La Liceul Pedagogic Tulcea, unde mama a fost bibliotecar o perioada, era o femeie de serviciu, lipoveanca, tanti Polea. Cand a auzit dansa ca sunt student la facultatea pe care a absolvit-o tatal meu i-a spus mamei care radea copios cand povestea acest lucru: „Ingineru’ mare ia chiili di la birou si li da la ingineru mic cand tirmina facultatea…” Doamne ce viziune, ce proroaca a fost tanti Polea nu numai cu ce capitalism turbat „vinea pi noi” ci posibila simplitate a vietii mele ulterioare, sub plapumioara statului… Poate eram, in acest caz si eu ca beizadeaua nevazuta de mine care am inteles ca era a presedintelui de CAP din, zona cam ca mine ca etate, angajat la IELIF Giurgiu a carui semnatura am vazut-o pe o hartie care arata „deficientele mele in utilizarea irigatiilor”!! Eram asa de ocupat cu militarii, cu starea culturilor, cu tratamentele, naveta si sederea in conditii dificile de pe unde apucam… ca doar un procent din salariul de sef de ferma cu delegatie adica de stagiar m-a afectat, dureros si nedrept e... drept! Trebuia sa fie si atunci cate un fiu al ploii la tocator dar ce conteaza. Toate au trecut si multumesc familiei mele, parintilor ca nu au avut macar ca idee ce insemna a cladi prin frauda cariera fiului lor. Ce ar fi fost? Eterna intrebare a vietii cand privim in urma, daca avem acest privilegiu de la Dumnezeu si analizam ce era... daca… ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu