Cugetare

 

De 1 iulie, de Ziua Sfintilor Doctori fara arginti ma simt si eu parca sarbatorit! La USAMV in vecinatatea Salii de Sport exista aceasta ctitorie minunata! Placerea revederii caminelor, a cantinei, a drumului strabatut o perioada de studentie dimineata de la odihna la cursuri, seminarii sau laboratoare… cu miracolul slujbelor tinute cand este cazul sub bolta minunata a cerului inconjurat de verdeata, oameni si carte...

Damian a fost numele Doamnei Director de la Editura Ceres care m-a angajat dupa 3 luni de somaj, activitatea desfasurata la cateva statii de tramvai de casa… in lumea, creuzetul creatorilor de carte si chiar in mare parte agricola a fost un dar Dumnezeiesc!

Insa sarbatoarea marcheaza si o perioada trista din viata mea cand, dupa 2006, nu am primit sporul acordat de lege doctorilor in stiinte deoarece nu s-a considerat de cine trabe ca lucrarea „Studii privind importanta catinei albe (Hippophae rhamnoides L.) pentru protectia mediului si economia sanatatii umane” nu avea nimic comun cu apartenenta mea la Compartimentul de protectia mediului, securitate si sanatate in munca si suptaveghere tehnica… Asa sa le ajute Dumnezeu la pretinii de totdeauna si mai ales de atunci!

Viata ofera teme, sarbatoarea de astazi este un subiect cu doua fete un fel de Ianus. Fata minunata este a celei mai placute activitati desfasurate de mine ca angajat alaturi de cateva doamne care au tiparit cartea agricola romaneasca de inalt nivel mondial, colectia Caleidoscop si multe altele!

Si acea latura neagra a aceleiasi activitati in serviciu in care coloana infinita a lui Brancusi m-a vizat si pre mine cu cine ridica al sau cap, strange-i grumazu‘!

Viata este cum este si tot ce fac in ultimii ani prin aceasta facatura numita bloger-erie, (conferinte in China, Rusia, Germania, articole in publicatii si pe internet etc.) este poate o varianta moderna a vechilor vindecatori de demult. Oare voi apuca sa vad vindecarea noastra a oamenilor, romani mai ales, a animalelor, a naturii datorita folosirii asa cum se cade a catinei albe, a bunului simt si dreptatii…?

                                                                      Bucuresti 1 iulie 2023

Amintire cu tanti Polea

La Liceul Pedagogic Tulcea, unde mama a fost bibliotecar o perioada, era o femeie de serviciu, lipoveanca, tanti Polea. Cand a auzit dansa ca sunt student la facultatea pe care a absolvit-o tatal meu i-a spus mamei care radea copios cand povestea acest lucru: „Ingineru’ mare ia chiili di la birou si li da la ingineru mic cand tirmina facultatea…” Doamne ce viziune, ce proroaca a fost tanti Polea nu numai cu ce capitalism turbat „vinea pi noi” ci posibila simplitate a vietii mele ulterioare, sub plapumioara statului… Poate eram, in acest caz si eu ca beizadeaua nevazuta de mine care am inteles ca era a presedintelui de CAP din, zona cam ca mine ca etate, angajat la IELIF Giurgiu a carui semnatura am vazut-o pe o hartie care arata „deficientele mele in utilizarea irigatiilor”!! Eram asa de ocupat cu militarii, cu starea culturilor, cu tratamentele, naveta si sederea in conditii dificile de pe unde apucam… ca doar un procent din salariul de sef de ferma cu delegatie adica de stagiar m-a afectat, dureros si nedrept e... drept! Trebuia sa fie si atunci cate un fiu al ploii la tocator dar ce conteaza. Toate au trecut si multumesc familiei mele, parintilor ca nu au avut macar ca idee ce insemna a cladi prin frauda cariera fiului lor. Ce ar fi fost? Eterna intrebare a vietii cand privim in urma, daca avem acest privilegiu de la Dumnezeu si analizam ce era... daca… ?

Doamna prof. univ. Sanda Gimpu si cariera mea

 

Ma numar printre cei care au folosit totdeauna ceea ce viata mi-a scos in cale, depozitand in minte multe aspecte intalnite in epopeea mea de calator etern si cand a fost cazul am folosit ceea ce aveam acolo in minte. Dreptul muncii l-am considerat util in cariera mea de absolvent de horticultura. Am citit din cartea respectiva, autor fiind o mare specialista a Romaniei de atunci. Trenul era pentru mine cand aveam un loc, biblioteca ideala… Tatal meu mi-a dat un exemplar din Ordinul 100 pe atunci ilustrat fiind baza instructajelor de atunci! In goana mea de a ma apropia ca fiu al ploii de Bucuresti, am ajuns la AESCL Izvoarele, Ferma Gimpati, adica 10 ha. de solarii si 1 ha. de sera. Aici era sa fie o mare cumpana pentru mine de care m-a ferit lecturarea cu atentie a Dreptului Muncii al doamnei prof. univ. Sanda Ghimpu. Cand am ajuns la Ghimpati era o adevarata colectie de vizitatori ai doamnei economist, unul fiind din garda presedintelui de atunci al Romaniei, cel care aducea cu Clark Gable!! Dormind mai ales pe acolo eram de neocolit… Am gasit o camera uscata si varuita de pesticide asezate in mare debandada. Luand ca litera de lege ce citisem, am achizitionat saci de hartie, am extras probe din substantele ce erau vizual in stare buna si cu ajutorul conducerii asociatiei au ajuns la Centrul de Carantina si Control in agricultura unde au dus si celelalte substante in cantitati nesemnificative si depreciate calitativ dupa mine. Lista oficiala primita si inventarul cu ce era etichetat am intocmit-o in mai multe exemplare unul ajungand conform prevederilor legale la spitalui din localitate. Si la Vadu Lat exista cand am lucrat in zona spital. Bolnavii fara spectacol costisitor erau tratati in camere curate spoite cu var si vopsite des.. Alta lume acuma… Spre binele omului, care om e alta intrebare…

In ferma era nea Vladescu format in cam 15 ani de existenta a fermei pentru tratamente fitosanitare. Erau doua lanci de stropit la tractoras si i-am gasit pe el si colegul lui batandu-se cu substanta precum copii cu pistoalele cu apa. Eram un copil in mijlocul unor oameni adulti si am respectat totdeauna varsta celor cu care lucram. Cred ca putinele cuvinte spuse celor doi au fost eficiente! Acolo cu hartie de ziar fumam tutun ca pentru cei care il produceau, nu stiu acum ce este dar atunci era o zona de frunte a productiei de iarba dracului! Imi venea sa plang vazand caruta cu un butoi de 200 l cana, tarusul si rasadul produs de agentul regiei tutunului, pe camp, plantarea, apoi o prasila doua pana cand frunza umbrea solul si nu mai crestea pic de alta planta concurenta. Era asa usor insa migalos sa ajunga oamenii sa duca pachetele de frunze uscate pe prispa la regie ca sa ia banii frumosi ce se dadeau daca erau intrunite conditiile cerute. Eu plangeam cand in solarii, cu cub nutritiv, irigat ardeiul gras si gogosar, vanata, tomatele puse sub acoperamant de plastic faceau nazuri si o parte se uscau. Sunt toate din aceeasi familie botanica impreuna cu tutunul dar asta e…

Intr-o dimineata aflu ca a murit otravit nea Vladescu. Am ajuns la o casa paraginita cu un gard vai de el. Oamenii toti priveau cu dusmanie la mine! Cui sa spui ca facusem documentele ce depindeau de mine ca sa fie inclus in randul muncitorilor permanenti, nu zilier cum il tinusera ceilalti...  Avea un fel de pivnita unde avea ascunse substante pentru tratamente si bautura primita se pare in schimbul serviciilor facute gospodarilor. Avea o sotie dura si speriat, baut, a confundat sticlele, setos a tras vartos din ce nu trebuia si asta i-a fost soarta… datorita pregatirii mele de autodidact nu am avut prea multe declaratii de dat si alte obligatii legate de eveniment. Oamenii au fost dusmanosi un timp dar eu aveam atatea probleme de rezolvat incat nu eram ca astia acum in lumina mediei turbate ci imi vedeam de treaba. Doi insi de la Giurgiu care am inteles ca erau reprezentantii judeteni ai Departamentului de Stat pentr accidentele grave de munca mi-au spus in trenul dinspre sau de la Giurgiu ca asa beton am fost, un mucos de stagiar lasat in deriva de toti incat nici o bere nu aveau tupeul sa imi ceara, asigurandu-ma de tot respectul lor. Am fost niste ani printre cei doi care asiguram conform legislatiei noi aspectele legate de protectia muncii, botezata cum e trendy azi securitate si sanatate in munca !!!??? in cadrul IGPR. Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe aceasta mare personalitate a dreptului romanesc din pacate asa de rusinos continuata de acesti new kids of the block care au distrus orice samanta de dreptate si justitie in aceasta amarata tara, nr. one in toate topurile raului dar de la coada adica first of the back!!

Despre cirese de Ciresar

 

Am gasit ieri printre miliardele de pe asta la care butonez acu’, o imagine care mi-a amintit ca in horticultura din viata mea si ciresul a fost important. Cu amintiri din curtea tulceana demolata apoi din curtea socrilor care si ea nu mai este… Am adus, la socri, ca ne dadeau “bucurestenilor” la plantat in studentie cate un pom daca aveam pe unde sa il plantam! Ciuma rosie da nu chiar holera galben-albastra ca acuma!

Si vad langa poza stirea ca pe o amarata de masina cu ploile astea care arata ca hotia si minciuna nu tin romania gospodarita de alesii culesi de cine trabe, o gloata de gospodari oraseni ca se vedeau oropsitele blocuri facute trainic de ciumati ca astea noile la zgaltaieli mai acatari se cam crapa nu de ras ci de prost construite se zice cu un cioc miiic… culegeau cu sarg cirese din prabusitul de potoape diluviene de pre acolo fructe ca era moca! Vajnicii tot cam pensionari, comunistii naibii ca nu mai crapa ca blocurile noi ce rad in soare de cumparatorii lor, seriosi asa cum au fost toata viata rasplatiti acuma de nemernicii papusiti si imbuibiti de legille lor si pentru ai lor, cu fundurile la cota maxima strangeau in viteza fructe ca cine stie, daca venea organu' si le lua galetanu’! Ca si ei e suflete basca primaru cu arborele ginecologic al carui ram iaste!

Spre rusinea mea am gasit in amintire recordul din familie la cultura ciresului de la socri cand au hotarat sa il doboare si atunci fiind decesul lui de Ciresar, am beneficiat de toate roadele lui si ce roade ca era de facultate nu… Visinul turcesc cu care am rupt gura targului la examenul de ciuma rosie adica de diploma, nu pompos de licenta ca azi, sta neatins cred pentru ca ce trabe stiinta cand hoteala si minciuna sunt azi primadone acompaniate de digitalizatele mediatice scornituri. O mica diferenta rapusul cires curatat de babe si mosi era ca in ciuma rosie… gustos se pare si profitos ca nici un nobel de economie nu va arata ca ce e moca, picat din cer nu e mai grozav ca toate averising-urile si digitalizarile aducatoare de bani la smecheri. Luati de-a gata nu mai plantati ca daca o faceti veti fi furati. In ciuma rosie invatau bietii copii de unu’ Nica a Petrii cum sa fure cirese fugariti de amaratii de apropitari tarani, normal… dar azi bietii copii nu mai invata nica altceva…

Romania curata, spalata si aerata adica vanturata

 

In preajma unui eveniment important din viata mea caut si eu un BLAT! Nu Doamne Fereste, toata viata nu am suferit asa ceva, la ce va ganditi. Eu vreau ceva in care se baga ceva crema, se orneaza lateral si deasupra cu ce consideri ca nu te deranjeaza la diabetos, la inimos etc si... gata. Multi ani sa traiasca… Dar baietii pusi de JAI si ce mai e cu securea pe ce trabe ca sa nu miroasa urat tarisoara asta pe cale de disparitie fizica, chimica si de orice fel ca auru-i e deja departe... nu mai aduc blaturi la galantare pe nicaieri, fratilor. La blaturi e clar sunt torturi (prajituri nuuu) aduse de afara cu blat incorporat si la prêt piparaaattt ! Asta e. Acuma fara blaturi da cu bani aruncati aiurea se vede iar ca la gospodarie e jale. Nu s-a facut nica si vine cu puhoaie si nu e bine deloc. Asta e, numai timpul demonstreaza sanatos minciuna si hotia da sufera in acest caz ce mai e din romania!!! Si acuma negot la sange care ia menestrelu’ agentura, si pune pe blat glazura… Pardon eram blocat in alte vremi. Da atunci mai erau oameni cu carte, cu stiinta cu ce se manca gospodarirea versus administrarea… Acuma doar imparteala si hotareala… Vai de noi de amaratii inundati, jecmaniti si furati. Ce o mai hi ca nu e bini !