Fara mizerii

 

La 15 septembrie era inceperea scolii pe vremea mea! Fara aresturi, droguri, fortarete cu cadre didactice acuzate de porcarii pe care unii le vor legiferate!!! mediu si media aiurea, era curatenie, pentru mine ziua aceasta insemna miros de proaspat vopsit, varuit si petrosin pe podele. Si flori de toamna daruite celor care ne invatau... Am inceput in noua Scoala Generala nr. 6 din Tulcea de pe strada Isaccei. Si culmea ironiei pentru mine care am facut ca inginer stagiar naveta, parintii au decis cu toate ca mama era secretar la scoala cea noua sa ma mute la Scoala Generala nr. 4 unde o poza primita pe acest instrument minunat cand e folosit curat aveam soba Godin in clasa si nu muream… Apoi in clasa a IV a demolandu-se scoala de pana atunci am ajuns la Liceul Pedagogic, inaugurat atunci unde apoi am incheiat ciclul de opt clase. Si cu mama bibliotecar am stat mult in imparatia celor cam 15000 de carti de acolo. Am predat carte cu carte la decesul ei in 1980 si a fost un fel de a ma desparti de ele ramanand cu patima de a cumpara ce consideram necesar si acum avem multe carti conform etapelo, preferintelor si pregatirii vietilor noastre!

Era pe langa mirosul specific de curatenie, bucuria de a gasi carti la inceput noi apoi cu crizele, vechi dar niciodata sa ne lipseasca ceva. Era catalogul la care contribuiam cu datele personale, era dragostea de acei oameni care faceau ce trebuie ca sa stim ce trebuia pentru meseria de OM. Era sport in curtea liceului unde peretele cu brau facut parca pentru a fi fileu la tenis era perfect pentru jocul singur sau in duo la perete ! Ce era problematic era adusul mingii de jos pentru ca daca sarea de gard mingea ajungea jos pe o portiune de teren al nimanui. Interesant ca practic daca a mea casa nu mai este, zona aceea a liceului este ramasa la fel ! Apoi emotiile ajungerii la Liceul Spiru C Haret unde ca in toate orasele tarii de atunci de aduna crema si nu era usor sa te mentii la pretentiile acelor profesori care purtau datoria de onoare transmisa de inaintasi sa nu ii faca de ras. Am ajuns in viata sa cunosc oameni de mare valoare, coordonatorul tezei mele de doctorat a incheiat viata ca academician profesor doctor honoris causa, domnul Mihai Berca, nu pot intra in amanunte ca viata celor care si-au indeplinit menirea fata de noi invatandu-ne doar trebuie sa le multumesc. Pot ca e mai simplu sa amintesc dascalii mei directi sau indirecti in artele plastice : Constantin Gavenea, Eugen Bratfanof, Stefan Stirbu, Eugeniu Barau, Gunter Forst Gasser, Adrian Pall si culmea toti cei de acolo formau in lumina unica in lume a nordului dobrogean o adevarata istorie a artei. Apogeul a fost intalnirea la distrusa gradina de vara de pe faleza cu un cochet hol de intrare cu academicienii Alexandru Ciucurencu si Ion Jalea fii ai Dobrogei ramasi in mintea ma ca sculpturile marelui fiu al Cernei si cu culorile pastelate ale tulceanului a carui mama fiind spalatoreasa in timp ce era la strabunicii mei ei se juca folosind culorile si panzele bunicii mele. Munca mamei lui a fost cu mare rost fiul ajungand un mare geniu al tarii asteia unde acum din pacate sclipesc nulitatile care sunt din nefericire « modele » noilor generatii !

Asa sa ii ajute Dumnezeu pe aia slujitori diavolesti care au tot reformat invatamantul de a ajuns ce este azi ! Poate o data cand va ajunge cutitul la osul natiei asteia va mai fi ce a fost, scoale fara aresturi in incinta, fara golanii si pornografii fara astia care ce ucid si la propriu si la figurat de am ajuns de rahat !