Printre realizarile mele in viata se numara si aceea ca, tulcean fiind, am ajuns la Palatul Cotroceni inaintea lui Crin Antonescu, pepetuul, meteoricul si precum Fata Morgana candidat care nu a mai candidat… Penibil, penibila aceasta incrancenata atmosfera de ospiciu care a devenit Romania, ca asta nu mai fusese. Hotii prosperi apar iar pe sticla, afacerile merg, jafurile asisderea, gloata munceste sub biciul necrutator al patronilor globali, avem circ si paine “ca inainte de 1989”… numai painea nu restul, se zice ca nu mai crede nimenea ca e paine ca aceea, asta e din grau modificat genetic facut de “astia”**Nu, nu trebuie sa merg si eu la ospiciu, nici nu am falsificat imaginea ca altii, adevarul e ca am participat ca multi romani simpli si curati la suflet la sfintirea bisericii din incinta fostului Palat al Pionierilor… Pentru ca ni s-a dat voie, am umblat prin curte, l-am vazut si pe presedinte hahaind cu niste vizitatori alesi sau culesi zicand ca nu vrea sa zica lumea ca el nu e cand de fapt e… nu a fost cand altii stigau “Iesi afara…” dar asta nu ma priveste pe mine… Sau poate…. Am privit si eu de acolo de langa drapelul fara stema de acum, care arata ca tara… in zare si din pacate in afara de autorul instantaneului pentru care ii multumesc, nu am vazut nimic bun, din pacate privind spre tastatura acuma vad ceva mai inspaimantator… Eram infiorat ca sunt undeva unde au salasluit conducatorii, majoritatea rai, al tarii… apoi curatii pionieri. Mai in gluma mai in serios un vizitator ca si mine m-a surprins la intrarea oficiala, spre mandria mea efémera doar ca sa am o amintire sa ma ambitionez sa raman cu sufletul curat zic eu, nu ca aia care au penetrat pana acuma si vor mai penetra acolo cu machiavelism, vorbe goale si in ultima instanta cu un antiromanism sadic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu