La
15 septembrie era inceperea scolii pe vremea mea! Fara aresturi, droguri, fortarete
cu cadre didactice acuzate de porcarii pe care unii le vor legiferate!!! mediu
si media aiurea, era curatenie, pentru mine ziua aceasta insemna miros de
proaspat vopsit, varuit si petrosin pe podele. Si flori de toamna daruite celor care ne invatau... Am inceput in noua Scoala Generala
nr. 6 din Tulcea de pe strada Isaccei. Si culmea ironiei pentru mine care am facut
ca inginer stagiar naveta, parintii au decis cu toate ca mama era secretar la
scoala cea noua sa ma mute la Scoala Generala nr. 4 unde o poza primita pe
acest instrument minunat cand e folosit curat aveam soba Godin in clasa si nu
muream… Apoi in clasa a IV a demolandu-se scoala de pana atunci am ajuns la
Liceul Pedagogic, inaugurat atunci unde apoi am incheiat ciclul de opt clase.
Si cu mama bibliotecar am stat mult in imparatia celor cam 15000 de carti de
acolo. Am predat carte cu carte la decesul ei in 1980 si a fost un fel de a ma
desparti de ele ramanand cu patima de a cumpara ce consideram necesar si acum
avem multe carti conform etapelo, preferintelor si pregatirii vietilor noastre!
Era
pe langa mirosul specific de curatenie, bucuria de a gasi carti la inceput noi
apoi cu crizele, vechi dar niciodata sa ne lipseasca ceva. Era catalogul la
care contribuiam cu datele personale, era dragostea de acei oameni care faceau
ce trebuie ca sa stim ce trebuia pentru meseria de OM. Era sport in curtea
liceului unde peretele cu brau facut parca pentru a fi fileu la tenis era
perfect pentru jocul singur sau in duo la perete ! Ce era problematic era
adusul mingii de jos pentru ca daca sarea de gard mingea ajungea jos pe o
portiune de teren al nimanui. Interesant ca practic daca a mea casa nu mai
este, zona aceea a liceului este ramasa la fel ! Apoi emotiile ajungerii
la Liceul Spiru C Haret unde ca in toate orasele tarii de atunci de aduna crema
si nu era usor sa te mentii la pretentiile acelor profesori care purtau datoria
de onoare transmisa de inaintasi sa nu ii faca de ras. Am ajuns in viata sa
cunosc oameni de mare valoare, coordonatorul tezei mele de doctorat a incheiat
viata ca academician profesor doctor honoris causa, domnul Mihai Berca, nu pot
intra in amanunte ca viata celor care si-au indeplinit menirea fata de noi invatandu-ne
doar trebuie sa le multumesc. Pot ca e mai simplu sa amintesc dascalii mei
directi sau indirecti in artele plastice : Constantin Gavenea, Eugen
Bratfanof, Stefan Stirbu, Eugeniu Barau, Gunter Forst Gasser, Adrian Pall si
culmea toti cei de acolo formau in lumina unica in lume a nordului dobrogean o
adevarata istorie a artei. Apogeul a fost intalnirea la distrusa gradina de
vara de pe faleza cu un cochet hol de intrare cu academicienii Alexandru
Ciucurencu si Ion Jalea fii ai Dobrogei ramasi in mintea ma ca sculpturile
marelui fiu al Cernei si cu culorile pastelate ale tulceanului a carui mama
fiind spalatoreasa in timp ce era la strabunicii mei ei se juca folosind
culorile si panzele bunicii mele. Munca mamei lui a fost cu mare rost fiul
ajungand un mare geniu al tarii asteia unde acum din pacate sclipesc nulitatile
care sunt din nefericire « modele » noilor generatii !
Asa
sa ii ajute Dumnezeu pe aia slujitori diavolesti care au tot reformat
invatamantul de a ajuns ce este azi ! Poate o data cand va ajunge cutitul
la osul natiei asteia va mai fi ce a fost, scoale fara aresturi in incinta,
fara golanii si pornografii fara astia care ce ucid si la propriu si la figurat
de am ajuns de rahat !
