The greatest teapa

Cea mai mare teapa si prima postumana cu tehnicaraia pusa la traba! Cu radiou au mintit popou!

Genial cand te uiti in urma la ei, ingrozitor cand te uiti la noi! Asta e fiecare cu papusarii de care are parte!

De la Wikipedia, enciclopedia liberă:

„Războiul lumilor” este un episod din seria antologică teatru radiofonic american The Mercury Theatre on the Air, regizat și prezentat de actorul și viitorul regizor Orson Welles, ca adaptare a romanului H.G. Wells, Războiul lumilor (1898). Acesta a fost interpretat și difuzat în direct prin rețeaua de radio Columbia Broadcasting System, sub forma unui episod de Halloween duminică, 30 octombrie 1938, la ora 20:00. Episodul a devenit celebru pentru faptul că ar fi provocat panică în rândul publicului, deși dimensiunile acestei panici sunt contestate (întrucât programul a avut relativ puțini ascultători).

Programul de o oră a început cu muzica tematică pentru Mercury Theatre on the Air și cu anunțul că spectacolul serii este o adaptare a Războiului Lumilor. Orson Welles a citit apoi un prolog care s-a bazat îndeaproape pe introducerea romanului lui H.G. Wells, modificată ușor pentru a muta scenariul poveștii în 1939. În următoarele aproximativ douăzeci de minute, transmisia a difuzat o seară tipică a programelor radio, fiind întreruptă de o serie de buletine de știri. Primele câteva știri întrerup muzica „live” și descriu o serie de explozii ciudate observate pe Marte, urmate de un anunț aparent fără legătură despre un obiect neobișnuit observat la o fermă din Grover's Mill, New Jersey. Programul muzical revine pentru scurt timp, dar este repede întrerupt de un raport live din Grover's Mill, unde oficialii poliției și o mulțime de privitori curioși au înconjurat straniul obiect cilindric căzut din cer. Situația ia amploare atunci când din cilindru ies marțieni și atacă populația folosind raze fierbinți. Reporterul de la fața locului descrie – panicat – situația, până când sunetul este întrerupt brusc. Această scenă este urmată de o serie rapidă de actualizări de știri din ce în ce mai alarmante, care detaliază o invazie extraterestră devastatoare ce are loc în întreaga lume și eforturile inutile ale armatei americane de a o opri. Prima parte a spectacolului atinge punctul culminant cu o altă „transmisie live” de pe un acoperiș din Manhattan, în timp ce uriașe mașini de război marțiene eliberează nori de fum otrăvitor în New York. Reporterul descrie cetățeni disperați fugind în timp ce fumul se apropie de locul în care se află, apoi tușește și amuțește, iar programul ia o prima pauză. Pe parcursul celei de-a doua jumătăți a spectacolului, stilul trece la un format mai convențional de teatru radiofonic și urmărește un supraviețuitor (interpretat de Welles) preocupat de consecințele invaziei și de actuala ocupație marțiană a Pământului. Ca și în romanul original, povestea se încheie cu descoperirea că marțienii pot învinși de microbi, nu de oameni.

Emisiunea „Războiul lumilor” a lui Welles a devenit faimoasă pentru că ar fi făcut unii dintre ascultătorii să creadă că invazia marțiană chiar avea loc, datorită formatului „breaking news” utilizat în prima parte a emisiunii. Iluzia realismului a fost promovată deoarece Mercury Theatre on the Air a fost un spectacol susținut fără întreruperi publicitare, iar prima pauză a programului a venit la aproape 30 de minute de la debut. Legenda populară susține că este posibil ca o parte din audiența radio să fi ascultat anterior The Chase and Sanborn Hour cu Edgar Bergen și să fi comutat pe „Războiul lumilor” în timpul unui interludiu muzical, pierzând astfel introducerea ce indica clar faptul că emisiunea era o adaptare de teatru radiofonic. Cu toate acestea, cercetări contemporane sugerează că acest fapt s-a întâmplat doar în cazuri rare.

În zilele de după adaptare, mass-media și-a exprimat revolta. Formatul buletinului de știri al programului a fost descris de unele ziare și personalități publice ca fiind înșelător, ceea ce a dus la un protest împotriva radiodifuzorilor și solicitări de reglementare din partea Comisiei Federale de Comunicații. Cu toate acestea, episodul i-a asigurat lui Welles faima ca dramaturg.