Timpul si minciuna nu iarta

 

In 1992 printr-un examen sever am devenit ofiter de politie si responsabil cu partea vegetala la ferma Academiei de Politie Alexandru Ioan Cuza din Bucuresti… Am lucrat doi ani apoi dupa pierderea fortei de munca de baza prin renuntarea la serviciul militar in Romania am ajuns in servicii ale Directiei de Logistica a IGPR. Eram mandru si aveam cele necesare pentru productie. In ferma activa si un medic veterinar care crestea taurasi, porci uneori pasari pentru oua apoi carne. Era peste tot in gura oamenilor de acolo amintirea fratelui fostului Presedinte al tarii Andruta Ceausescu. Construise un siloz betonat in care toata masa verde de la porumbul recoltat devenea nutret pentru vite in iarna. Ceea ce nu a fost in regula era ca irigatiile si betonul erau procurate fara acte. Deci gratuit! Era seful serviciului alimente al Academiei care spunea ca cel putin la carne exista o autonomie de cateva luni pentru ca studentii sa aiba carne si o parte din cele necesare producerii hranei fara a se apela la comert. Am avut un plan de indrumare si control pe linie de alimente in tara si am constatat ca daca fiecare unitate avea personal propriu in materie de bucatarie se puteau evita multe aspecte voite sau intamplatoare de afectare a personalui MI. Incet din lipsa de cunoastere si mai ales dezinteres s-au desfiintat acele Gospodarii Agrozootehnice ale subunitatilor din tara si evident ferma Petrachioaia unde am lucrat cativa ani. Vad cu stupoare si revolta unde s-a ajuns cu o problema la fel de importanta ca inzestrarea materiala in Aparare si Ordine Publica prin cele intamplate acum la Academia de Politie a Romaniei. Este o culme a degradarii manageriale, un dispret total avand posibilitatea sa fac comparatia cu ce am gasit in august 1992. Eu faceam naveta si stateam deseori la ferma dar mai mergeam si la sediu. In primele zile am avut un instructaj la care a participat si prof. univ. dr. Dobrinoiu Vasile rectorul de atunci. A fost si cu umor spunand ca in scoala de ofiteri aveau un coleg care statea in Bucuresti. La alarme il sunau si spuneau daca raspundea mama acestuia ca a lasat la fiset usa descuiata si trebuie sa vina urgent la unitate. O data a raspuns mama colegului de mai multe ori ca acesta dormea. In ultima convorbire mama iritata a spus ca nu sunt sanatosi, ce sa scoale copilul, puteau inchide fisetul pana la sosirea lui dimineata... Partea de bucatarie, atat de mediatizata astazi devenita arta sclivisita in media implica enorm de multe aspecte si oameni pregatiti si experimentati in toate etapele producerii alimentelor. Existau retetare, exista control probe din meniu care se pastrau 24 de ore pentru control in caz de evenimente nedorite. Imaginile prezentate de media la aceasta unitate si dintr-un sistem unde am lucrat alaturi de atati colegi ma sperie in legatura cu starea mizerabila in care ne aflam... Pacat!