Impresia mea dupa ce am citit cartea lui HP
Am revazut o capodopera cinematografica. Istoria artei are atatea
povesti adevarate sita care le-a cernut a ramas timpul. Exista un autor francez
Henri Perruchot care a avut ca subiect vietile genialilor nebuni care au
schimbat tot ce insemna arta plastica pana la ei. Ma gandeam unde a disparut
sentimentul, bunul simt, simpatia si forta personajului nu cu tot felul de
dracii tehniciste ci cu ceea ce are din nascare fiecare om ales… Drama nu este
ca a existat un om pe care un accident stupid intr-o actiune stupida impusa de
rangul avut l-a transformat in monstru pentru acea gloata turbata dupa dezmat
din Parisul scapat de lanturile feudale. Totusi superioritatea micului oropsit
de soarta consta in uimitoarea si umilitoarea afundare in iadul aducator de placeri
nevinovate daca am compara cu ce e azi dar care au imbogatit dar si au distrus
atatia oameni. Cei care au dat sare si piper morii rosii au fost izgoniti de
rafinamentul celor care plateau mult ca sa vada mai mult, spectacolul a devenit
mai mult decat bataia permanenta dintre doua cocote care trezeau tot ce se
putea trezi in spectatori. Ei bine acel pitic conte in alte conditii a ruinat
prima moara, cu afis aceasta nu mai era o spelunca stiuta de derbedei si vecini
ci a devenit o perla a Parisului. Jocul piticului cu dragostea, cu viata cu
cocotele care erau de-ale lui nu diforme dar apasate de viata care nu le
oferise nimic, cu alcoolul, cu cei ca el si mai ales cu culorile si creionul
l-au facut unic. Un spilcuit plin de bani nu ar fi avut bagajul spiritual sa
faca ce a facut piticul. Un needucat nu a putut crea ce a creat un conte care
copil fiind facea echitatie, era zeul nobilei si curatei sale mame dar si al
impaunatului tata care traia din averea imensa cu luxul aferent si din ce a
fost odata fara sa isi dea seama ca toata clasa lui atunci ca tavalugul istoriei
nu se impotmoleste in vise si amintiri. Distruge tot, transforma tot. Micul
amarat mort in palatul familiei a ramas in istoria lumii. Cu flerul, sansa lui
a ramas ca bardul unui fenomen, al unui moment de delir al plebei pana cand
banul, nevoia de a epata urma sa distruga acea scanteie unica si efemera de
vitalitate care a molipsit pamantul. Frumos si pacat ca astazi practic notiunea
de cinema, film inseamna monstri, arme muschi sex. Pacat !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu