luni, 22 ianuarie 2018

Jocurile Olimpice de iarna


Mai e putin si incep JO. Conjunctura globala nu prea e in ton cu armonia si rostul acestor minunate momente in care OMUL trebuie sa arate unde a ajuns in lupta cu el si cu alti daruiti cu har si putere, fara avantaje pentru cine « trebe » si « care este ». Asa sa ii ajute dumnezeu pe papusarii care au intinat si acest minunat concurs pornit de oamenii din antichitate… Sa cheltui banii cu paralimpicii e frumos dar poate cu banii aia cheltuiti din greu mai bine ar avea acces la operatii si sanatate mai multi nenorociti ai lumii care traiesc in durere si neputinta... parerea mea...
Dar Romania e paradoxala… si aici. Pai frate in tot rahatul in care traim de aproape 30 de ani, nu la figurat ci la propriu, daca ai ajuns pe trotuar daca apuci trotuar fara masini parcate pe el, atunci daca nu faci slalom e jale. Duci in casa excremente de caine si faci covorul colectie de tot soiul de mizerii de nuante, mirosuri si evident microbi si virusi si alte cate… Problema e cand ai un nepriceput la slalom atunci ai de evitat urmele acestui amarat, nu prea mai poti sapa de contactul cu obstacolul ca primul a facut diferite miscari de picior ca sa scape de mare parte din masa de excremente ce o imprastie in toata zona… daca a nins e jale ca mizeria de pe trotuar dilueaza rahatul si e acolo un concentrat semilichid intins pe suprafata mare si trebuie sa calci daca trebuie sa si ajungi undeva candva...
Deci daca faci slalom un an, pe zapada e mai usor ca pe alb nuantele de la galben la aproape negru sunt tare vizibile ziua. Pai daca 30 de ani faci slalom nu urias, titanic ce iti mai trebuie… da da la olimpiada ajung aia de la federatii, cu bani de la buget mai ales bani pentru concursuri de calificare, nu e asa simplu acuma ai de trecut de excremente umane nu de alea pe care le duci pe covor…

Asa sa ii ajute Dumnezeu pe cei care fac si din Olimpiada afacere, prilej de « mandrie » pentru cine ii manevreaza. Pacat de spiritul ucis al ce a fost de mii de ani adevarata olimpiada, pacat de covoarele si pantofii nostri si de noi care daca ajungem totusi fara mizerie pe pantofi imprastiata pe covoare, avem poate singura victorie neolimpica din viata noastra. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu