Amintire

 Revista magazin 20 februarie 2025

Am fost repartizat la absolvirea facultatii la una din bijuteriile industriei alimentare a Romaniei ce exista cel putin una singura in fiecare judet cand Romania era tara nu colonie sau apa de colonie. Mai avusesem practica la Tulcea la IPILF dar visul meu de a fi aproape de Bucuresti si o medie buna m-au adus la Giurgiu. In 1983 era noua fabrica, prima delegatie am avut-o la Calarasi pentru niste documente legate de aprovizionarea cu cutii atunci cand nu mai era nimic in cele aproape 20000 de hectare ale fabricii planificate in asa fel incat sa asigure materie prima in functie de specii, timpurietate si cantitati posibil de prelucrat se trecea la carne pentru armara... Care armata?

In primele zile am ajuns la sediul de pe strada Oinacu si nefiind un tren spre Bucuresti prea repede am pus fundatia si temelia obiceiului de a vizita ce era mai deosebit in multele localitati unde m-a purtat intertesul de serviciu. Era si sarbatoare in acea zi cred si am cumparat cateva lumanari sa le aprind pentru mortii si vii din viata mea… Se pare ca rugile mi-au ajutat, de scriu astazi aceste randuri. In Catedrala era si o doamna de la personal, de la fabrica. Am salutat ca era printre noile cunostinte o data cu angajarea si mi-am vazut de drum. Nu peste mult timp cu alura ei de albina cu ac evident a incercat sa ma domine in mijlocul multor angajati in sala de sedinte la primul Consiliu al Oamenilor Muncii de acolo pentru mine. Evident la intrebarea ei daca sunt religios martorii au fost atrasi de dialogul ce sta sa inceapa. I-am spus politicos ca mama mea a murit in 1980 si alaturi de alti din familie pe care ii stiam, nu aveam alta modalitate de a-i omagia de la distanta decat aprinzand cand aveam timp si unde o lumanare in amintirea lor. Cred ca demnitatea raspunsului si adevarul dureros a facut-o sa se strecoare ca fiinta cu ac la care am facut referire. Eu noul venit nu am avut succesuri sforaitoare ca cei de acum dar cu adevarul si demnitatea instinctiv itita din mine am avut pentru toti cred o bila alba. Azi cu ciuma rosie cu zeghe si cate si mai cate se uita ca atunci se muncea si maruntisurile astea de moment erau poate pentru unii putini ca numar. A tinut cineva in mana un borcan de bulion romanesc de la IPILF-uri a mancat acel produs la care infim am contribuit si eu, cand se bloca snek-ul la prelucrare tomate toate basculantele pretabile la transport legume din judet creau o coada de kilometri nu ca acuma a horecistilor si vanturatorilor dupa altceva decat viata si casa lor… Asta e daca nu Este Dumnezeu nimic nu mai e! Si asa este, ce parere aveti !?