sunt tot banii noştri, nu...

Scenariu realist

Un evreu bătrân şi unul tânăr călătoresc cu trenul.

Tânărul  întreabă:

- Cât e ceasul?

Bătrânul nu răspunde.

- Mă scuzaţi, domnule, cât e ceasul?

Bătrânul tace în continuare.

- Domnule am întrebat cât e ceasul. De ce nu răspundeţi?

La care, bătrânul:

- Tinere, următoarea staţie e capăt de linie. Nu te cunosc aşa că ma gandesc că nu eşti de prin partea locului. Dacă îţi răspund trebuie să te invit la mine acasă. Eşti chipeş şi eu am o fată frumoasă. Probabil că vă veţi îndrăgosti unul de celălalt şi o să vreţi să vă căsătoriţi.

Spune-mi un motiv pentru care mi-ar trebui un ginere care nu îşi poate permite nici măcar un ceas!

Prima bucată

Un popă catolic îl întreabă pe rabi:

- Când o să mănânci şi tu, măcar o dată, carne de porc?

- La nunta dumitale, sfinţia ta!

Un tip calm

Un tip, recunoscut pentru politete si calm, este trezit la ora 3 dimineata de un apel pe telefonul fix. Ridica receptorul:

- Alo!

- Cainele tau latra si nu pot sa dorm!

- Imi cer scuze de inconvenient, domnule! Puteti sa-mi lasati numele  si numarul dvs. de telefon?

- Vecinul dvs., domnul Popescu, nr 021...

Noaptea urmatoare, la 3  dimineata:

- Alo, domnul Popescu! Am sunat sa va spun ca eu nu am caine!...

Sursa internet

 

 

 

 

Minunat

 Revista Magazin nr. 3 (3282) din 21 ianuarie 2021

24 ianuarie 2021

 

Alexandru Ioan I Cuza, domn al Moldovei, Munteniei şi Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei (1820 - 1873)

Alexandru Ioan CUZA (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Huşi, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, precum şi al statului naţional România. Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor.

La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Munteniei (Valahiei), înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, cînd Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptînd oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Primii ani de viaţă

Născut în Bîrlad, Moldova, Cuza a aparţinut clasei tradiţionale de boieri moldoveni, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pămînt în judeţul Fălciu, Moldova) şi al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primeşte o educaţie europeană, devenind ofiţer în armata moldovenească şi ajungînd la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.

În anul 1848, Moldova şi Muntenia au fost cuprinse şi ele de febra revoluţiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Muntenia revoluţionarii au preluat puterea şi au guvernat în timpul verii. Tînărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenţia înclinaţiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic.

Revenind în Moldova în timpul domniei Prinţului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, şi a reprezentat Galaţiul în divanul ad-hoc de la Iaşi. Cuza a fost un proeminent politician şi a susţinut cu tărie uniunea Moldovei şi Valahiei. A fost nominalizat în ambele ţări de către Partida Naţională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinţ străin. Profitînd de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) şi în Muntenia pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).

Elena Cuza

Elena Cuza se înrudea cu neamul Sturdzeştilor, al Balşilor şi al Cantacuzinilor. Judecînd după portretul realizat de Szathmary, cînd avea 38 ani, putea fi socotită cu greu o femeie frumoasă. Era foarte mică şi subţire, cu o expresie severă, cu ochi negri şi duşi în fundul capului. Era foarte timidă, lipsită de farmec şi feminitate. Educaţia ei urmase calea obişnuită în epocă: guvernantă franceză şi germană, pensionul Buralat, anturajul social şi literar al mătuşii sale Agripina Sturdza, din Iaşi.

În 1844, ea l-a întîlnit, s-a îndrăgostit şi s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertită, impulsivă, care se simţea bine printre oameni, se purta foarte galant cu femeile. Ea era o introvertită, cu o mulţime de inhibiţii. Slabele şanse ca acest mariaj să meargă au fost anulate de la început de incapacitatea Elenei de a-i oferi un urmaş soţului ei şi de faptul că a pus datoriile faţă de mamă înaintea celor faţă de soţ. La 30 aprilie 1844 scria: „Crede-mă, mamă, noile sentimente pe care le am faţă de soţul meu nu mă vor împiedica să te iubesc.” După ce s-au căsătorit, ei s-au stabilit în modesta casă a părinţilor lui Cuza, Ion şi Sultana, din Galaţi.

Deşi Cuza şi soţia sa nu au avut copii, ea i-a crescut ca pe proprii săi copii pe cei doi fii avuţi cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862, unele surse menţionează anul 1864 - 1889) şi Dimitrie Cuza (1865 - 1888) care s-a sinucis.

Atunci cand Cuza a adus pe cei doi copii acasa la Doamna Elena, i-a prezentat ca find gasiti. Dar ea, fiind o femeie inteligenta si stiind de legatura lui cu Maria Obrenovic i-a raspuns: " A creste pe acesti copii este o datorie de sange pentru tine, iar pentru mine este o datorie de onoare!"

A împărtăşit cu stoicism exilul soţului detronat şi, după moartea acestuia la 16 mai 1873, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoţiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvînt despre slăbiciuni pe care le cunoştea, le îngăduise şi-o spunea cu mîndrie – le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept.”

Înfăptuirea unirii

Unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi reprezintă unificarea vechilor provincii româneşti. Unirea este strîns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Muntenia. Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări.

 

Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Muntenia, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodămîntul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenţia de la Paris din 1858, o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Valahiei, aducîndu-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizînd unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România.

Domnia

Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o nerăbdătoare dorinţă de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor săi întîmpină rezistenţa forţelor conservatoare şi a inerţiilor colective. Mai grav, el stă sub semnul provizoratului, căci domnia lui Cuza este percepută ca pasageră; ţara a vrut un domn străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-a renunţat la vechea doleanţă; în aşteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat.

Alegerea ca domnitor

După Convenţia de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani (locţiitori ai sultanului în teritoriu), pînă la alegerea domnitorilor. Principala atribuţie a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii. Unioniştii moldoveni au putut impune cu uşurinţă candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugerată muntenilor de către delegaţia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunţa rezultatul alegerii de la Iaşi.

În Valahia, adunarea a fost dominată de conservatori, care erau însă scindaţi. Neputîndu-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfîrşit prin a se ralia candidatului Partidei Naţionale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al Valahiei. Astfel, românii au realizat de facto unirea, punînd la 24 ianuarie 1859, bazele statului naţional modern român. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziţiei Turciei şi a Austriei faţă de dubla alegere, astfel că la 1/13 aprilie 1859 Conferinţa de la Paris a puterilor garante dădea recunoaşterea oficiala a faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859.

Conform deciziei Convenţiei de la Paris, la 15 mai 1859 este înfiinţată Comisia Centrală la Focşani, ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constituţie din istoria modernă a României şi realizarea altor proiecte de unificare legislativă a Principatelor. Proiectul de Constituţie nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focşani fiind desfiinţată în februarie 1862.

Reformele lui Cuza

După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mînăstireşti (1863), reforma agrară (1864), reforma învăţămîntului (1864) ş.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării.

Întîmpinînd rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mănăstireşti (decembrie 1863) şi dizolvă Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează (14 august 1864) legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţămîntului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi (1860), care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti (1864). Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională.

Secularizarea averilor mănăstireşti

Această lege a fost dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua toate proprietăţile şi averile anumitor Biserici şi mănăstiri şi a le trece în proprietatea statului, pentru „a spori avuţia ţării ”. Tot în timpul lui Cuza unele mănăstiri şi schituri au fost desfiinţate total sau transformate în biserici de mir. Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asistenţă socială etc.

În faţa acestor măsuri aspre, mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei a făcut mai multe proteste, ceea ce a dus mai apoi la înlăturarea sa din scaun, această stare provocînd, mai tîrziu, însăşi căderea guvernului Kogălniceanu.

Legea secularizării a fost adoptată în 1863 şi, pe lîngă cele enumerate mai sus, poate fi menţionată şi confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele mănăstiri din Sfîntul Munte Athos şi pe care le-au primit cu mult timp înainte de la alţi domnitori (Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul etc,) pentru ca monahii din Sfîntul Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor lor.

Reforma fiscală

Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului personal şi a contribuţiei pentru drumuri, generalizată asupra tuturor bărbaţilor majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar şi alte măsuri care au făcut ca la sfîrşitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern. Ar putea fi adăugată, pe plan cultural, „importanta iniţiativă a guvernului moldovean al lui Mihail Kogălniceanu, care a instituit, în toamna anului 1860, prima universitate a ţării, cea ieşeană.”

Reforma agrară

Dezbaterile înverşunate care au avut loc în vara anului 1862 în privinţa proiectului de reformă agrară propus de conservatori şi adoptat de majoritate, dar nesancţionat de domnitor, au dovedit că maleabilitatea de care dădeau dovadă o bună parte dintre conservatori, în privinţa adoptării unui program general de reforme, nu concorda cu acceptarea de către ei a unei reforme agrare în sensul programelor revoluţionare de la 1848.

De aceea, în anii imediat următori unificării administrative, nu s-a putut trece brusc la reforma agrară, ci s-a continuat, pentru o perioadă de timp, să se adopte reforme pe linia organizării moderne a statului, deoarece acestea nu întîmpinau opoziţia conservatorilor, încă stăpîni pe majoritatea mandatelor din adunare datorită sistemului electoral restrictiv.

Reorganizarea departamentelor, legile pentru construirea căilor ferate, constituirea Consiliului superior al instrucţiunii publice, un regulament de navigaţie, organizarea corpului inginerilor civili, reorganizarea Şcolii de silvicultură şi o serie de măsuri premergătoare unei secularizări a averilor mănăstireşti au reprezentat, în această perioadă, concretizările planului de reforme.

Din momentul în care conducerea guvernului a fost preluată de Mihail Kogălniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern şi majoritatea adunării. A urmat dizolvarea adunării, pe calea loviturii de stat. Aceasta din urmă a sporit puterea domnitorului Cuza, şi totodată a înlăturat monopolul politic al conservatorilor asupra majorităţii în adunare. Sancţiunea poporului prin plebiscit şi recunoaşterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană şi puterile garante au creat posibilitatea decretării Legii rurale în sensul programului paşoptist, desfiinţîndu-se relaţiile feudale în agricultură şi procedîndu-se la o împroprietărire a ţărănimii clăcaşe.

Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ţărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de săteni au primit locuri de casă şi de grădină.

Reforma agrară din 1864, a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorinţa de pămînt a ţăranilor, a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale, dînd un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. Ea a reprezentat unul din cele mai însemnate evenimente ale istoriei României din secolul al XIX–lea.

Alte reforme

În timpul guvernului condus de Mihail Kogălniceanu, s-a trecut la etapa hotărîtoare a înfăptuirii reformelor. Astfel, primul demers făcut, într-o direcţie în care guvernul ştia că nu avea să întîmpine opoziţie pe plan intern, a fost acela al secularizării. La 13/25 decembrie 1863, la propunerea guvernului, adunarea a votat secularizarea averilor mănăstireşti cu 93 de voturi contra 3. Era o măsură de însemnătate majoră, datorită căreia era recuperat peste un sfert din teritoriul naţional. Apoi au fost elaborate şi promulgate Legea contabilităţii, Legea consiliilor judeţene, Codul Penal şi Legea instrucţiunii publice, precum şi crearea Consiliului de Stat. Tot acum se înfiinţează Şcoala Naţională de Arte Frumoase, la Bucureşti, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman şi este inaugurată, în premieră, o Şcoală de Medicină Veterinară.

Analizînd suita de evenimente, unele cu caracter realmente revoluţionar, se poate spune că sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului unitar român modern. Practic, nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă sau militară din ţară, în care Cuza să nu fi adus îmbunătăţiri şi înnoiri organizatorice pe baza noilor cerinţe ale epocii moderne.

Abdicarea şi exilul

Cuza începe să fie suspectat de liberalii radicali, care ulterior au făcut cartel cu conservatorii, că ar intenţiona să instituie un regim personal; acest fapt a slăbit poziţiile domnitorului şi a animat activitatea monstruoasei coaliţii, hotărîtă să-l înlăture. Complotiştii au reuşit să-şi realizeze planurile atrăgînd de partea lor o fracţiune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca ş.a.), şi l-au constrîns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit însuşi Al. I. Cuza, care nu numai că nu a luat măsuri în privinţa factorilor reacţionari, ci, într-un discurs, se arăta dispus să renunţe la tron în favoarea unui principe străin (fapt susţinut şi de o scrisoare adresată unui diplomat străin).

A fost instituită o locotenenţă domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu şi colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei.

Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul şi Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat coroana. Provizoratul locotenenţei domneşti a luat sfîrşit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devină principe al României, la 10 mai 1866.

Această abdicare silită putea avea consecinţe grave pentru România, pentru că:

1.    după înlăturarea lui Cuza, satele au fost înspăimîntate că reforma agrară nu va mai avea loc.

2.    la 3 aprilie 1866 la Iaşi o demonstraţie a Mişcării Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Valahia,

3.    Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre pentru a interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza.

Restul vieţii sale şi-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena şi Wiesbaden. A fost înmormîntat iniţial la Biserica Domnească de lîngă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după cel de-al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi. In ziua de 5 ianuarie 1869, Adunarea electiva la ales pe Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al Moldovei.

Legenda

Cuza era la Iasi, in Copou, la teatru cu Doamna Elena. Nu s-a dus la adunare anuntand ca el este de acord cu cel care va fi propus.

Dar, este chemat in finalul adunarii pentru a i se spune ca el a fost ales Domnitorul Moldovei.

 

S-a mirat si a spus: "Nu se poate!"

Si s-a indreptat spre usa ca sa plece din sala, dar Mihail Kogalniceanu l-a urmat, a pus mana pe usa pentru a nu-l lasa pe Cuza sa iasa si i-a spus:

- "Daca ai sa iesi pe usa, odata cu tine va iesi si istoria Moldovei"

La care Cuza a replicat:

-"Este o cruce prea mare pentru mine!"

Iar Kogalniceanu i-a raspuns:

-"O  vei duce pe umerii tai cu bratele noastre!"

Palatul de la Ruginoasa trebuie să devină, în conștiința generației noastre și a celor viitoare, un autentic loc de memorie a lui Alexandru Ioan Cuza, fondatorul statului român modern.

Aici, la Ruginoasa, cu prilejul înhumării Domnitorului (1873), Mihail Kogălniceanu afirma: „câtă vreme va avea țara aceasta istorie, cea mai frumoasă pagină va fi aceea a lui Alexandru Ioan I”.

Surse internet 

https://www.youtube.com/watch?v=iVVl_8nzBww

Carmol nu Pall Mall

 

Istoria noastra

 

https://www.youtube.com/watch?v=eHcHrPuO-e0

Destin

 

Sursa revista Libertatea de weekend vineri 15 ianuarie 2021

Libertatea de weekend vineri 15 ianuarie 2021

 

Nemuritorul

 

https://www.youtube.com/watch?v=Y0WJtgqbSIw

https://www.youtube.com/watch?v=L_hIvpaVVS8

https://www.youtube.com/watch?v=ABq0kVn5fq8

https://www.youtube.com/watch?v=41xXXcE9Kx0

https://www.youtube.com/watch?v=TqnwuuH5cdM

https://www.youtube.com/watch?v=8nPSyDOuf7A 

EMINESCU

Poezie scrisa de Dr. Ing. Ana Tomescu

Eminescu este steaua răsăritului din noi,

E lumina unui Neam, ce-a născut mii de Eroi,

Este glasul Limbii Noastre, ce străbate de milenii,

Cu dulceața neatinsă de otrăvurile vremii.

 

Eminescu e simbolul scrisului și al gândirii,

Este candela nestinsă din altarele iubirii,

Versul său, fără pereche și de Îngeri recitat…,

Este cântec ce străbate omenirea-n lung și-n lat.

 

Eminescu e Luceafăr între stelele ce ard,

Pe bolta culturii noastre - numai aur și smarald,

Este Sfântul dintre Sfinți, ce ne-a înălțat prin vers

Și-a-mbrăcat, în poezie, infinitul Univers.

 

Eminescu este Fiul unui înțelept Popor,-

Ancorat în veșnicie de-un destin izbăvitor;

El a dus printre planete, Harta Țării Minunate,

Mult râvnită, de când lumea, de popoare blestemate.

 

Legea strazii

 

Jason Statham este Joey, un fost soldat din Forțele Speciale, ajuns acum să trăiască pe străzi, în lumea de infractori din Londra, și care acum se transformă în Înger Răzbunător când destinul îl obligă să-și asume identitatea altcuiva.

Hummingbird este un thriller brutal, dar surprinzător de emoționant, despre un om care crede despre el că e de nemântuit și care caută să-și facă singur justiție, dar ce găsește este dragostea, chiar dacă efemeră.

Alături de Jason Statham se mai află actrița poloneză Agata Buzek, selectată în 2010 la Berlinale Shooting Star, în rolul călugăriței Cristina, a Nun. Talentata actriță a mai putut fi văzută în filmele Reverse, al lui Borys Lankosz și în Nightwatching, al lui Peter Greenaway. Din distribuție mai fac parte Vicky McClure, câștigătoare a premiului BAFTA pentru Cea mai bună actriță pentru serialul TV This is England ‘86 , Benedict Wong (Prometheus), Ger Ryan și Dai Bradley (Kes).

Echipa din spatele camerelor de filmat e formată din directorul de imagine dublu câștigător al premiul Oscar, Chris Menges (Extremely Loud & Incredibly Close, The Reader, The Killing Fields, The Mission), scenograful nominalizat la Oscar, Michael Carlin, designerul de coafură și machiaj Paul Pattison, creatoarea de costume nominalizată la premiile BAFTA, Louise Stjernsward, inginerul de sunet nominalizat la premiile BAFTA, John Casali, precum și editorul Valerio Bonelli, iar muzica e compusă de Dario Marianelli, de asemenea laureat cu Oscar.

Hummingbird marchează debutul regizoral al scenaristului laureat cu Oscar Steven Knight (Eastern Promises, Dirty Pretty Things), după scenariul său original. Filmul e produs de Paul Webster (Anna Karenina, Salmon Fishing in The Yemen, Eastern Promises, Atonement), nominalizat la Oscar, și de Guy Heeley prin intermediul companiei lor, Shoebox Films.

Hummingbird este finanțat și distribuit de IM Global. Stuart Ford, Brian Kavanaugh-Jones și Joe Wright sunt producătorii executivi ai filmului.

Cinemagia

Plangea sala

 A fost si vremea filmelor indiene. Ce muzica aveau in filme ca impreuna cu actiunea creau in sala jale nu altceva! De la batrani la pustani toata lumea era in lacrimi. A fost o moda care a prins la public. A trecut. Am aflat si eu ulterior ca ajunsesera americanii sa aiba suprapus imaginii un ceva care crea apetit  pentru ceva ca in cazul floricelelor de porumb. Nu stiam atunci ca in orice pozitie fazanul tot fazan ramane pana si in sala de cinema. Cand se credea poate cineva!

Sursa revista Libertatea de weekend vineri 8 ianuarie 2021

Dosarul Pelican

 

Doi actori pe care ii admir intr-o minunata poveste din tara tuturor posibilitatilor in care numai pelican sa nu fii! Baietii de baieti urmaresc pe biata frumusica al care noroc este ca gaseste un om ca si ea si asa reuseste sa scape din latul care usor dar sigur ajungea sa o termine. Seamana cu povestile de demult in care zmeii sunt cei inchinati puterii si zeului ban! O mare realizare ca presedintele nu a mai candidat! 

Jack London

 

Libertatea weekend 30 decembrie 2020

 

Alexandru Sandulescu

 

Postuman si inuman!

Asteptam ca pandemia dinaintea pandemiei reprezentata chiar pe posturile nationale de acerba scarboasa publicitate sa se termine!

New Year s Day Concert Live from Vienna 2021 Conductor Ricardo Mutti and Happy birthday Burgenland

https://www.youtube.com/watch?v=dIPQGHdWbNs

De cativa ani de cand am prins spilul, urmaresc si eu minunatul Concert de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.  Anul acesta florile superbe trandafiri, garoafe, crini etc. incadrau doar orchestra. Fotoliile erau goale! Inventivii organizatori au acordat la 7000 de oameni de pe tot globule bilete virtuale ca sa urmareasca spectacolul iar de pe telefoane mobile si alte tehnicarii sa transmita aplauze. Astfel sala pustie la pauza si final a prins glas prin difuzoare.

Arhitectura, flori, muzicieni, instrumente, balet, Viena imperiala toate sub bagheta unui dirijor care in vara ar implini 80 de ani si care era la a 6 a prezenta la pupitrul concertului anual! Napolitan, plin de viata a tinut in premiera un scurt discurs catre stapanii lumii aratand ca arta, muzica sunt importante pentru umanitate. Cati au auzit asta e alta problema inumana.

Cadrul vienez, muzica asisderea cu al ei imparat cu ai lui numiti Strauss dar si altii… Am ramas uimit de imaginile cu dispozitive muzicale, unele de secole care functionau si mai ales pareau atunci iesite din mainile fauritorilor. Capete si maini de nemti adevarati ! Ca sa poata fi pe 1 ianuarie la ora 12.15 ora noastra gata de concert muzicienii au fost testati zilnic pentru a fi sanatosi la reperitii si gala fara suflete si palme care sa aplaude la fata locului. Doar cariatidele si toate bijuteriile arhitecturale au fost de data asta inuman datorita pandemiei, martore la zbuciumul, valul de har al maestrilor instrumentisti. Si poate fi asta un semn ca democratia ar exista, media are si partea ei de merit devoaland la debut de an bun sau rau doar cine il apuca pe urmatorul va sti  borcanul cu miere din care se intrupau doar cei cu sange albastru. Si sunt mandru ca prin Tulcea mea ma numar si eu printre cei care au trait, au admirat la sfarsit de drum Dunarea Albastra care a putut inspira astral chiar spiritul si geniul Vienei. Sa fii un pic acolo si sa auzi cum zeii au dat unui oras atatea genii cu har muzical cum prin accesul permis de marii lumii poti urmari ceva de vis este un inceput frumos de an nou. Cinste celor care pastreaza Viena asa cum este cu tot si toate. Deci iata ca daca nu exista nemernicie si bulibaseala magistral instrumentate se poate !

Greu de pensionat!

 

Am urmarit in ultimele zile multe emisiuni la radio si tv. Ca in tot ce misca in lume si tara, nu exista nimic in stare sa te aduca precum pe vremuri intr-o simtire deosebita. Unde sunteti Gica Petrescu, Ioana Radu, Maria Tanase, Faramita Lambru si atatia si atatia. Am retrait minunea revelionului ce se numea Amza Pellea alias Nea Marin (mai e unul precum cainii fara pureci pe la unii in post!) Este evident doar parerea mea. Insa starea tarii, a lumii se datoreaza si erei pepsiglas si romaniei educate de nemernici care fac investitii pe mii de tablete care gasesc orice sa stoarca banii pe orice doar sa isi ingrase gasca si ne bage mai adanc in abisul datoriilor si saraciei! Pacat ca bietii fosti actori, cantareti de geniu cu ai lor realizatori de emisiuni s-au dus. Cred ca au plecat precum politistii care nu si-au mai golit fisetele ca sa nu mai revina intr-o lume care ii distrugea, cu pilosi, infumurati si atoatestiutori! De aia e ce e. Odihneste-ne Doamne in pace marii nostri zamislitori de spectacole! Asta e, laturile din toate componentele vietii trebuie se pare sa iasa ca puroaiele din buboaie! Asa sa ii ajute Dumnezeu pe noii halitori de fonduri grase. Daca canti ce ti se cere traiesti in placere, asta e realitatea de acuma !