Tatal meu ar fi implinit 84 de ani!
Casa din Dragasani unde s-a nascut si a copilarit tatal meu pictata de mine
In zi de sarbatoare
Tata cu fratele meu in gradina noastra
(Una dintre primele mele fotografii cu aparatul Smena 8)
Exista
o melodie frumoasa inchinata tatalui despre lucrurile marunte cu care ramane in
amintirea copilului. E si alta, mai comica, in care se arata ca soarta de multe
ori e rea si pentru tata si pentru fiu, mama fugind in acel caz cu un
camionagiu… Am fost de curand cu problemele mele de sanatate la Institutul de
Pneumologie din Soseaua Viilor. Erau in ultimul timp in mintea mea niste
imagini din copilarie. Aveam 5-6 ani si am mers cu tata sa il vizitam pe tatal
lui bolnav grav de plamani la un spital din Bucuresti. Gardul vechi, cei cativa
fumatori pasionati care trageau cu patos din tigari pe strada, tinand in mana
diferite hartii si radiografii, parculetul de la intrare mi-au aratat toate ca
eram in locul de care imi amintisem… Un aspect foarte important pentru mine
erau afisele cu amenzi usturatoare pentru cei care fumeaza in incinta. E si o
bisericuta de lemn si acolo amenda usturatoare in bani era afisata alaturi de
un anunt ca „Fumatul este un mare pacat”. Nu sunt caini vagabonzi. O curatenie
decenta, preocupare pentru repararea cladirilor vechi devenite salasul
amintirilor mele de aproape o jumatate de veac... asezamantul este din anii 40.
Era o zi friguroasa, tata, fiu de podgorean din Dragasani absolvent din 1957 al
Facultatii de Horticultura, devenit inginer repartizat in Tulcea, era imbracat elegant, la
fel si eu cu hainute noi, ghetele, prea noi nu erau inca pe calapodul
piciorului meu. M-a uimit cum batranul firav, infofolit intr-un halat vechi de
spital, cu glasul rastit cum aveam sa aflu ca e caracteristic oltenilor, putea
sa il domine pe tata?! Glasul era gajait si permanent intrerupt de pusee
puternice de tuse. Au mai vorbit un pic si a urmat porunca: „Da o tagare!” a
incercat timid tata sa nu ii dea dar pana la urma i-a lasat pachetul intreg.
Vocea s-a mai muiat, am plecat si nu peste mult timp tatal lui a murit.
Am
reusit sa termin demult cu tigarile, pachetele pe care acum scrie ca tutunul
aduce moarte, mirosul urat, ajutorul din mine si al lui Dumnezeu, m-au scapat
de acest viciu. Fumam mult si nu era de mirare cand stiam ca vine la ferma de
legume pe care o conduceam Ion Dinca, Ion Teleaga viceprimministrul care aresta
specialistii la care gasea produse ramase nerecoltate sau alterate pe
camp... asta pe vremea cand nu era o palma de teren nelucrata in Romania... Tata
a reusit sa faca un rai in curtea de la Tulcea, gradina de legume, pomii,
colectia de vita de vie, florile, imensul beci unde roadele prelucrate stateau
in timpul iernii... Au pierit toate sub lama buldozerelor in 1976... Bucuria lui
de copil cand sania noastra zbura pe strada noastra pornind de la cota cea mai
inalta a dealului pe unde strada serpuia... O singura data a adus acasa un document de
la serviciu, era vicepresedinte la Uniunea Judeteana a Cooperativelor Agricole
Tulcea pe cand peste trei sferturi din agricultura romaneasca era cooperatista.
Si era o agricultura puternica. Avea o adresa de la instanta cu o hotarare
definitiva privind anularea diplomei de jurist a unui angajat al lor pe motiv
ca intrase la ravnita facultate prin frauda. Unul din cei doi profesori care
aveau acces la lucrari avea intelegere cu cei care il mituiau, acestia puneau
un semn distinctiv si apoi lucrarile insemnate, sustrase erau redactate din nou
la el acasa si puse la un loc cu celelalte ii aduceau pe acolitii lui in
fruntea listei de prosti care muncisera ca sa ia o nota foarte mare pentru ca
erau cam 100 pe un loc... A fost o lectie care m-a marcat pentru toata viata...
Cum iti asterni, asa dormi si sa dormi
linistit pe perna ta erau cuvintele cu care imi dadea sfaturi de mic. Si munca,
duminica dupa amiaza mai ales era in haine ponosite la munci in curte, apoi am
aparut si eu ca ucenic. Ca sa imi iau racheta de tenis am despicat si aliniat
un camion de lemne nu stiu in steri cat era dar apoi le-am aliniat in gura
beciului la sfoara. Parca altfel aratau cei 300 de lei ca sa imi ajunga si de o
cutie care semana cu cea cu ulei de masline original, cu trei mingi Dunlop care
pluteau in vid... Copiilor mei am cautat sa le inoculez respectul pentru munca, cinste
si onoare.
Traim
vremuri de cosmar, o lume corupta, fara Dumnezeu si dreptate dar efectele se
vad, soarta imperiului roman ros de coruptie si depravare nu e departe. Nu pot
sa nu ma gandesc cu dragoste, cu ochii cuprinsi de lacrimi ca in valtoarea
vietii trepidante nu am avut timp sa stau mai aproape, sa ii arat recunostinta
mea. Este insa o mare realizare ca macar acum pot sa inteleg importanta acelui
om modest si cinstit pentru mine... O data cu tine mai mor odata si mortii
tai. Asa scria Nicolae Iorga. Multi
dintre ei nu merita sa fie inmormantati alaturi de laturile societatii care in
lumea nebuna de azi ne sufoca prin prezenta lor pe toate caile de contact cu
ea... ar trebui sa aiba un panteon, un altar pentru ca lumea aceasta e cladita
pe mintea si munca celor curati la cuget si simtire. Poate de aceea exista un
iad si un rai. Nu se stie niciodata... nu iese fum fara foc...
