Cartoforii

Eram intr-o tabara de pictura si am avut o cumpana. Castigam intr-o noapte la carti, eram innebunit, evident sume mici dar bucuria era mare. Deodata in scurt timp am ramas fara nimic. Asa nu am devenit cartofor, adica nu am devenit un jucator cu patima. O rascruce din miile in viata mea!

Din pacate azi iubitorii de carte au ajuns in era postumana cam precum cartoforii: putini dar impatimiti si la fel de leprosi in ochii majoritatii cu animale de companii si gadgeturi. Nu pot uita batranii din trecutul apropiat care luau cu piosenie o care de la standurile de targ, o deschideau cu respect, citeau incordati fie fragmente din creatii literare fie probleme stiintifice apoi cu sfintenie inchideau cartea, o presau ca sa ramana cum au luat-o si o asezau cu un oftat la locul de unde o luasera. Erau si neoamenii zilei imbuibati, adulati pe la fata si scuipati cu scarba pe la spate care cu un gest nobiliar se faceau ca apuca sacosele pline doldora de carti oferite de cei de pe la standuri cu spatele cocosat de umilinta dar gestul era mimica: imediat sarea sluga, sofer sau subordonat care cu tafna fata de daruitori si obedienta fata de stapan insfaca pungoiul plin de carti, pliante, CD-uri etc…

Din 1992 (cand am fost permanent prezent de dimineata pana seara la standul Editurii Ceres al carei angajat eram si acele zile sunt undeva intr-un seif cu amintirile mele cele mai valoroase), am pasit an de an in locatiile unde din ce in ce mai altfel, mai prost adica este prezentata maria sa cartea acuma cenusareasa care uneori roseste de ce mizerii a ajuns sa contina. Azi cea mai mizera prezenta era standul cu centenarul… Minciuna scrisa sau vorbita are picioare scurte !

Era nitel ascutit vantul, era cu gherute friguletul dar am ramas uimit, e drept la ora de pranz, de valurile de tineri, fosti tineri si mai ales copii cu parinti si educatori care mergeau voiniceste spre Pavilionul unde candva la inaugurare au fost 11.000 de tarani proaspat colectivizati ca razbunare pentru cam tot atatia ucisi democratic de inaintasii falnicilor politicieni „seculari” de azi.

M-a bucurat enorm miscarea asta si am patruns si eu luat de val parca, in interior. Era cald si bine, fara soba cu jar de pus cartofi la copt si tors de motan, dar era bine!

Eternii Plesu, Manolescu, Djuvara rasareau pe benerele care cred ca nu se mai refac, vin mereu si se arboreaza pana se vor rupe. Daca se vor rupe! Petre Roman suplu ca un tanar balerin tocmai terminase cu o prezentare, venea Manolescu dupa spusele celei care stapanea cand nu erau elefantii vii ai cimitirului romanesc care mobiliza subordonatii sa faca tot ce trebuia la schimbare de macaz. Carti pentru toate buzunarele si gusturile. O tanara abia ducea o grosime de enciclopedie care continea am constatat opera lui Djuvara. A trait omul deci a avut cand sa scrie istoria poporului asa cum a stiut-o el !

Forfota si setea de a vedea, auzi si cumpara erau absente intr-un fel de labirint circular pe care scria Centenar. Cateva carti aruncate fara nici un supraveghetor in semiintuneric, regina Maria, Ferdinand sau care o fi fost apareau pe o harta cu Romania cum a fost si e cand e cam ca ce are toreadorul ca sa aburesca boul de taur...

Mi-am luat cateva carti, m-am scaldat bucuros in masa de tineri mai ales fara interese prezidentiale sau doamne fereste politicianiste... Ptiu ala rau!

La iesire iar gherute de gerusor, iar sfichiuiala de vantoasa dar cea mai infernala era acea revarsare de autoturisme si alte de astea pe 4-6 roti. Infern toata lumea vrea inainte dar acolo erau deja altii. Cam ca in viata asta postumana! Cu bune cu rele fusesem in raiul meu acuma... iar in iad!

Modificata de mine astazi 18.11.2021, cu regret ca datorita aluia rau nu mai pot simti aerul acela de carte noua si forta magnetica ce atragea cartoforii de ieri de azi si de maine acolo unde pana la urma se pare (ca ca)pitalismul a invins si va fi alta ceva in curand...  Oricum intre aia 500 zilnic care beneficiaza de buldozerase ca sa nu faca groparii icter cred eu ca multi erau printre cei care puneau cu suparare in suflet si piosenie cartile la loc in standuri ca nu e bani, aia cu sacosele varate in bolizi nesimtiti ca si cei care le-au primit cred ca sunt bine merci ei si taraturile slugoase ale lor negociind si acum Romania (mediatizati la culme), romanii si ce a mai ramas de vandut prin tara asta fara stapan...