A fost odata si la ei

 

Rocco și frații săi (în italiană Rocco e i suoi fratelli) este un film italiano - francez din 1960, regizat de Luchino Visconti. Filmul relatează povestea unei familii italiene care se mută din sud în orașul Milano și dezbinarea acesteia în societatea nordului industrial. Din distribuție fac parte Alain Delon, Renato Salvatori, Annie Girardot și Claudia Cardinale, într-unul din primele ei roluri înainte de a deveni cunoscută pe plan internațional. Coloana sonoră a peliculei a fost compusă de Nino Rota.

Subiect

Filmul prezintă drama unei familii italiene din mediul rural care se mută în nordul Italiei, la Milano. Cei cinci membri ai familiei Parondi care se mută din sudul slab industrializat în nordul industrializat sunt văduva Rosaria (Katina Paxinou) și cei patru fii ai săi. Cel de-al cincilea fiu, Vicenzo, locuia deja la Milano.

Prezentat în cinci secțiuni, filmul relatează povestea fraților Vincenzo (Spiros Focás), Simone (Renato Salvatori), Rocco (Alain Delon), Ciro (Max Cartier) și Luca (Rocco Vidolazzi) care au dificultăți de adaptare la viața într-un oraș mare. Familia se descurcă greu la început, dar apoi frații își găsesc de lucru. Simone devine boxer profesionist, Rocco lucrează la o curățătorie, iar Ciro intră la facultate.

Acțiunea se desfășoară în jurul unei prostituate, Nadia (Annie Girardot), care este curtată și dorită atât de Simone, cât și de Rocco (Alain Delon). La început, aceasta se întâlnește cu Simone, cu care are o relație furtunoasă. După ce-și termină stagiul militar, Rocco devine iubitul acesteia. Relațiile dintre cei doi frați devin foarte tensionate din cauza Nadiei. Punctul culminant al acțiunii filmului este scena în care Simone o violează pe Nadia în fața lui Rocco, care renunță apoi la ea în favoarea fratelui său, din dorința de a face orice este nevoie pentru a păstra familia unită. În final, Nadia este ucisă de Simone.

Filmul se termină fără nicio rezolvare, cu nori negri care planează asupra familiei, final tipic pentru perioada neorealismului italian.

În timpul filmărilor pelicula a fost confiscată, iar lui Visconti i s-a cerut să renunțe la scenele în care sunt prezentate violarea și uciderea Nadiei. Visconti a fost reabilitat de o hotărâre judecătorească din 1966.

După cum declara Luchino Visconti în 1959, "Rocco abordează una din problemele de bază ale vieții italiene, fără a avea însă pretenția să o rezolve. Tema filmului este emigrația internă. O familie din sudul Italiei e obligată să emigreze în nordul țării la Milano, în condiții precare de viață și de muncă. Milano este un oraș care primește și absoarbe oameni din toate părțile Italiei, mai ales din sud și oferă muncitorilor condiții de viață care constituie o bază de plecare. Cum izbutesc acești oameni să se aclimatizeze într-un centru avid de mână de lucru ca Milano - iată povestea pe care mi-am propus să o filmez eu."

De la Wikipedia, enciclopedia liberă