Primavara cu iz de amintire

 

Maine am baiat de 43 de ani! Am fost la Paris in martie 2000 la prima Conferinta mondiala a terminologilor la Casa Unesco. La noi acad. Alexandru Graur facuse ce era abia incoltit in mintea lor dinainte de a fi eu student! Emotii ca nu stiam cu eliberarea moderna a bonurilor de ordine la Ambasada Frantei si cu un oficiant isteric eu crezand ca daca lucrez in logistica la politie nu e bine. Cheltuisem din banii nostri pe pasaport, mai erau taxe, bilete de tren. Pana la urma a plecat in interior. De fapt fiind destinatia casa UNESCO nu mai plateam o taxa destul de mare pentru mine! Banii au ramas in casa!! In imaginatia mea bogata cautam ceva deosebit cu care sa rup gura Parisului! Si am luat cateva zeci de martisoare obisnuite si ieftine atunci in normalitatea abia atacata de daunatori. Poate v-am mai relatat dar si eu ca multi romani (le roumane) cum imi spuneau am adus ceva nou acolo. Sotia ca si mine nu am avut magnet la bani dar vorbind cu cineva la serviciu  el avand delegatii in Europa mi-a dat o adresa a unei locatii a lor pentru specialistii in delegatii si pregatiri la capitala. Cand am iesit din metrou, dupa cam 40 de ore la clasa a II a, de nesomn evident vazand piramida Luvrului am inghetat. Am platit 140 de franci pe noapte cand doua doamne romance plateau mai mult de dublu fiecare la periferie! Va spun ca atunci am vazut feminitatea la ea acasa dezlantuita de acele obiecte mici cu snur alb rosu... Era minunat sa vad bucuria si admiratia si ca am ceva deosebit pentru femeile cu care ma intersectam. O alta gaselnita a fost cu mostre de parfum. In Piata Vendome era un magazin Christian Dior. Am intrat voiniceste cu o geanta neagra chinezeasca ce se desfacea in 3 etaje. Abia in a doua incapere am vazut ca era un magazin de diamante. De o parte gratii cu nuri de alta bogatance. Un tip slav se pipaia la pieptul umflat.... Am vazut miscarea si i-am aratat ca am carti, i-am spus ca sunt politist roman! Am lasat geanta langa el si am unblat intre masutele de stica ce aveau catifele si comori! Evident cu sau fara martisor nu as fi primit nici o mostra. Ne-am despartit amical de rus si la Ritz unde era ca el un cocos umflat la piept ce semana leit cu Pelle dar mai atletic nu as fi avut nici acolo cui sa dau martisoarele mele! Amintiri deosebite!