Lecția gratuită de romgleză

oferită de Pavel Gavrilă Țăranul

Mi-a zis azi o prietenă că e în a hurry, că se grăbește la job pentru un meeting office cu CEO. Practic, a chemat-o directorul ca să îi facă o cafea. Și am înțeles-o, deoarece ea lucrează la o multinațională, așa că jumătate dintre cuvinte îi vin în engleză. E assistant director, adică secretara directorului, dar la așa denumire, câte un meșter sau câte un instalator de AC prin companie ar crede că ea e numărul doi.

Alt amic cu care m-am întâlnit la bus în stație, mergea la training. Adică cuvintele românești pregătirea și instrucția sunt noțiuni perimate, acum se poartă training. Una e să zici: „mă pregătesc să ajung magazioner-șef la Lactate” și alta e să zici: „fac un training ca să fiu operational chief of Milk&Cheese Departament”. Despre un alt amic, mi-a spus că acesta acum lucrează part-time ca promoter. Adică, pentru cei mai putini obișnuiți cu romgleza: împarte flyere (fostele pliante) pentru un Gym (fosta sala de sport) și este plătit pentru jumătate de normă.

Despre vremea rea de afară spunem că afara e un freezing rain de te omoară!. De fapt aș fi vrut să zic măzăriche, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni. Apoi zic cuiva că intru la supermarket să grab a snack. Snack, pentru că românescul gustare îmi pute! Știu că am preluat supermarket de la americani, dar nouă nu ne-a fost de-ajuns, așa că am inventat hipermarket-ul. Dacă există cineva care să îmi spună care e diferența dintre supermarket și hipermarket, îi dau 10 apple juice, că sucuri de mere am văzut ca nu mai au la raft! Dacă în definiția românească, hypermarket-ul cuprinde un supermarket, plus alte magazine, atunci care mai ar fi diferența între un hypermarket și un mall? Sau mall-ul ar fi de fapt gigamarket?

Dacă mi-e foame, optez între un snack cu steak și unul cu ham, deoarece friptură sună din secolul trecut, iar șuncă nu mai mănâncă nimeni azi.

Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre fashion și make-up. Moda este un cuvânt demodat, iar machiajul moare si el, pentru că oricât de agramat ai fi, daca știi trei cuvinte în engleză păcălești 5 fraieri. E în trend, nu în tendințe, să arunci cuvinte în engleză. Dacă zic că o colegă account și-a făcut un tatoo pe body, tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, deoarece numai marinarii își mai fac tatuaje în ziua de azi. O să ni-l arate ea la party-ul din weekend. Nu la petrecere, ca să nu înțeleagă cineva că e cu taraf. Doamne ferește! For God’s sake!

În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci band-uri. Pentru că nu-i așa, orice mizerie ar cânta, altfel sună „Costel de la Calafat Band”, care Costel Band nu mai ne cântă trei manele și două melodii furate, ci efectuează un performance fusion-evergreen și manele! Cartelele sunt prepay, nu preplătite. Nu le mai cumpărăm, ci le shoppinguim (da, am auzit și asta!), după ce luăm cereal bars de la raionul Diet și toast de la Bakery. Un coleg de la advertising, nu de la publicitate că e un cuvânt perimat, ne spune în coffee break că la televizor a văzut un Breaking News: Iohannis a ținut un scurt briefing (așa a zis prezentatorul!). Nici măcar președintele nu mai face conferințe de presă, pendulează între un scurt briefing și silent briefing.

Vă las acum, mă duc să ajung la un agreement cu un coleg, să văd dacă poate el să facă în locul meu un meeting report.

Concluzia mea: Am luat din engleză cuvinte și le folosim prost! Confundăm la greu „a acomoda” și „to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), „audiență” și „audience” (public), „suport” și „support” (sprijin financiar). Traducem prin „a observa o lege” expresia „to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb mai cunoscut. Adică astăzi în România, nu contează cum vorbim, nu contează cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche și mai ales să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect româna! Păcat, mare păcat!

M-am gândit să ofer această „Lecție de romgleză” pentru a fi în trend și în mainstrem because astăzi este cool să-ți disprețuiești limba și nația.

Good day!

P.S. Și cum ocheiul a cuprins limbajul pentru toți tinerii și mai tinerii din România, am aflat că originea acestui cuvânt O.K. nu este de fel engleză, sau mă rog, americănească, ci este germană, adică pe vremea când Ford introdusese banda rulantă în fabricația automobilelor, la capătul montajului era Otto Kramer, cel care dădea „liber” pentru fiecare automobil și aceasta se făcea prin ștampilarea documentului final cu inițialele lui O.K. (Otto Kramer). Ca să se știe...

Sursa internet