11 septembrie al meu bis

O corectie a unui articol din 2015 dar cat de actuala e esenta!

Fabricat sau nu, evenimentul cu Gemenii (zodia mea) a schimbat soarta lumii. Daca ar fi cazut Intercontinentalul de la noi nu era poate o drama decat daca un personaj de marca internationala murea acolo, daca nu, se punea o placa pentru valoarea stabilimentului in preluarea in direct a spectacolului revolutiei din 1989 pe toate meridianele… Azi la radio comentand pata de sange de pe Craciunul romanesc am retinut ca impuscarea presedintelui roman cu capete de acuzare asa de nimerite pentru emanatii din ultimii 30 de ani, s-a transmis in toata lumea inclusiv in Romania deci strainii trebuiau sa stie noi oricum aveam sa simtim... 

Istoria se creaza de cei puternici pentru cei puternici…

Dar 12 septembrie 2012 e, in istoria mea personala, un moment de rascruce…De ce? Seara, pe postul de radio Romania Actualitati, ca programul I e prea nesimandicos….a fost o dezbatere de multe ori enervanta prin faptul ca participantii vorbeau simultan…Dar am auzit!

Dupa 2030 se preconizeaza ca va incepe era (epoca) postumana a omenirii…

E de mult pregatita, capitularea omului in fata supertehnologizarii dar luxul se plateste, nobletea obliga…trecerea se face via zeul ban.

Dar de fapt ce s-a intamplat. Tarile bananiere care stau pe ceva ce nu merita sa stea, ajung sa fie distruse de persoanele cele mai corupte si infecte moral prin media, pornografie, stele de carton care sunt paparazitate cand li se ridica voit sau nu fusta, li se dezgoleste o parte intima sau isi etaleaza groaznica incultura. Toate „succesurile” lor spala creierii de ceea ce scoala le-a dat inainte de 1989. Teroristi erau pentru „istoricii” de azi acei profesori de matematica, fizica sau chimie care nu ne permiteau sa venim la teza sau olimpiada cu ultramodernele de atunci calculatoare. Toate operatiile se efectuau cu creionul si creierul. Creierul era pus la treaba. Erai terorizat sa judeci, sa gasesti solutii frumoase cum spunea domnul profesor de matematica din Tulcea Buzatu Ion, multi enorm de multi terorizati de domnia sa cu teze cu subiecte date la olimpiade au intrat fara un efort deosebit la facultati de profil real. Au intrat pe bune, nu cu dosar sau interviu.

Revolutia a adus eterna tranzitie. Cu bani s-au obtinut fara efort diplome. S-au creat sefi. Care nu stiu nici ei ce conduc. Dar sunt sefi si au drept de spaga. Cine plateste azi are tot ce vrea. Profesorul nu mai premiaza pe premiant ci pe impertinentul cu Ferrari. Medicul renumit nu mai ia la rand pacientii, cei cu dare de mana sunt in fata…Aparatorul legii se lasa uns de cel cu bani... Slujba la inmormantare e altfel la cine da bani…Fara sa isi dea seama, oamenii cu pozitii obtinute mai ales prin merit, au abdicat atinsi de pacatele omenesti definite pe internet:

          În Cartea Proverbelor (Mishlai), regele Solomon afirma că „Șase lucruri urăște Domnul, și chiar șapte Îi sînt urîte:

Privirea trufașă.

Limba mincinoasă.

Mâinile care varsă sânge nevinovat.

O inimă care scornește planuri viclene.

Picioarele care se reped să facă răul.

Un martor înșelător care spune minciuni.

Cel care seamănă discordie între frați.”

Evoluția listei tradiționale

O imagine alegorică despre inima omenească drept pradă a celor șapte păcate capitale, fiecare fiind reprezentat de un animal (în sens orar: broască = avariția; șarpe = invida; leu = furia; melc = lenea; porc = îmbuibarea; capră = pofta; păun = mândria).

Conceptul actual al celor șapte păcate de moarte este legat de scrierile călugărului din secolul al IV-lea Evagrie Ponticul, care menționa opt gânduri rele în limba greacă:

Γαστριμαργία (gastrimargia) îmbuibarea.

Πορνεία (porneia) prostituția, sexul în afara căsătoriei.

Φιλαργυρία (philargyria) avariția.

Ὑπερηφανία (hyperēphania) hybrisul - în Filocalia, termenul este redat drept respect pentru sine.

Λύπη (lypē) tristețea - în Filocalia, acest termen este redat drept invidie, adică a te întrista de norocul altuia.

Ὀργή (orgē) furia.

Κενοδοξία (kenodoxia) lauda de sine.

Ἀκηδία (akēdia) acedia - în Filocalia, acest termen este redat drept depresie.

Ele au fost traduse în latina utilizată de creștinătatea occidentală (in principal datorită scrierilor lui Ioan Casian), devenind astfel parte din tradiția occidentală a pietăților sau a devoțiunilor catolice:

Gula (îmbuibarea)

Fornicatio (sexul în afara căsătoriei, pofta)

Avaritia (avariția/lăcomia)

Superbia (hybrisul, mândria)

Tristitia (întristarea/disperarea)

Ira (furia)

Vanagloria (mărirea de sine)

Acedia (acedia)

Aceste „gânduri rele” pot fi organizate în trei grupuri:

apetitul pentru satisfacerea dorințelor trupești (îmbuibarea, sexul în afara căsătoriei și avariția)

irascibilitatea (furia)

intelectuale (mărirea de sine, tristețea, mândria și descurajarea)

În anul 590, la ceva mai mult de două secole după ce Evagrie scrisese lista, Papa Grigore I cel Mare a revizuit această listă pentru a reda cele mai obișnuite șapte păcate capitale, prin a comprima tristețea/disperarea cu acedia, mărirea de sine cu mândria, și prin a adaugă invidia. În ordinea folosită atât de Papa Grigorie cat și de Dante Alighieri în poemul său epic Divina Comedie, cele șapte păcate de moarte sunt:

1.   luxuria (desfrâul/pofta)

2.   gula (îmbuibarea)

3.   avaritia (avariția/lăcomia)

4.   acedia (acedia/descurajarea/apatia spirituală)

5.   ira (furia)

6.   invidia (invidia)

7.   superbia (mândria)

Identificarea și definirea celor șapte păcate capitale de-a lungul istoriei a fost un proces destul de schimbător, iar ideile cu privire la ce cuprind păcatele respective au evoluat de-a lungul timpului. În plus, ca rezultat al schimbărilor semantice:

pofta a fost substituită în loc de luxuria în toate privințele, cu excepția numelui

socordia (apatia spirituală) a fost substituită în loc de acedia

Această listă revizuită este cea folosită de Dante. Procesul de schimbare semantică a fost facilitat de faptul că trăsăturile de caracter nu erau numite în mod colectiv, fie într-o manieră coezivă fie una codificată, în cadrul Bibliei; alte scrieri literare și ecleziastice au fost consultate în locul ei drept surse din care putea fi extrase definițiile.[necesită citare] Partea a II-a a Divinei Comedii, Purgatoriul, a fost cu siguranță cea mai cunoscută sursă începând cu Renașterea.[necesită citare]

Catehismul actual al Bisericii Catolice menționează aceste păcate în limba latină: „superbia, avaritia, invidia, ira, luxuria, gula, pigritia seu acedia”, traduse ca „mândrie, avariție, invidie, furie, poftă, îmbuibare și apatie spirituală/acedia”. Fiecare din cele șapte păcate capitale își are opusul său corespunzător în cele șapte virtuți sfinte (numite uneori virtuțiile contrarii). În ordine respectivă, cele șapte virtuți sfinte sunt umilința, dărnicia, bunătatea, răbdarea, castitatea, moderația și hărnicia.

Conform Bisericii creștine, păcatele capitale sunt în număr de 7:

Mândria

Iubirea de arginți (zgârcenia și aviditatea, avariția)

Desfrânarea

Invidia sau pizma

Îmbuibarea

Mânia

Lenea.

Lista celor șapte păcate mortale a fost revizuită de Papa Grigore I cel Mare în secolul VI și apoi a fost popularizată în Evul Mediu de către Dante Alighieri, în Divina Comedie, partea I, „Infernul“. Păcatele capitale sunt o serie de fapte ce se opun virtuților cardinale, așa cum păcatele împotriva Duhului Sfânt se opun virtuților teologice. Denumirea de capitale nu exprimă aici gravitatea lor, căci, în cazuri concrete, ele pot fi păcate ușoare, ci faptul că aceste păcate sunt izvorul sau capetele din care ies alte multe și felurite păcate. Ele sunt mai curând înclinări stabile, vicii, patimi, decât acte păcătoase.

Teologii consideră că lenea aduce slăbirea puterilor sufletești și trupești, lipsa de cele trebuincioase vieții, îndemn la furt, pricină de ceartă și uitare de Dumnezeu.

Un păcat din punct de vedere religios trebuie să îndeplinească 2 condiții de bază:

o condiție ar fi ca păcatul să fie săvârșit în mod voit, conștient

a doua condiție ar fi ca păcatul să fie făcut de bună voie, nesilit de nimeni.

În luna martie 2008, Biserica Catolică a actualizat lista păcatelor capitale, adăugând șapte noi păcate și a publicat lista în ziarul Vaticanului, L’Osservatore Romano:

1.   Distrugerea mediului înconjurător

2.   Experimentele științifice a căror natură morală este discutabilă

3.   Manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului

4.   Consumul sau traficul de droguri

5.   Injustiția socială care duce la sărăcie

6.   Avortul

7.   Pedofilia

Acestea nu înlocuiesc vechea listă, ci se adaugă acesteia ca «noi forme ale păcatului social».

Ei bine cei aflati pe pozitiile in care i-a surprins revolutia nu toti si aceia care au refuzat tentatiilor au avut enorm de suferit, sunt poate martirii cei mai noi ai poporului roman, si-au vandut mai mult sau mai putin scump pozitia de atunci si acum cei care nu traiesc regeste sunt ca generalii sfrijiti pentru care stelele sunt prea grele pe umerii flescaiti, care stau un hainele lor de parada pe ei ridicole in statiile RATB, batjocoriti de derbedei de diferite nuante ale pielii  care ii asteapta sa se urce in aglomeratie ca sa vada daca au ceva din pensie la ei. Asta cand se duc in zile care trebuiau sa fie de sarbatoare si fala nationala la o portie de onor dat in scarba de imbuibatii momentului si un modest chiohan din bugetul etern de austeritate...Armata a devenit ce e poate si datotita compromisurilor lor cu tot felul de actuali latifundiari...pe pamantul fostelor mari unitati...

Biblia, Islamul, Iudaismul, Budismul marile religii au rezistat pentru ca au adunat sub aripa lor protectoare oameni integri, inregimentati, terorizati de sacrificiul facerii de bine, de lupta cu raul din ei si din afara lor, unii din ei cazuti in ghearele satanei dar ca tot au fost indestructibile.

Poate marile compromisuri si scandaluri impuse de acestea au erodat enorm aceste armuri care protejau gloata de dezumanizare... Cine a luat locul domnului Buzatu, profesori macinati de lumea de carton a gloriei politicianiste, coruptii care distrug pe cei cu har pentru loaze cu bani…jocurile in care punctele se iau pe cati indivizi virtuali acum la varsta copilariei si adolescentei, ii omoara... dar sutele de ore pierdute acolo, creaza idea gresita de confort, ca trebuie ca totul sa se declanseze virtual, cu cat mai putin efort, pentru cel fizic publicitatea violenta ofera piscinele, salile de fitness aparate, dar pentru creierul subdezvoltat si dezumanizat…

La scoala bietii profesori sunt fericiti daca vad o tema copiata de pe internet. Un bacalaureat  impus de marii hoti care au distrus o tara ca sa aiba ei ce vor, a aratat nivelul subuman al tineretului educat in 20 de ani de tranzitie.

Sunt multe de discutat. Important e ca mai sunt cativa ani si omenirea asta devenita un turn Babel cand in locul iadului creat prin haosul creat in vidul din creierul majoritatii avide de un lux virtual sau de carton ar putea fi un rai in care fiecare sa aiba patratica lui de soarta buna, sa faca ce e dator pentru societate conform harului si a educatiei obtinute prin contactul cu teroristi ca domnul profesor Buzatu, ei bine peste cativa ani vine civilizatia postumana. Noi romanii am vazut ce se poate cladi prin distrugere si demolare pe plan material si prin minciuna, nesimtire si impostura pe plan spiritual. Avem avantajul ca ne putem da seama ce va fi in urmatoarea era…

Poate civiliztia post umana va insemna necesitatea pentru cei care isi vor permite aceasta de adaposturi contra dezastrelor naturale si a instalatiilor de aer respirabil…

Marele pacat este insa pentru imensul tezaur ceat de oamenii cinstiti si cu har care au avut modelatori cinstiti si cu har. Cum arata Renasterea daca maestrii lui Leonardo da Vinci, Rafael sau Michelangelo luau spaga de la parintii unor nevolnici, reviste mizerabile ii promovau pe acei mizerabili iar talentul unor asemenea titani se irosea in alcool, si ce alte vicii erau pe atunci…

Societatea condusa de hoti si incompetenti ajunge mai repede de 2030 in epoca postumana…Degradarea morala e una dar incompetenta si zeul ban distrug suportul, viata. Va urma poate civilizatia post viata??!! Din pamant venim, in pamant ne intoarcem, au constatat inteleptii de cand s-au ridicat din restul gloatei si au luminat, calauzit si creat lumea antropica.

O definitie pe internet: Factorul antropic reprezintă totalitatea acțiunilor omului în raport cu natura, precum și urmările acestora asupra reliefului, condițiilor naturale, vegetației și faunei. De cele mai multe ori, acest este un factor negativ.

Aparitia  epocii postumane e de fapt constatarea faptului ca zeul ban impreuna cu lenea si incompetenta urmasilor nedemni ai fostului zeu om duc la suprematia nociva a inumanului... omul devine ceva neomenesc...telefonia mobila, arta fara principii morale, lipsa cenzurii in sensul filtrarii educatiei si comunicarii, advertisingul violent si abundent, izolarea in confortul erei digitale si ce o mai fi stiut si nestiut, voit sau nevoit...Poate acum, in prag de era posrumana ar trebui sa analizam ce au rostit milioane de crestini din vremuri imemorabile:

Tatal nostru

Care esti in ceruri

Sfinteasca-se numele Tau

Vie imparatia Ta

Faca-se voia Ta

Precum in cer asa si pre Pamant

Painea noastra cea de toate zilele

Da-ne-o noua astazi

Si ne iarta noua gresalele noastre

Precum si noi iertam gresitilor nostri

Si nu ne duce pre noi in ispita

Ci ne izbaveste de cel rau

Ca a Ta este imparatia

Puterea si Slava

In numele Tatalui

Al Fiului

Al Sfantului Duh

Amin.

Vorbele nu mai au rost, ratiunea colectiva...da...

1.Cel ce munceşte ogorul sau se satura de pâine iar cel ce umbla după desertaciuni este om lipsit de minte. (Solomon)

2.Pe cărarea dreptatii este viata si pe calea pe care ea o însemnează nemurirea iar calea nebuniei duce la moarte. (Solomon)

3.Femeile intelepte zidesc casa iar cele nebune o darama cu mana lor. (Solomon)

4.Fugi dinaintea omului fara de minte căci tu ştii ca nu este nici o stiinta pe buzele lui. (Solomon)

5.Dreptatea înalta un popor in vreme ce păcatul este ocara popoarelor. (Solomon)

6.Cununa bătrânilor sunt nepoţii iar mândria fiilor sunt parintii lor. (Solomon)

7.Cel care isi stapaneste cuvintele sale are stiinta si cel ce isi tine cumpătul este un om priceput. (Solomon)

8.Cine a mâncat un mar acru gaseste mult mai gustos pe cel dulce.