Mizil

Today at 5:25 PM

Vă mulţumim pentru participarea la Festivalul Internaţional „Romeo şi Julieta la Mizil", ed. a IX-a!

Fiind mulţi participanţi din ţară şi din străinătate-cca 600 în total, la Poezie şi Epigramă, trimitem diploma de participare în acest format, semnată, ștampilată.

Vă aşteptăm cu plăcere şi la ediţia a X-a, 2017! Ne pare rău, dar nu am putut să trecem numele pe fiecare diplomă (cca 1000 cu tot cu profesori îndrumători) din lipsă de timp...

Confirmați primirea, vă rugăm!

Cu prețuire,

organizatorii festivalului

As vrea sa pot sa vreau

As vrea sa pot sa vreau sa va iubesc

Pe voi oamenii mici, egoisti si meschini.

As vrea sa pot sa vreau sa va vorbesc

Sa va spun ce simt, cu ce gresiti…

Dar cine m-ar asculta,

Putini au dus lumea departe.

As vrea sa pot sa vad ca vreti ca ei sa fiti.

Dar voi va mancati intre voi,

Va certati, va furati, va consumati.

As vrea sa pot sa vreau sa va schimb,

Dar nu meritati,

Nu exista vrere, nu exista putere...

Si va intrebati,

Va uitati in dictionar la cuvantul

iubire

As vrea sa pot sa vreau sa seman in voi

Fericire !!!

Tulcea-1977

 Epigrame:

R&J 1

Romi cu Juli din Mizil

Au facut si ei un copil ?

Cã aceia ai lui Wil,

Au fost doar la… vodevil.

Fac si eu o epigramã,

Ce-i aşa o mare dramã?

R&J 2

Voi acolo la Mizil

Dati premiu chiar şi un Zil ?

Romeo ş-a lui Juletã

Nu sunt doar de operetã.

E o dramã, un coşmar

Cu un gust tare amar.

Dar acuma cu prostia,

Cin’ mai ştie-n România?

R&J 3

Romeo şi Julieta

S-au iubit, s-au pãcãlit,

Si crunta soart-au pãțit.

Insã s-a schimbat reţeta…

La voi colo la Mizil,

E-un prilej de… vodevil.

EU

“Sunt chiar un zeu !

Sunt pe lume doar EU !”

Asa zice orice derbedeu…

Nu si eu.

Sa fiti drepti vreu…

Chiar daca epigramistu’s eu…

La Baltatesti

Loc binecuvântat de Dumnezeu,

Unde am retrăit un pic şi eu,

În vechea, neîntinata şi frumoasa Românie,

Scăpând pentru o clipă,

Din prosteasca actuală mare nebunie.

Aici vitele mai rumegă pe câmp molcom,

Omul mai ştie că trebuie să fie mereu Om,

Natura-ţi dă multă putere,

Te scapă de himere şi durere.

Am trecut şi prin Pădurea de Argint,

Simţind o boare, un alint,

Mândria spiritului „românescu”

Ştiind că pe aicea a iubit şi a creat

Al nostru mare Eminescu...

  

Bălţăteşti – Neamţ, 

26 septembrie 2006
Angel Proorocu

Ultima poveste din Comunism

Muncitorii au facut o groapa imensa.

Sute de ani muschii lor s-au incordat, stralucind in soare.

Bratele lor au muncit tot timpul fara oprire, fara preget.

Dar astazi in sicriul de plumb va fi ingropata asuprirea.

De maine veti umbla prin lume fara nici un pericol de contaminare

caci totul a fost dezinfectat, sterilizat.

Groapa pe care o vedeti, peste alte sute de ani va fi o movila gigantica

peste care nu va trona o cruce

ci Biblia aruncata de atei.

Movila va fi aratata de parinti copiilor:

-“Uite, vezi, aici Fat Frumos a ingropat

Cel mai aprig zmeu din cati au existat!”

Si  rasul copiilor, care stiu ei ce stiu va tulbura linistea efémera a UNIVERSULUI…

                                                Tulcea 1980

revizuita la Bucuresti, astazi, 10 octombrie 2012

Vicisti, o Galilee

„Ce-i larmă nebună-n El Moro?

„Este corida del Toro,

Veniţi cu toţii acuma

Că-ncepe corida nebuna!”

Cu toţii pornesc ca să vadă,

Vor sângele valuri să cadă.

Acum, arena e plină,

Numai Torero să vină.

Acesta apare-n urale

Mulţimile ţipă-n ţignale,

Torero e mândru, cu haine-aurii

Şi flori îi aruncă fetele mii.

Galant şi frumos salută mulţimea

Cu toţii spre el îşi aruncă privirea;

Dar iată, apare El Toro,

Ce linişte e la El Moro.

Cu ochii lui roşii şi bulbucaţi,

Ieşiţi din orbite şi dilataţi,

Cu pielea lui neagră, cu ochii de drac,

Cu coarnele lucii, cu vârful de ac,

Cu fruntea îngustă, puţin speriat,

El Toro apare neaclamat.

De-acum animalul înapoi nu va da,

Moartea, asta este osânda sa!

Torero pânza-n spectacol desface,

Îl face pe El Toro s-atace,

Cu pasul de dans se întoarce,

Animalul atacă şi rage.

Mulţimea frenetic aclamă

„Ole!”, „Ole!”- strigătul se cheamă.

Nisipul se zbate şi arde,

Torero alunecând cade.

El Toro în coarne-l apucă

Şi trupu-i nu ştie unde să-l ducă.

El Toro triumful nu-l simte,

Îngrijitorii pe el se aruncă,

Cu săbii, cu gloanţe, cu suliţi,

În carnea-i lovesc,

Şi pielea-i pe când sângerează,

El Toro c-un răcnet grotesc

Lângă Torero îngenunchează.

Şi lângă el în colbul cu sânge,

C-un urlet de moarte se stinge.

Şi lumea toată vuieşte:

„Torero e mort!”-despre el se vorbeşte.

...............................................................

Peste puţin e iar larmă-n El Moro,

E iarăşi „Corida del Toro”,

Pe uliţa dosnică în Morero,

La groapă e dus răposatul torero

Pe un car hurducat ,

De-un călugăr sărman tămâiat...

O larmă se-aude-n El Moro,

Noul torero învinge El Toro.

Acolo sus la locu-i trist şi rece,

Torero uitat veşnicia-şi petrece.