26 mai 2019

Dupa 38 de ani!

Era o seara minunata, miros de tei, putina agitatie, oamenii erau cu mintea la locul ei nu dusa aiurea cu tablete, de alea, de altfel… la Teatrul Mic era superb nu era mirosul de ranced de la darapanaturile fostelor gradini de vara si celorlalte ruine ce asteapta de 30 de ani retrocedarea. Era piesa Niste Tarani a lui Dinu Sararu. Premiera. Premiera si in viata mea si a sotiei mele. Au trecut ani, multi putini depinde de cum se pune problema. Dupa atatea zile din urma de minciuni, ura teribila, scrasnete de falci, umilinte pentru noi romanii, atatea mizerii democratice, astazi dupa ce ne-am indeplinit obligatiile obligatorii mai ales la referendum, curat murdar, de a nu putea sa alegi decat da au ba, ca asa e democratic! Dupa toate astea patimite am avut parte de un timp minunat, in frumosul si curatul Parc Crangasi. Soarele ne-a mangaiat parinteste ca ai nostri parinti nu mai sunt. Am cumparat cateva freezii, simbol al candorii si gingasiei care ne lipseste atata in anii acestia din urma. Matematica, fizica, literatura de toate, chiar toate trebuie sa raspunda la al nostru daca. Daca nu eram amandoi la premiera din data de 26 mai 1981, daca nu ne intersectam fiziceste si ca destine la acea premiera… daca… Multumesc lui Dumnezeu ca ne-am intalnit, am trait anii acestia in curatenie sufleteasca, impliniri si bucurii alaturi de atatea rele inghitite de ceilalti romani, romani nu… Este un moment placut de care sunt mandru pacat ca mersurile si fortele celor care sunt numaru unu mondial acum, cersetori la votul si referendumul de azi, arata alte cai copiilor si tinerilor, obligati sa faca orice altceva dar nu ca mine si sotia mea. Nu toti dar multi dintre ei... Asa sa ii ajute Dumnezeu pe cei care cauta sa faca orice ca lumea sa nu mai fie cum trebuie ci cum socotesc stapanii lor cu mintile bolnave… ca trebuie si din pacate le merge…