Marele Shakespeare a scris o
piesa de tezaur mondial. Ca si degenerarea a orice din era postumana, androtacica, totul capata azi intr-o lume fara bun simt si Dumnezeu alte
conotatii...
In Herastrau pletele salciilor au
fost ciufulite serios de vantoase. Dar partea metalica a bancilor care au fost
devalizate ca multe altele din tara asta nu poate fi explicata meteo...
S-a construit un pasaj modern
care traverseaza artera aglomerata daca iesi din parc si vrei sa ajungi la „capu
la 41” cum scrisese candva un student agronomist la „statiunea” unde gasise o
planta din ierbar. Atunci erau 3 si 4 tramvaiele care aveau „capu” acolo. Din
banii nostri ca si bancile din parc s-au expus pe peretii pasajului imagini din
Bucuresti. Cu instalatii electrice deci luminoase, erau un semn de civilizatie
noua mioritica aici unde a pastorit Bucur Ciobanu si unde se sarbatoreste de
multe ori postuman zilele acestea aniversarea primei atestari scrise a actualei
capitale a Romaniei. Care Romanie asta e alta poveste urata...
Au venit postumanii cu opere
grafitty si apoi nemultumitii ca totusi imaginile mai erau cat de cat vizibile
au inceput sa sparga plasticul sau ce era imprimat cu imaginea, deci azi
normal, logic totul a fost luat, s-au vopsit peretii si tavanul. E aceeasi saga
ca in parcuri cu iluminatul civilizat dar tintasii de ocazie nu pot suporta sa
fim ci noi cat de cat normali... Aseara era o plapuma jegoasa asternuta langa
usa liftului care nu functiona. Am vazut femei singure care prefera sa faca slalom
printre masinile turbate (soferii postumani) ca sa evite trecerea prin pasaj. E
pacat nu sloganul cu lipsa de civilizatie ca am primit atatea civilizari de nu
mai putem duce dar barbaria, ura aceasta turbata de a distruge tot ce e facut
din munca si banii nostri sunt ingrozitoare. Zilele acestea am introdus ca
terminolog ce ma cred, un nou concept mai ceva ca acea minunata capodopera a
marelui Will care si ea are la fundal un fenomen al naturii de pe cand poate nu
se uscase bine cu ce se semnase hrisovul care e certificatul de nastere a ce e
azi capitala unui stat devalizat. Dar piesa dureaza doua ore, Fur-tuna e de 30
de ani! iata capodopera cu care ne mandrim azi cand natura pune umarul ei
puternic ca sa ajute miseii care ne-au disrus cam tot ce era creat de munca a
generatii de romani adevarati... Aripile alea frante din fundal sunt parca
emblematice pentru fur-tuna din tara asta care de cateva zile a lovit si
bancile... Nu Doamne ferste nu alea hoate ci amaratele alea stantate cu numele
sarbatoritului Bucuresti in care azi se zice dupa modelul european e ziua fara
masina. Biciclisti din toate tarile uniti-va. E cam stupida democratia asta, in
loc sa puna taxe pe flendureala asta sufocanta a celor care stau ore in sir in
trafic, dovada ca nu prea au ce face pe unde dau cu sapa, s-ar putea extinde si
fluidiza circulatia transportului in comun sa ajunga omul fresh la treaba nu
suroind de sudoarea care fluidizeaza noxele captate de biciclistul aflat in
drum spre treaba lui, dar asta e alta poveste, traiasca Bucurestiul sarbatorit
de baietii de baieti cu fur-tuna care ne caracterizeaza, iata 30 de ani de
tranzitie adusa de emanati, tehnocrati, birocrati si toata cloaca ridicata la
putere de vremile de azi la 558 de ani de Bucuresti cu acte in regula. Nu i le-a
furat nimeni!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu