De Jacques Prevert

Ca omagiu marelui nostru desemnt Ciolos  

Un beau poème de Jacques Prévert

(Sursa internet)

A peine la journée commencée et… il est déjà six heures du soir.

A peine arrivé le lundi et c’est déjà vendredi

et le mois est déjà fini

et l’année est presque écoulée

et déjà 40, 50 ou 60 ans de nos vies sont passés.

et on se rend compte qu’on a perdu nos parents, des amis.

et on se rend compte qu’il est trop tard pour revenir en arrière .

Alors… Essayons malgré tout, de profiter à fond du temps qui nous reste.

N’arrêtons pas de chercher à avoir des activités qui nous plaisent.

Mettons de la couleur dans notre grisaille.

Sourions aux petites choses de la vie qui mettent du baume dans nos cœurs.

Et malgré tout, il nous faut continuer de profiter avec sérénité de ce temps qui nous reste.

Essayons d’éliminer les « après » …

Je le fais après,

Je dirai après

J’y penserai après

On laisse tout pour plus tard comme si « après » était à nous.

Car ce qu’on ne comprend pas, c’est que :

 

après, le café se refroidit …

après, les priorités changent …

après, le charme est rompu …

après, la santé passe …

après, les enfants grandissent …

après, les parents vieillissent …

après, les promesses sont oubliées …

après, le jour devient la nuit …

après, la vie se termine …

 

Et après c’est souvent trop tard…. Alors… Ne laissons rien pour plus tard…

Car en attendant toujours à plus tard, nous pouvons perdre les meilleurs moments, …

les meilleures expériences,

les meilleurs amis,

la meilleure famille…

Le jour est aujourd’hui…L’instant est maintenant…

 ...................................................................................................................

Ziua abia a început și ... este deja șase seara.

Abia a sosit luni și este deja vineri.  ... și luna s-a terminat deja ... și anul aproape s-a încheiat.

  ... și deja 40, 50 sau 60 de ani din viața noastră au trecut.

  ... și ne dăm seama că ne-am pierdut părinții, prietenii.

  ... și ne dăm seama că este prea târziu să ne întoarcem ...

  Deci ... să încercăm oricum, pentru a profita la maximum de timpul care ne-a mai rămas ...

 Să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac ...

 Să punem ceva culoare în griul nostru ...

  Să zâmbim lucrurilor mici din viață care ne-au pus balsamul în inimă.

 Și, în ciuda tuturor, trebuie să continuăm să profităm cu seninătate de acest timp care ne rămâne.  Să încercăm să eliminăm „după” ...

 O fac după ... Voi spune după ... Mă voi gândi la asta după ...

  Lăsăm totul pentru mai târziu de parcă „după” ar fi fost al nostru.

  Pentru că ceea ce nu înțelegem este că:

 după aceea, cafeaua se răcește ...

 după aceea, prioritățile se schimbă ...

 după aceea, vraja este spartă ...

 după, sănătatea trece ...

 după aceea, copiii cresc ...

 după aceea, părinții îmbătrânesc ...

 după aceea, promisiunile sunt uitate ...

 după aceea, ziua devine noapte ...

 după aceea, viața se termină ...

  Și atunci este adesea prea târziu .... Deci ... să nu lăsăm nimic pentru mai târziu ...

 Pentru că așteptând mereu până mai târziu, putem pierde cele mai bune momente, ...

 cele mai bune experiențe,

 cei mai buni prieteni,

 cea mai buna familie ...

 Ziua este astăzi ... Momentul este acum ...