24 ianuarie 2014

Leatul meu, am constientizat de mic, marca doua mari aniversari ale romanilor: 100 de ani de la Unirea Principatelor la 1859 si 500 de ani de la atestarea documentara a Bucurestiului. Nu stiam atunci cand priveam aparatul mare si negru de radio Bucuresti 500 ca viata mea avea sa se petreaca in acel oras batran de 500 de ani la nasterea mea.

Bunica mea implinea in ziua in care m-am nascut 50 de ani.

Erau vremuri frumoase fara mocirla care intineaza azi orice. Frumosul colonel Cuza de fapt mic la inaltime, care a adus Moldova impreuna cu Valahia in randul natiilor moderne, era un simbol in sufletul tuturor din generatia mea. Mizeriile dinainte si de dupa unire nu erau stiute si mai ales dauneaza acum. Oamenii pot fi afemeiati, ticalosi, betivi sau ce vicii ar avea dar daca au un loc in marele tezaur al natiei trebuie tratati ca atare, biografii fiind cei care ii trateaza sub toate aspectele.

Despre sarbatoarea unirii am o amintire, mama unui coleg si bun prieten ne povestea ca l-a nascut in Bucuresti si durerile nasterii primului copil aveau ca fundal artificiile cu care capitala Romaniei serba evenimentul. Tatal era istoric, un om de mare valoare autor al unor lucrari documentate mai ales despre Dobrogea.

Am avut satisfactia sa petrec cateva ore minunate in ziua cand Romania s-a unit de fapt cu iarna - 24 ianuarie 2014 - la Muzeul Literaturii Romane unde s-a marcat sarbatoarea cu lansarea unei minunate antologii de poezie dedicata concursului Limba romana Patria mea, titlul ales in dorinta de a marca Ziua limbii romane fiind pentru mine amintitor de faptul ca in loc sa construim si sa pastram Gradina Maicii Domnului in care ne-am nascut, milioane de romani sunt slugi sau muncesc in strainatate, faptul ca romana e a doua limba vorbita undeva aiurea nu este o mandrie ci o mare rusine...

Cand am iesit de la minunata intalnire era o cernere de ceva minuscul care asezat pe trotuare devenea sticla. Un vant dusmanos luase locul celor cateva interventii de suflet. Omul de cultura Corneliu Leu a prezentat eforturile facute pentru sarbatoarea limbii romane. Versurile marilor poeti din Romania si Modova in grai romanesc cantate sau recitate au aratat ca pana la urma mizeriile politicianiste si ura racaita de calai se moaie la caldura sufletelor simtitoare....

Istoria nu trebuie sa fie falsificata, cosmetizata ca femeile stricate, ea este ce a fost, trebuie pastrate amintirile lasate de generatii asa cum le-a dus capul si conducatorii, noi nu avem obrazul sa judecam istoria mai ales azi cand la capitolul conducatori avem cei mai mari nemernici dintotdeauna...de la aparitia oamenilor pe pamantul asta pe care nu mai stiu cum sa il distruga sa il bage in buzunarele lor....

Vorbele frumoase au rostul lor dar limba asta e in mare pericol. Se distrug carti, este un genocid cultural, lingvistic, stiintific educational....

Dar... Nu conteaza nimic cand ma gandesc la acea seara placuta.

Daca se mai pot aduna cativa oameni care sa simta si sa vibreze ca acolo inseamna ca inca mai e un licar de speranta in bine...